.jpg)
Bucuria mântuirii
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 decembrie 2024)
Lecturi biblice: Sofonia 3,14-18; Filipeni 4,4-7; Evanghelia Luca 3,10-18; lecturi biblice
Omilie
Tema liturgiei din această duminică este aceea a bucuriei – bucuria mântuirii – evidenţiată din ce în ce mai mult când ne apropiem de nașterea lui Isus. Bucuria despre care vorbim nu este orice bucurie, ci aceea care provine din venirea Dumnezeului care ne mântuiește, la care ne cheamă Adventul. Bucuria decurge din experiența că Domnul vine să ne mântuiască în situații de neputință, cum spune profetul Sofonia: „Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău” (Sof 3,15). Nu există bucurie mai mare decât atunci când experimentăm o mântuire care apare dincolo de capacitatea umană când obținem un har neașteptat. Doar bucuria pe care o aduce Salvatorul este o adevărată bucurie, o bucurie care nu trece, pe care nimeni nu ne-o poate lua. Recunoașterea păcatului este doar primul pas ce necesită o schimbare. Convertirea nu se face prin cuvinte. Întrebarea repetată de trei ori „ce trebuie să facem?”, Ioan Botezătorului ne pune pe calea cea bună: ascultarea cuvântul lui Dumnezeu, recunoașterea păcatului, necesitatea schimbării modului de a gândi în atitudinile și comportamentele noastre. Aceasta este convertirea [metánoia, în greacă] cerută de evanghelie. Domnul își anunță venirea în mijlocul poporului. Ioan este cel care arată concret cum oamenii pot aștepta venirea lui Mesia cu seninătate și bucurie și să se pregătească să-l întâlnească pe Isus. Apostolul Paul îi invită pe Filipeni să se bucure de acest eveniment pentru că „Domnul este aproape!” (Fil 4,5). Este bucuria mântuirii!
Profetul Sofonia și-a îndeplinit misiunea în anii 640-628 î.C., în timpul lui Iosia, regele lui Iuda (640-609 î.C.), un om evlavios și înțelept, ce începe reforma religiei și a liturgiei. În centrul mesajului profetului stă vestirea judecății divine iminente împotriva Ierusalimului într-un cataclism universal: este „Ziua Domnului!” Motivele judecății sunt păcatul de idolatrie, indiferența religioasă, nedreptățile, încălcările legii, abuzul de autoritate. Cu toate acestea, există o cale de mântuire! Sofonia (Sof 3,14-18) îi invită pe israeliți credincioși să se bucure pentru că ei, întorși din exil, nu trebuie să se teamă de nici o altă nenorocire: Dumnezeu este printre ei ca un mântuitor puternic, care reînnoiește poporul său și le comunică propria sa bucurie. Este un psalm de bucurie pentru Sion: „Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului!” (v. 14). Cea mai mare bucurie nu vine din întoarcerea în țara lor, ci din întâlnirea cu Dumnezeu, pe care se întemeiază viața lor comunitară. În oracolele sale, Sofonia a denunțat păcatele poporului și a amenințat cu pedepse teribile, dar concluzia cărții este surprinzătoare – Dumnezeu nu va pedepsi poporul, ci îl va înnoi cu iubirea sa iertătoare: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine, şi va tăcea în iubirea lui” (v. 17). Biruința lui Dumnezeu nu este în pedeapsă, ci în iertare: „Cel puternic te va izbăvi”, se spune Septuaginta [abreviat: LXX, în latină]. Aici se vede un Dumnezeu puternic, războinic eliberator. Pentru popor nu mai este un motiv de tristețe, de descurajare, ci totul duce la o recunoștință plină de bucurie față de Dumnezeu, care vrea să-i răscumpere și să-i salveze pe cei pe care îi iubește. Iubirea Domnului pentru poporul său este neîncetată: Bucură-te! Strigă de veselie! „Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău!” (v. 15). Nu te teme! Însănătoșirea este prezența Domnului!
În a doua lectură reapare tema bucuriei (Fil 4,4-7). După Paul, creștinul trebuie să fie mereu vesel și fericit „în Domnul”: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! […] Domnul este aproape!” (v. 4.5). Această bucurie vine din abandonarea în mâinile lui Dumnezeu a suferinței și fricii. Cetatea Filipi, din estul Macedoniei, este întemeiată în anii 358-357 î.C. de Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare. Aici, în anul 50 d.C., s-a născut prima comunitate creștină europeană datorită predicării lui Paul, în timp ce creștinismul era centrat în Asia Mică, adică Turcia actuală. Comunitatea din Filipi trece prin dificultăți, dar credința lor este fermă. Din acest motiv apostolul îi invită pe toți să nu se întristeze, ci să se bucure din două motive: Domnul este aproape și intervine pentru a-i salva. Dumnezeu ascultă rugăciunile fiilor săi și le dă pace. Paul îndură lupte și persecuții, dar nu își pierde curajul, pentru că știe în cine a crezut (cf. 2Tim 1,12) și ce îl așteaptă căci „patria noastră este în ceruri, de unde îl aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Fil 3,20). Bucuria sa nu poate fi tulburată de nimic sau de nimeni. Bucuria este baza liturgiei de astăzi, iar „pacea lui Dumnezeu, întrece orice închipuire” (v. 7), deoarece ea poate fi doar experimentată, trăită și nu explicată. Pentru noi această pace interioară vine din Euharistie.
În Evanghelia după Luca (Lc 3,10-18), Ioan știe că misiunea sa este de a pregăti poporul pentru venirea lui Mesia și cere o convertire adevărată, concretă și posibilă. Răspunsurile la întrebarea „ce trebui să facem?” duc la împărțirea bunurilor și respectul față de fratele mai slab cu refuzul oricărei violențe. Isus, care este Mesia, poartă mântuirea deplină și viața nouă centrată pe iubire.
Ce cere Ioan Botezătorul în predicarea sa pentru ca oamenii să fie pregătiți spre a-l întâlni pe Cel care vine? Nu le cere să facă sacrificii și arderi de tot, să meargă de mai multe ori la templu pentru a participa la solemnitățile liturgice, să respecte calendarele sărbătorilor sau să facă post, dar le cere să facă acțiuni umane: „cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” (v. 11); vameșilor – „nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” (v. 13); soldaților – „nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” (v. 14). Există speranță pentru toți, chiar și pentru vameșii și soldații cee puteau să fie excluși sau pierduți.
Evanghelistul săracilor nu se oprește la aparențe, la bune intenții, ci cheamă la fapte bune. A împărți înseamnă a avea în comun, a distribui mijloacele de existență cu cei care nu le au. Există o trăsătură comună: e solidaritatea. Pentru că viața nu este niciodată închisă în sine. Este vorba de „a da” pentru că dăruirea te face să experimentezi bucuria. Ioan Botezătorul își lămurește misiunea sa. Este un om cinstit. Nu-i înșelă pe alții, nu se prezintă pentru ceea ce nu e, nu își asumă meritul pe care nu îl are. Stă unde viața i-o cere să fie. După cum spune sfântul Augustin, Ioan e vocea, nu Cuvântul. Cu siguranță Ioan a experimentat bucuria de a fi o voce, chiar dacă nu i-a fost ușor, l-a costat viața. Ceea ce Ioan indică altora, trăiește în primul rând în sine. Bucuria stă în acest adevăr despre sine: fără măști și fără compromisuri. Este „vocea” care le cere să adopte în relațiile cu ceilalți împărtășire și dreptate, nu violență. Aici este convertirea [metánoia, în greacă]! Aceasta este bucuria mântuirii!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu