 |
| Corpus Domini (2012) – Parrocchia Calvibn.it (sursă: http://www.parrocchiacalvibn.it/Immagini/Iniziative/2012/06%202012%20Corpus%20Domini/Corpus%20Domini/index.html). |
Evanghelia Luca
9,11b-17: În acel timp, Isus a primit mulţimile şi le-a vorbit despre
împărăţia lui Dumnezeu vindecându-i pe bolnavi. Începuse să se
lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul
mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească
adăpost şi de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!” El însă le-a spus: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „Nu avem mai
mult de cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de
mâncare pentru tot poporul acesta!” Erau cam cinci mii de
bărbaţi. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de
câte cincizeci!” Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi. Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a
binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea
mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat din ceea ce
a prisosit pentru ei, din bucăţile de pâine douăsprezece coşuri.
Euharistia, care ne unește
împreună ne fiecare duminică, îşi are rădăcinile în Vechiul Testament şi prinde
un sens nou în Noul Testament. Este ceea ce am văzut ascultând texte biblice din
această zi. În prima lectură, am auzit un pasaj din cartea Genezei. Cu această relatare, suntem la începutul primei alianțe. Abraham,
părintele credincioşilor, a manifestat supunere față de Dumnezeu. El a purtat
victorii. Şi astăzi îl vedem iniţiat de Melchisedec, regele din Ierusalim, care
aduce cult Dumnezeului celui Preaînalt cu pâine şi vin. Primește binecuvântarea
lui Melchisedec. Oferirea de zeciuiala preotului celui Preaînalt este semn acceptării
cultului „asemenea lui Melchisedec”.
În momentul în care Isus intră în
Ierusalim se pregăteşte încheierea unei noi alianțe. El realizează preoţia
„după orânduirea lui Melchisedec”, adică cu pâine şi vin. Îl binecuvântează pe Dumnezeu.
Aduce binecuvântare tuturor celor care celebrează cult cu credinţă. Dar în
Euharistie există doar pâine și vin. Prin Cuvântul lui Cristos, aceste elemente
au devenit Trupul şi Sângele său. Acest nou cult este împlinirea a ceea ce nu era
decât o prefigurare. Ofranda necesară merge dincolo de simpla renunțare la
bunuri materiale. Acum este darul de sine însuși.
În a doua lectură, sfântul Paul ne
transmite ceea ce el a primit. Se adresează unei comunități divizate. El le
reaminteşte că, dacă Cristos a murit, a murit pentru toți. Trebuie să tragem
concluzii: nu ne putem întâlni pentru cina Domnului fără să fim atenți unii
față de alții; prin urmare trebuie să ne verificăm înainte de a mânca din
această pâinea și a bea din acest potir. Pentru acest motiv înainte de a ne împărtăşi,
spunem: „Doamne, nu sunt vrednic să te primesc...”.
Evanghelia ne pregăteşte pentru
Euharistie. Evenimentul despre care ne este relatat se petrece în seara unei
zile obositoare. Ucenicii văd că mulțimii îi este foame; ei se gândesc că ar fi
mai bine să le dea drumul acasă. Dar Isus nu-i ascultă; se adresează celor
doisprezece, zicându-le: „Dați-le voi să mănânce!” Și astfel este relatarea înmulțirii
pâinilor. I-au adus cinci pâini şi doi peşti. Cu aceasta va sătura mulțimile.
Această Evanghelie este un anunț de
ce va fi Euharistia. Găsim gesturile lui Isus în seara zilei de Joia Sfântă: „Luând
pâinile şi peştii, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat…”
Iată, patru verbe pe care le găsim în fiecare Euharistie. Ne aduce pâine şi
vin, rod al pământului şi muncii oamenilor. Noi recunoaştem că totul vine de la
Dumnezeu. Nu suntem proprietarii acestor
bunuri care ne-au fost dăruite. Noi suntem niște simpli administratori. Aceste
bogații ne sunt încredinţate pentru binele tuturor.
Să nu uităm: când ne-am adunat
pentru Euharistie, nu suntem singuri în fața Domnului. Toate rugăciunile folosesc
„noi”: „Noi te rugăm... noi îți oferim...”. Suntem cu alții, care au foame după
pâine, foame de iubire, foame după tandreţe şi libertate. Ei sunt cu mine şi nu
pot să-i ignorez. Iubirea lui Cristos cuprinde în inima lui întreaga omenire şi
fiecare persoană în parte. Fiecare liturghie este celebrată pentru întreaga omenire
şi pentru fiecare persoană.
Cu toate acestea, este în
tradiţia Bisericii de a adăuga o intenție particulară pentru care preotul
celebrează Euharistia. Toți pot să ceară ca o liturghie să se celebreze pentru astfel
de intenţii; noi ne rugăm pentru „mulțime” și mai ales pentru cei care ne-au
fost recomandați. A cere să fie celebrată o liturghie este așadar a intra în rugăciunea
lui Isus şi a Bisericii; este a încredinţa infinitei iubiri a lui Dumnezeu o
intenţie care-mi este dragă; putem să cerem să se celebreze o liturghie pentru
a-i mulțumi lui Dumnezeu, prezentându-i o cerere la care ţine mult. Putem de
asemenea să-i încredințăm pe răposații noștri deoarece iubirea lui Cristos îi
eliberează. Toate aceste intenţii speciale vin să se adauge la rugăciunea Bisericii
întregi. Acestea sunt prezentate Domnului, care și-a dat Trupul său şi a vărsat
sângele său pentru noi şi pentru mulțime.
Euharistia este o hrană oferită tuturor.
Aceasta se înţelege când preotul prezintă hostia spunând: „Iată, Mielul lui
Dumnezeu, care ridică păcatul lumii...”. Aceste cuvinte nu se adresează numai
acestei adunări prezente în biserică, ci și în lumea întreagă. Domnul prezent în
mijlocul nostru ne cere să se dăruiască nouă tuturor.
Dacă noi ne adunăm în biserica, este
deci a răspunde la invitaţia Domnului. Iubirea noastră pentru el ne conduce la
adorație. În unele biserici se organizează în fața ostensorului. Astăzi
ostensorul suntem noi: suntem creați de Dumnezeu pentru a prezenta pe Fiul său
întregii lumi. Prin urmare, să fim demni,
pe plan extern şi intern, de această prezenţă.
În această zi să ne rugăm, Domnului:
Pâinea Cuvântul tău şi a Trupului tău să fie o hrană care să ne permită să
devenim semne de speranţă pentru această lume care are nevoie cu adevărat. Rămâi
cu noi, Doamne, ca să fim martori și mesagerii iubirii tale. Amin.
(pr. Jean Compazieu
[2016]; traducere pr.
Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu