vineri, 22 februarie 2019

† Duminica a 7-a de peste an (C): Să avem iubirea milostiva a Tatălui [24 februarie 2019]


Să avem iubirea milostiva a Tatălui
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 februarie 2019)
Lecturi: 1Samuel 26,2.7-9.12-13.22-23; 1Corinteni 15,45-49; Evanghelia Luca 6,27-38; lecturi

Omilie


Textele biblice din această duminică ne arată drumul convertirii și al iubirii. Astăzi suntem chemați să refuzăm răzbunarea și să avem iubirea milostivă a lui Dumnezeu, să iubim pe dușmanii noștri pentru că potrivnicul este un frate.


Aceasta este mărturia primei lecturi luată din Cartea lui Samuel (1Sam 26,2.7-9.12-13.22-23) în care este descrisa măreția sufletului lui David care nu permite lui Abișai să-l ucidă pe dușmanul său Saul, primul rege al poporului lui Israel [pe la anul 1040 înainte de Cristos]. Motivul stă în faptul că David îl recunoaște pe Saul ca consacrat al Domnului. Trei mii de oameni împreună cu regele Saul sunt în pustiul Zif ca să-l caute pe David. Regele este gelos pe tânărul David căruia îi purta simpatie oamenii și decisese să-l omoare. Dar lucrurile se schimbă. Într-o noapte David şi Abişai ajung în grota unde era culcat Saul şi dormea cu suliţa înfiptă în pământ la capul lui. Putea să-l ucidă pe regele invidios, dar nu o face, pentru că este „unsul Domnului”: „Domnul te-a dat astăzi în mâna mea, iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului” (v. 23). David își pune toată încrederea în Dumnezeu și nu în mijloacele umane. Singurul Dumnezeu poate interveni pentru a-l pedepsi pentru răul făcut. În aceasta sta dreptatea pe care o așteaptă de la Domnul: încredințează astfel judecății lui Dumnezeu. Modul de a acționa a lui David este cu totul diferit de a lui Abişai: el nu vede în acea situație o ocazie prielnică că Dumnezeu face dreptate, dar vede contrarul; el renunță să folosească forța umană pentru a-și face dreptate. David cunoaște bine pe Dumnezeu, nu-l cunoaște pe însoțitorul său Abişai, pe care nu-l ascultă și nu-l lasă să-l ucidă. Avându-l în mână pe adversarul său David alege calea iertării, dar și dispoziția de a uita cu totul ce a suferit și de a se împăca cu Saul; îi oferi prietenia sa. Se aseamănă cu Dumnezeu în care dreptatea este învinsă de iubire. Se poate admira noblețea lui David! Textul este ales pentru a ne pregăti la cuvintele lui Isus pentru a ierta și a refuza răzbunarea. Să ne oprim și să reflectăm: la trei sute de metri dușmanul este o țintă, la trei metri este un om, în lumina lui Dumnezeu este un frate.


luni, 18 februarie 2019

În fața durerii este necesar să ne înclinăm nu să vorbim

Lângă cei în suferință...

„Chiar și astăzi înaintea celui care îmi spune suferința sa 
sunt incapabil să zic vreun cuvânt; 
doar pot să privesc, 
să-i strâng mâinile celui care plânge, 
să-i dau o mângâiere 
și o îmbrățișare prelungită în tăcere. 
În fața durerii trebuie să ne înclinăm 
nu să vorbim”. 

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7; trad. I.C.). 
  
Feodor Dostoievski sau omul fericit prin suferinţă (1821-1881) de Vlad Pohilă: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2946