† Duminica a 22-a de peste an (A): Dăruirea întregii existenței lui Dumnezeu [3 septembrie 2017]

Dăruirea întregii existenței lui Dumnezeu 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 septembrie 2017)

Lecturi: Ieremia 20,7-9; Romani 12,1-2; Evanghelia Matei 16,21-27.

Omilie

Ce este pentru noi credința? Este dăruirea întregii existenței lui Dumnezeu. Iată întrebarea pe care ne-o pune liturgia cuvântului de astăzi. Suntem chemați să dăm un răspuns personal, conștient și profund. Între lecturi găsim exemple de persoane „îndrăgostite” de Domnul: este Ieremia, este Paul, este Petru… Să ne lăsăm „seduși” și noi în urmarea lui Cristos!

Textele biblice sunt un apel la urmarea gândurilor lui Dumnezeu, nu cele ale oamenilor. Este ceea ce s-a întâmplat cu profetul Ieremia (Ier 20,7-9). Dumnezeu i-a dat o misiune destul de dificilă. Ieremia, un tânăr din Anatot înainte de exil (597 î.Cr.) este trimis de Domnul să urce la Ierusalim și să anunțe cuvântul său preoților, poporului, oamenilor de curte, până și suveranului rege, pentru a se converti. A vorbit în numele lui Dumnezeu că greşelile lor vor avea consecinţe dramatice, dar a fost refuzat de oameni, combătut și de mai multe ori i-a fost pusă viața în pericol (Ier 11,18-12,6; 26; 26). Profetul a încercat să se sustragă acestei misiuni în repetate rânduri. Să-i ascultăm izbucnirea înflăcărată: „M-ai sedus, Doamne, şi eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic” (v. 7). Ca un foc mistuitor, nu se poate controla fiind atras de către el. Glasul profetului freamătă de o amărăciune aproape disperată. Domnul l-a „sedus” ca un neștiutor, ca un incapabil, ca să consimtă la planurile sale. Termenul ebraic „sedus” este cel folosit în cazul când o fecioară este sedusă de un bărbat. Expresia este cheia dramatică trăită de profet, care este în fond drama misterului lui Dumnezeu în viața omului. Domnul pătrunde viața umană și nu-i lasă nimic dacă îi este dat: „și eu m-am lăsat sedus”. Dumnezeu manifestă iubirea sa și prin seducție. Ieremia avertizează că dragostea lui Dumnezeu este violentă, în sensul că în respect față de fragilitatea noastră – de nevoia noastră de iubire – Dumnezeu este o forţă, un foc care nu contenește. Dar este o violență prietenoasă. Vocația profetică i-a adus numai „ocară şi batjocură în fiecare zi” devenind povoara întregii sale vieți. „Violenţă, devastare!” (v. 8). Ispita de a renunța este foarte puternică, devenind aproape hotărâtoare: „Nu-mi voi mai aminti de el şi nu voi mai vorbi în numele lui” (v. 9). Dar Ieremia va muri fără a avea clarificat drama sa, misterul chemării sale, lăsând la continuatori dura sa moștenire. Este dăruirea întregii existențe a profetului lui Dumnezeu. El seamănă și irigă pentru ca alții să culeagă. Așa sunt făcute căile Domnului…

A fi seduși și transformați de Dumnezeu [XXII TPA (A) - duminică, 03.09.2017]

Isus și Petru:

„Mergi în urma mea, Satană!” 

Evanghelia Matei 16,21-27: În acel timp, Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată”. Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut”.

Omilie

Textele biblice din această duminică sunt un apel la urmarea gândurilor lui Dumnezeu care nu sunt cele ale oamenilor. Este ceea ce s-a întâmplat cu profetul Ieremia.  Dumnezeu i-a dat o misiune extrem de dificilă. A fost trimis pentru a chema pe rege, preoţi şi poporul la a se converti. El anunță din partea lui Dumnezeu că greşelile lor vor avea consecinţe dramatice. În mod repetat, profetul a încercat să se sustragă acestei misiuni care i-a făcut o mulțime de necazuri. Dar ca un foc mistuitor, nu se poate controla fiind atrași mai puternic decât el. În toate încercările noastre, Domnul ne învaţă să ne abandonăm cu iubirea lui.

Nu te teme de suferință, de ispită, de moarte...

„Fiecare om este teantropic,

adică cu trup şi duh;

iată pentru ce misterul lui Cristos

nu este numai taina unei anumite religii;

este universal umană [...].

Am scris această carte

[Ultima ispită a lui Cristos]

deoarece am vrut să ofer omului care luptă un model suprem;

am vrut să-i demonstrez că nu trebuie să se teamă de suferinţă,

de ispită sau de moarte, fiindcă toate trei pot fi învinse,

toate trei au fost deja învinse de Cristos”.

(Nikos Kazantzakis).