† Duminică a 9-a de peste an (B): Adevărata zi de sărbătoare [3 iunie 2018]

Isus vindecă un paralitic (Mc 3,1-6).

Adevărata zi de sărbătoare

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 iunie 2018)

Lecturi: Deuteronom 5,12-15; 2Corinteni 4,6-11; Evanghelia Marcu 2,23-3,6; lecturi

Omilie

În această duminică am ascultat textele biblice care ne invită să reflectăm asupra duminicii și a sărbătorii. Ce rol au sărbătorile în proiectul lui Dumnezeu? Ce semnificație le atribuie Isus? Cum trăim zilele festive? „Sâmbăta este făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă” (Mc 2,27). Iată, eliberarea sărbătorilor! Este zi de laudă și bucurie în Domnul pentru orice creștin!

În prima lectură luată cartea Deuteronomului (Dt 5,12-15) este comentată ziua de sâmbătă. „Ţine ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău!” (v. 12). Pentru evrei sâmbăta e zi de sărbătoare. Temeiul poruncii este pusă în legătură cu eliberarea din sclavia egipteană mai mult decât ziua consacrată Domnului creator care s-a odihnit în ziua a șaptea (din Gen 2,2): „Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins! De aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă” (v. 15). Este celebrarea Dumnezeului eliberator care a eliberat Israelul de sclavia Egiptului, Domnul timpului, Dumnezeu istoriei. Este sărbătoarea bucuriei, a eliberării omului; este ziua poporului eliberat de Dumnezeu; este semnul libertății și al salvării. Israelul trebuie să înceteze cu munca în zi de sâmbătă pentru a-și aminti că au fost eliberați de „munca forțată” din Egipt. Evreii trebuie să elibereze, o dată pe săptămână, de la munca lor servilă pe slujitori, pe sclavi, pe animale, pe străin. Odihna devine, astfel, semnul libertății, al afirmării valorii persoanei, al supremației omului asupra lucrurilor. Odihna sâmbetei cântă odihna libertății, rodul eliberării lui Dumnezeu. Iată o evoluție pe planul social cât și religios foarte importantă, iată răspunsul profund al omului la nevoile sale de zi cu zi. Și dacă nu vom observa porunca zilei de odihnă, mergem spre pericolul serios de a intra în sclavie, acum în secolul al XXI-lea…

Am acceptat învățătura adevărată a creștinilor

Sfântul Iustin (100-165)

După arestarea lor, sfinții au fost conduși la prefectul de Roma, care se numea Rusticus. Ajungând în fața tri­bunalului, prefectul Rusticus i-a spus lui Iustin: „Înainte de toate, să crezi în zei și supune-te împăraților”. Iustin a spus: „Nimic nu i se poate reproșa și nici nu poate fi inculpat cel care ascultă de poruncile Mântuitorului nostru Isus Cristos”.

Rusticus a spus: „Ce fel de învățătură susții?” Iustin a răspuns: „Am încercat să învăț toate filozofiile, apoi am aderat la învățătura adevărată, la cea a creștinilor, chiar dacă aceasta nu este simpatizată de cei care sunt cuprinși de eroare”.

Prefectul Rusticus a spus: „Și ție, nenorocitule, îți place această învățătură?” Iustin a răspuns: „Da, pentru că eu o urmez cu credință dreaptă”.

† Trupul și Sângele Domnului (B): Apropiați-vă de Euharistie [joi, 31 mai 2018]

Apropiați-vă de Euharistie

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 10:00 (31 mai 2018)

Lecturi: Exod 24,3-8; Evrei 9,11-15; Evanghelia Marcu 14,12-16.22-26; lecturi

Astăzi celebrăm sărbătoarea Corpus Domini după terminologia latină, adică Trupul și Sângele lui Isus Cristos. Să amintim că cuvântul „trup” nu are semnificația de azi. În lumea Bibliei, nu înseamnă numai corpul fizic, dar toată întreaga persoană. Este o invitație de a reflecta despre Euharistie în viața noastră. Inima omului are nevoie să-l întâlnească pe Dumnezeu. Dumnezeu a venit înaintea lui prin întrupare Cuvântului și prin invitația personală la banchetul euharistic. În lecturile biblice am ascultat cum Domnul a legat strâns o alianță cu oamenii, mai întâi cu poporul ales prin Moise și apoi cu Fiul său Isus Cristos. Este Noua Alianță: jertfa Sfintei Liturghii, adică Euharistia.

Doamne, mă bucur să fiu copilul tău

Doamne, Dumnezeul meu,

așa cum peștele nu poate trăi fără apă,
tot la fel nu pot trăi eu fără tine.
Tu m-ai creat, tu îmi susții viața.

Astăzi vin înaintea ta pentru a-ți mulțumi
pentru viața pe care mi-o oferi continuu.
Vin înaintea ta pentru a-ți mulțumi,
pentru a-ți spune cât de mult iubesc viața.
Da, mă bucur să trăiesc,
chiar și atunci când stau adesea lângă mine,
când bat pasul pe loc
și nu știu încotro ar trebui să mă îndrept.

În special, mă bucur să fiu copilul tău,
să pot în mine respirația vieții divine,
a Duhului tău Sfânt.

Tu vrei să trăiești în mine,
să fii oaspetele meu.
Îți mulțumesc din toată inima
pentru această onoare,
pentru această bucurie. Amin.

(Rugăciune – din Burkina Faso).

Am învățat multe lucruri

 

don Lorenzo Milani (1923-1967).

„Am învățat multe lucruri. 

De exemplu, am învățat că problema 

altora este și a mea. 

A ieși toți  împreună este politică. 

A ieși de unul singur este zgârcenie [avariție]”. 

(don Lorenzo Milani ).