Prezența Domnului cu noi și între noi
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 decembrie 2024)
Lecturi biblice: Miheia 5,1-4a; Evrei 10,5-10; Evanghelia Luca 1,39-45; lecturi biblice
Omilie
În această duminică de la sfârșitul Adventului, tema lecturilor este împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu poporul său și se concentrează asupra „vizitei” Domnului într-un moment crucial al istoriei sale deoarece Dumnezeu vine să-și răscumpere poporul. În prima lectură este situația istorică a exilaților israeliți din Babilon care se pregătesc să se întoarcă în țara părinților. Profetul prezice nașterea în Betleem a unui „alt” David, care va fi stăpânitor, se va pune în fruntea poporului său și îl va guverna așa cum face un păstor cu turma sa. Este vorba despre celebrul oracol al nașterii lui Mesia: „Tu, Betleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel” (Mih 5,1). A doua lectura este o reflecție teologică asupra nașterii umane a lui Mesia, adică a lui Cristos, la care Dumnezeu nu a cerut arderi de tot sau jertfe în templu, dar sacrificiul propriei umanității: „iată, vin ca să fac voinţa ta!” (Evr 10,9). Textul evanghelic relatează vizita Mariei la verișoara sa Elisabeta după vestirea îngerulu: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45). Linia care trece prin cele trei lecturile de astăzi este ușor de identificat: nașterea umană a lui Isus răspunde logicii „micimii” ce va caracteriza întreaga viață a Domnului. Este prezența lui „Dumnezeu-cu-noi” și între noi!
În prima lectură vine din profetul Miheia (Mih 5,1-4a): era un agricultor ce a trăit în a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.C. și contemporan cu Isaia. Provenea de la țară; de aceea avea un caracter mai aspru. Era dintr-o localitate aflată la 50 km sud-vest de Ierusalim. Simpatiza cu grupurile umile și încercate ale păstorilor și a țăranilor. A profetizat între anii 730-700 î.C. Trăind la țară, aduce cultura și o viziune asupra lucrurilor diferite din perspectiva cetății sau a orașului. Preia învăţătura lui Isaia (cf. Is 7,14) pentru a afirma că Mesia va fi din neamul lui David. În text a fost numai Efrata, nume dat unui clan aliat al lui Caleb (cf. 1Cr 2,19,24,50), care şi-a fixat centrul la Betleem (cf. 1Sam 17,12): „Tu, Betleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel. […]. El va fi pacea” (v. 1.4). În text se vorbeşte nu despre cetate, ci de clanul care s-a instalat la Betleem. Întrucât Efrata a ajuns să desemneze şi cetatea Betleem, s-a ajuns la combinarea celor două nume. Betleemul aparține tribului lui Iuda și Ierusalim se află la doar 12 km distanță. Alegerea Betleemului arată preferința Domnului pentru ceea ce este mic și umil. Și ca să nu ne fie frică de el, Dumnezeu devine copil mic. Deoarece Isus s-a născut la Betleem, cateheza creştină primară a văzut în aceasta împlinirea profeţiei lui Miheia.
A doua lectură este din Scrisoarea către Evrei (Evr 10,5-10). Încarnându-se, Domnul acceptă condiția umilă și slabă. Autorul demonstrase superioritatea sacrificiului lui Mesia, adică Cristos, la toate jertfele animalelor din „Ziua Ispășirii” sau Yòm Kippur. Este examinată „economia” Vechiului Testament bazată pe jertfele celebrate în templu și le compară cu singura jertfă a lui Isus pe altarul crucii. Pe cruce este jertfit Fiul lui Dumnezeu, în ascultare și încredere în Domnul, restabilind astfel principiul că liturgia trebuie să fie expresia unei inimi curate. Sacrificiul unic a lui Isus înlocuiește jertfele vechi: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărţii este scris despre mine – ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” (v. 5-7). Este afirmația Psalmului 40 (Ps 40,79) unde este descrisă jertfa Domnului. Cuvintele fundamentale ale textului sunt: „mi-ai alcătuit un trup” (v. 5). E referire clară: este misterul întrupării lui Isus. Ce înseamnă pentru viața mea sacrificiul Domnului?...
În Evanghelia după Luca (Lc 1,39-45), întruparea lui Isus este un eveniment care schimbă istoria deoarece introduce viața în perspectiva eternității. Evanghelia ne oferă o altă lumină importantă asupra sensului sărbători nașterii Domnului. Maria a spus „da” planului lui Dumnezeu care l-a transmis prin îngerul Gabriel spunându-i că verișoara ei, Elisabeta, este însărcinată. Ea pornește la drum. Are de parcurs de la Nazaret la Ain Karem 150 de kilometri, în 5 zile, pentru a o întâlni. Merge fără ezitare, fără să-și facă grijă pentru propria oboseală. Maria înțelege că Elisabeta are nevoie de ea pe plan material și e momentul potrivit de a o ajuta, căci este bătrână; deci, este disponibilă. Dar cel mai important este mirarea Elisabetei: „de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” (v. 43).
Relatarea vizitei Mariei la Elisabeta este plasată de Luca între cele două vestiri – lui Zaharia și Mariei – și cele două nașteri – ale lui Ioan și Isus. Este clar că intenția evanghelistului este de a desemna o istorie a mântuirii unde căile precursorului și ale Mesiei se întâlnesc în celor două mame. Pe Luca îl interesează un singur lucru: Elisabeta și Maria sunt unite prin același plan divin. Îngerul care anunță Mariei nașterea extraordinară a fiului său, Isus, este același care anunță și nașterea unui alt fiu, dat Elisabetei, la bătrânețe. Credința Mariei face să se ridice repede și să meargă atâta drum. Salutul Elisabetei recheamă credința Mariei și ascultarea ei: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (v. 45). Este definită „credincioasa” Maria: este adeziunea lui Dumnezeu și planului său cu existenței sa. Este rodul minunat a „vizitei” Domnului.
Dar există un al doilea aspect care se referă la relatarea „vizitei” care impregnează evenimentul cu lumina sa: se referă la transportul „arcei alianței” sau „chivotului” la Ierusalim [cf. 2Sam 6]. Ne dăm seama imediat că vizita Mariei la Elisabeta urmărește acest eveniment. „Arca alianței” era semnul prezenței Domnului printre poporul său, adică acel „vas” sau „ladă” conținând „tablele legii” unde era locul „prezenței reale” a lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Transferul „arcei” la Ierusalim a fost simțit de regele David. Când „arca” a fost transportată la Ierusalim, autorul spune că „David dansa din toate puterile înaintea Domnului” (2Sam 6,14). Este bucuria în fața Domnezeului său; este dansul sacru, ca gest de cult adus lui Dumnezeu, foarte des răspândit în Orient (cf. 1Rg 18,26). Sunt notabile intrarea „arcei alianței” în Ierusalim și vizita Mariei la Elisabeta. Este dansul lui David în prezența Domnului și a mișcării copilului în sânul Elisabetei la intrarea Mariei „în casa lui Zaharia” (v. 40): „când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei” (v. 41). Este „dansul” trupului; e încarnarea bucuriei la „vizita” lui Dumnezeu. Regele David și Elisabeta dau mărturia lor în lume. Maria privește la „vlăstarul” sau „mugurele” care înflorește. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru „vizita” Fiului său care oferă din nou oamenilor posibilitatea de a „dansa”.
Maria este „chivotul noului legământ”: Dumnezeu „locuiește” în Maria. E profeția lui Emanuel, adică „Dumnezeu-cu-noi”! Trebuie să înțelegem că nașterea Domnului este în primul rând o veste bună pentru cei mici, excluși și cei săraci. Este prezența lui Isus cu noi și între noi!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu