† Sfinții Petru și Paul [miercuri, 29 iunie 2016]

Sfinții Petru și Paul - de El Greco

Evanghelia Matei 16,13-19: În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.

 

 

Omilie

 

Calendarul face ca sărbătoarea sfinților Petru și Paul să cadă anul acesta duminica [29 iunie 2014]. În timpul săptămânii, am sărbătorit pe sfântul Ioan Botezătorul. Toți trei sărbătoriții au în comun mărturia lui Cristos până la martiriu. Ioan Botezătorul a pregătit venirea lui Mesia. Petru şi Paul au vestit vestea cea bună; ei i-au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor. Au arătat un Dumnezeu care susţine pe martorii săi şi care salvează poporul său de duşmani.

 

Prima lectură ne spune ceea ce s-a întâmplat după moartea lui Isus. Apostolii au plecat să anunțe Evanghelia; se naște o comunitate creştină. La început, nu a fost prea îngrijorate autorităţile locale. Dar au fost vindecări impresionante şi acest lucru strică totul. Iacob a fost executat. Petru este în închisoare. Astăzi mai mult decât oricând, bărbaţi, femei şi chiar copii au fost uciși pentru credinţei lor în Isus Cristos. Am citit că există în lume o sută cinzeci de milioane de creștini persecutaţi. Mărturia lor ne provoacă: „Ce ați făcut voi cu botezul vostru?” nu putem fi discipolii ai lui Cristos instalându-ne într-o viaţă liniştită cu o indiferenţă şi o mediocritate.

 

În a doua lectură, sfântul Paul ne dă această mărturia. Adresându-se lui Timotei, descrie lupta sa de zi cu zi. Până la capăt, a încercat să anunţe Evanghelia şi a făcut să se audă și în naţiunile păgâne. Domnul i-a dat forță să reziste. Fără această prezenţă şi acţiune, Paul nu ar putea niciodată să fie ce a fost. La fel pentru noi. Mărturia noastră nu poate da roade decât prin acțiunea Domnului. Şi de asemenea, datorită acţiunii Duhului Sfânt care ne precede în inimile acelora care sunt pe drumul nostru.

 

În Evanghelie vedem pe Isus punând o întrebare importantă discipolilor săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Mai multe răspunsuri sunt date: unii văd în el pe profetul Ilie. Pentru alţi Ieremia sau unul dintre profeţii din vechime... După aceea este răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Pe această credință a lui Petru Isus se angajează la construirea Biserica sale.

 

Ce e surprinzător este că sunt douăzeci de secole după această revelaţie că atâția bărbaţi şi femei nu recunosc încă aspectele profetice atribuite lui Isus în epocă. Acesta vedem în fiecare zi: acest Isus ce e batjocorit, insultat, denigrat a devenit subiectul privilegiat al batjocoririlor. Unele emisiuni, aşa-numitele umoristice,  demonstrează lipsa de respect deplorabil. Această constatare nu ar trebuie să ne descurajeze. Ar trebui să o primim ca un apel la o mărturie încă și mai mult. Așa cum Bernadeta de la Lourdes spunea: noi nu suntem responsabili ca să vă facem să credeți, dar să vă spunem fără încetare. Nimic nu ar trebui să oprească răspândirea Evangheliei.

 

Ca și în zilele lui Petru şi Paul, Domnul contează pe credinţa noastră. Pe această credință vrea să construiască Biserica sa. Dacă ne-am adunat împreună este pentru a-i cere să ne reînsuflețească să-i fim martori. În această zi de iunie, gândurile noastre se duc spre cei sfințiți preoți. Prin această sfințire devin slujitorii Cuvântului, miniştrii ai Euharistie şi ai sacramentelor şi slujitori ai poporului lui Dumnezeu. Ca și Petru şi Paul, ei sunt chemaţi să fi martori de ceea ce ei predică. Ei participă la misiunea lui Cristos care este oferit lui Dumnezeu pentru lume şi lumea lui Dumnezeu. Ştim cuvântul parohului de Ars pentru un mic păstor: „Tu mi-ai arătat calea spre Ars, eu îți voi arăta drumul spre cer”.

 

Dă-i lumea lui Dumnezeu... Evanghelia ne relatează istoria unor oameni care aduc un paralitic. Cum ei nu reuşesc să facă cale pentru a i-l prezenta lui Isus, ei urca pe acoperiș, ridică scândurile şi coboară acest om înainte de Isus. Continuarea o știm: văzând credinţa lor, i-a spus paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate”. Ceea ce a salvat omul paralizat nu este credinţa sa, dar al purtătorilor săi. S-au organizat. Au făcut totul pentru ca acest om este fie vindecat. Şi noi înşine, când vizităm bolnavii, suntem purtători ai misiunii de a-l aduce lui pe Isus.

 

Este important pentru noi astăzi. Dacă suntem creştini, este pentru că alţii au ridicat acoperișul şi ne-a plasat înaintea lui Dumnezeu. Acest acoperiș este o societate indiferentă sau ostilă credinţei. „Astăzi, să cerem să se deschidă acoperișul societăţii noastre, acoperișul conştiinţei noastre şi de a ne decide să plasăm pe toți fraţii noştri înainte lui Isus şi să ne dea probleme pentru asta... Noi, te rugăm, Doamne, să ridici acoperișurile, să deschidem porțile, să țipăm la această realitate!” (cardinalul Bergoglio).

 

Cel care va salva lumea, este credinţa creştinilor. Domnul contează pe credinţa noastră, o credinţă care dă lumină și este comunicativă. Noi nu ne putem mulțumi să fim creștini călduţi sau consumatorii serviciilor Bisericii. A fi creştin, este un angajament pentru întreaga viață.

 

În această duminică, să ascultăm chemarea urgentă a Domnului:

„Merge-ți în piețele lumii și în piețele din fața bisericii!

Merge-ți în piețele lumii, aici căutați-mi prietenii…

Merge-ți în piețele lumii

Și fiți martorii mei în fiecare zi!”

 

(pr. Jean Compazieu [2014]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/4562-homelie-pour-la-fete-de-saint-pierre-et-saint-paul/).

 

 

 

† Trupul și Sângele Domnului [Joia Verde] (C): Trupul lui Cristos dat pentru noi toți… [joi, 26 mai 2016]

Corpus Domini  (2012) – Parrocchia Calvibn.it
(sursă: http://www.parrocchiacalvibn.it/Immagini/Iniziative/2012/06%202012%20Corpus%20Domini/Corpus%20Domini/index.html).
 

Evanghelia Luca 9,11b-17: În acel timp, Isus a primit mulţimile şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu vindecându-i pe bolnavi. Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!” El însă le-a spus: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!” Erau cam cinci mii de bărbaţi. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!” Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi. Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucăţile de pâine douăsprezece coşuri.

Omilie

 

Euharistia, care ne unește împreună ne fiecare duminică, îşi are rădăcinile în Vechiul Testament şi prinde un sens nou în Noul Testament. Este ceea ce am văzut ascultând texte biblice din această zi. În prima lectură, am auzit un pasaj din cartea Genezei. Cu această relatare, suntem la începutul primei alianțe. Abraham, părintele credincioşilor, a manifestat supunere față de Dumnezeu. El a purtat victorii. Şi astăzi îl vedem iniţiat de Melchisedec, regele din Ierusalim, care aduce cult Dumnezeului celui Preaînalt cu pâine şi vin. Primește binecuvântarea lui Melchisedec. Oferirea de zeciuiala preotului celui Preaînalt este semn acceptării cultului „asemenea lui Melchisedec”.

 

În momentul în care Isus intră în Ierusalim se pregăteşte încheierea unei noi alianțe. El realizează preoţia „după orânduirea lui Melchisedec”, adică cu pâine şi vin. Îl binecuvântează pe Dumnezeu. Aduce binecuvântare tuturor celor care celebrează cult cu credinţă. Dar în Euharistie există doar pâine și vin. Prin Cuvântul lui Cristos, aceste elemente au devenit Trupul şi Sângele său. Acest nou cult este împlinirea a ceea ce nu era decât o prefigurare. Ofranda necesară merge dincolo de simpla renunțare la bunuri materiale. Acum este darul de sine însuși.

 

În a doua lectură, sfântul Paul ne transmite ceea ce el a primit. Se adresează unei comunități divizate. El le reaminteşte că, dacă Cristos a murit, a murit pentru toți. Trebuie să tragem concluzii: nu ne putem întâlni pentru cina Domnului fără să fim atenți unii față de alții; prin urmare trebuie să ne verificăm înainte de a mânca din această pâinea și a bea din acest potir. Pentru acest motiv înainte de a ne împărtăşi, spunem: „Doamne, nu sunt vrednic să te primesc...”.

 

Evanghelia ne pregăteşte pentru Euharistie. Evenimentul despre care ne este relatat se petrece în seara unei zile obositoare. Ucenicii văd că mulțimii îi este foame; ei se gândesc că ar fi mai bine să le dea drumul acasă. Dar Isus nu-i ascultă; se adresează celor doisprezece, zicându-le: „Dați-le voi să mănânce!” Și astfel este relatarea înmulțirii pâinilor. I-au adus cinci pâini şi doi peşti. Cu aceasta va sătura mulțimile.

 

Această Evanghelie este un anunț de ce va fi Euharistia. Găsim gesturile lui Isus în seara zilei de Joia Sfântă: „Luând pâinile şi peştii, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat…” Iată, patru verbe pe care le găsim în fiecare Euharistie. Ne aduce pâine şi vin, rod al pământului şi muncii oamenilor. Noi recunoaştem că totul vine de la Dumnezeu.  Nu suntem proprietarii acestor bunuri care ne-au fost dăruite. Noi suntem niște simpli administratori. Aceste bogații ne sunt încredinţate pentru binele tuturor.

 

Să nu uităm: când ne-am adunat pentru Euharistie, nu suntem singuri în fața Domnului. Toate rugăciunile folosesc „noi”: „Noi te rugăm... noi îți oferim...”. Suntem cu alții, care au foame după pâine, foame de iubire, foame după tandreţe şi libertate. Ei sunt cu mine şi nu pot să-i ignorez. Iubirea lui Cristos cuprinde în inima lui întreaga omenire şi fiecare persoană în parte. Fiecare liturghie este celebrată pentru întreaga omenire şi pentru fiecare persoană.

Cu toate acestea, este în tradiţia Bisericii de a adăuga o intenție particulară pentru care preotul celebrează Euharistia. Toți pot să ceară ca o liturghie să se celebreze pentru astfel de intenţii; noi ne rugăm pentru „mulțime” și mai ales pentru cei care ne-au fost recomandați. A cere să fie celebrată o liturghie este așadar a intra în rugăciunea lui Isus şi a Bisericii; este a încredinţa infinitei iubiri a lui Dumnezeu o intenţie care-mi este dragă; putem să cerem să se celebreze o liturghie pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, prezentându-i o cerere la care ţine mult. Putem de asemenea să-i încredințăm pe răposații noștri deoarece iubirea lui Cristos îi eliberează. Toate aceste intenţii speciale vin să se adauge la rugăciunea Bisericii întregi. Acestea sunt prezentate Domnului, care și-a dat Trupul său şi a vărsat sângele său pentru noi şi pentru mulțime.

 

Euharistia este o hrană oferită tuturor. Aceasta se înţelege când preotul prezintă hostia spunând: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii...”. Aceste cuvinte nu se adresează numai acestei adunări prezente în biserică, ci și în lumea întreagă. Domnul prezent în mijlocul nostru ne cere să se dăruiască nouă tuturor.

 

Dacă noi ne adunăm în biserica, este deci a răspunde la invitaţia Domnului. Iubirea noastră pentru el ne conduce la adorație. În unele biserici se organizează în fața ostensorului. Astăzi ostensorul suntem noi: suntem creați de Dumnezeu pentru a prezenta pe Fiul său întregii lumi.  Prin urmare, să fim demni, pe plan extern şi intern, de această prezenţă.

 

În această zi să ne rugăm, Domnului: Pâinea Cuvântul tău şi a Trupului tău să fie o hrană care să ne permită să devenim semne de speranţă pentru această lume care are nevoie cu adevărat. Rămâi cu noi, Doamne, ca să fim martori și mesagerii iubirii tale. Amin.

 

(pr. Jean Compazieu [2016]; traducere pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6063-fete-du-corps-et-du-sang-du-christ-homelie-2/).