 |
| Isus și cei zece leproși... |
Evanghelia Luca 17,11-19: În timp ce mergea
spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi
i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!”
Văzându-i, el le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat,
s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut
cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean.
Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest
străin?” Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a
mântuit”.
Omilie
Textele biblice din această
duminică ne anunțe vestea bună de cea mai mare importanţă: pentru Dumnezeu, nu
există nici o graniță, nu este exclus nici unul. Acesta este mesajul pe care îl
găsim în a două carte a Regilor din prima lectură: ne spune istoria lui Naaman,
un străin, dușmanul lui Israel. Ştim că toate au început prost. Dar o dată
vindecat de lepra sa, Naaman își manifestă recunoașterea. El merge la întâlnirea
cu profetul. Am auzit mărturie sa de credință şi voința sa de a se asocia la
cultul adevărat. Această relatare din Vechiul Testament ne anunță că mântuirea
lui Dumnezeu este oferită tuturor oamenilor, chiar şi pentru cei care sunt
departe de el. Este veste cea bună care trebuie să o mărturisim toată viaţa
noastră.
Pentru această mărturie apostolul
Paul a suferit până la înlănțuire. Dar nu este pus în lanțuri cuvântul lui
Dumnezeu. Nimic nu poate fi oprit. Dincolo de starea lui de prizonier, se
gândește la mântuirea tuturor oamenilor. Prin Isus mort şi înviat suntem mântuiţi. Desigur, se întâmplă
să ne îndepărtăm de el, dar el rămâne credincios „căci nu se poate să se renege
pe el”. O dată în plus, apostolul cheamă la încredere şi la credinţă. Acolo
unde păcatul a prisosit, a supraabundat iubirea.
Evanghelia ne dă tocmai mărturie despre
această iubire supraabundată care este în Isus: ne arată zece leproşi care vin
să-l întâlnească. Aceşti oameni săraci sunt excluși din societate. Ei trebuie
să stea deoparte, izolați. Cu ocazia trecerii lui Isus, îl imploră pentru vindecarea
lor. Urmarea, noi o cunoaștem: toți cei zece sunt vindecați; dar unul singur
revine la Isus. El consideră mai important să-i mulţumescă, decât să meargă imediat
să se întâlnească cu preotul.
Sfântul Luca precizează că acest
om era un samaritean, un om exclus din comunitatea evreilor. Deci el nu putea
să meargă să se întâlnească cu preotul. Atunci,
vine la Isus care-l acceptă. Acest eveniment ne aminteşte că Cristos nu a
venit numai pentru poporul său. Misiunea începe cu ei, dar trebuie să continue cu
lume întreagă. Este universală. Ca Naaman, și samariteanul se întorc să dea
glorie lui Dumnezeu. El, un străin, a fost singurul care a făcut această acțiune.
Citind evanghelia, suntem trimiși
spre noi înşine: cum ne comportăm față de Dumnezeu? Ne-am gândit să-i mulţumim
pentru toate binefacerile sale? Adesea suntem ca niște orbi: ne-am obișnuit cu binefacerile
lui Dumnezeu că abia le remarcăm.
Şi totuşi, aceste daruri ale lui
Dumnezeu sunt numeroase: să ne gândim la viața care se păstrează, la credinţă care
ne este dăruită, la cuvântul lui Dumnezeu care ne luminează. Pentru toate
aceste daruri, trebuie să spunem un mulţumesc vesel și spontan. Suntem discipolii
lui Cristos, ar trebui să fim specialiști în mulțumire.
Şi mai presus de toate, să-i
mulţumim lui Dumnezeu pentru mântuirea în Isus Cristos care este oferită la
toți oamenii, chiar şi celor care se simt excluși. Ne gândim la toți leproşi
din toate timpurile, la persoanele spuse anormale, cei marginalizați, cei care deranjează
viața noastră liniștită. Vestea bună a Evangheliei este pentru toţi. Ea
adresează celor săraci, prizonieri, celor care au căzut. Lumea îi dispreţuiește,
dar ei au primul loc în inima lui Dumnezeu. Toată Evanghelia ne spune că Isus a
venit să-i caute şi să salveze ceea ce era pierdut. Şi el contează pe noi ca să
le spunem.
În fiecare duminică, noi celebrăm
Euharistia care ne purifică. Ea reuneşte într-un singur popor bărbaţi, femei şi
copii foarte diferiți. Ea ne face să deschidem celor care vor să intre. În
fiecare an, primim la catehism copiii care cer botezul. Adulţi fac aceeași
cerere. Să mulțumim pentru acest dar a lui Dumnezeu oferit tuturor. Și să-l implorăm:
«Întoarce la tine toți copii pierduți…” Dă-ne nouă să nu facem obstacol la
voința ta de a salva pe toţi oamenii, dar și să îmbrățișăm toată viața noastră.
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org).
