† Duminica a 3-a din Advent [C] [Gaudete – Bucurați-vă]: Bucuria mântuirii [15 decembrie 2024]

 

Bucuria mântuirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Sofonia 3,14-18; Filipeni 4,4-7; Evanghelia Luca 3,10-18; lecturi biblice

Omilie

Tema liturgiei din această duminică este aceea a bucuriei – bucuria mântuirii – evidenţiată din ce în ce mai mult când ne apropiem de nașterea lui Isus. Bucuria despre care vorbim nu este orice bucurie, ci aceea care provine din venirea Dumnezeului care ne mântuiește, la care ne cheamă Adventul. Bucuria decurge din experiența că Domnul vine să ne mântuiască în situații de neputință, cum spune profetul Sofonia: „Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău” (Sof 3,15). Nu există bucurie mai mare decât atunci când experimentăm o mântuire care apare dincolo de capacitatea umană când obținem un har neașteptat. Doar bucuria pe care o aduce Salvatorul este o adevărată bucurie, o bucurie care nu trece, pe care nimeni nu ne-o poate lua. Recunoașterea păcatului este doar primul pas ce necesită o schimbare. Convertirea nu se face prin cuvinte. Întrebarea repetată de trei ori „ce trebuie să facem?”, Ioan Botezătorului ne pune pe calea cea bună: ascultarea cuvântul lui Dumnezeu, recunoașterea păcatului, necesitatea schimbării modului de a gândi în atitudinile și comportamentele noastre. Aceasta este convertirea [metánoia, în greacă] cerută de evanghelie. Domnul își anunță venirea în mijlocul poporului. Ioan este cel care arată concret cum oamenii pot aștepta venirea lui Mesia cu seninătate și bucurie și să se pregătească să-l întâlnească pe Isus. Apostolul Paul îi invită pe Filipeni să se bucure de acest eveniment pentru că „Domnul  este aproape!” (Fil 4,5). Este bucuria mântuirii!

† Neprihănita Zămislire [A B C]: Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină [9 decembrie 2024]

Buna-Vestire de Aurelio Brun.

 

Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi este Neprihănita Zamislire. Ce înseamnă „neprihănita zamislire”? Omul este chemat să se realizeze pe sine în dialogul de iubirie a lui  Dumnezeu. Dar istoria omenirii arată că există ceva întunecat și rebel care îl ia pe om și îl împinge să refuze conversația cu Dumnezeu, făcându-l să se iubească exclusivă pe sine. Este ceea ce Biserica numește păcatul strămoșesc sau originar [de la început, de la origine]. Acestă sărbătoare se celebra în Orient încă din secolul al VIII-lea, apoi s-a răspândit în Occident, iar în anul 1854 la 8 decembrie papa Pius al IX-lea a definit Neprihănita Zamislire a Mariei ca „dogmă” a credinței. A fost formulată cu un limbaj legat de categoriile filosofice și teologice ale timpului, un limbaj greu de înțeles pentru omul secolului al XXI-lea. De veacuri, tradiția bisericiască, trăgând consecințele din evanghelii, afirmă despre Maria că ea este „plină de har” și cinstește sfințenia ei. Astfel, încă din cele mai vechi timpuri, prinsese contur tradiția că Dumnezeu a păstrat-o fără păcat, ca un privilegiu unic. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în ea este anticiparea victoriei lui Isus înviat asupra morții și a păcatului.

Textele pe care liturgiștii le oferă astăzi meditației noastre sunt printre cele mai dense din toată Scriptura. Prima lectură ne duce înapoi la un eveniment original: Dumnezeu anunță o femeie: „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (Gen 3,15). Epistola ne prezintă planul mântuirii, în care toți suntem predestinați să fim imaculați în iubire: „ne-a ales în el [nota mea: Isus Cristos] mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (Ef 1,4). Evanghelia ne relatează textul bunei vestirii, unde îngerul Gabriel folosește o expresie semnificativă, care exprimă sensul teologic al neprihănitei: „Bucură-te, o, plină de har” (Lc 1,28). Figura Mariei se prezentată astăzi ca o întoarcere la speranța originară, la promisiunea lui Dumnezeu și la încredere în el. Aceasta este ceea ce lecturile de astăzi ne explică. Ne vom concentra asupra lor în încercare de a surprinde sensul imaculatei [fără pată].