sâmbătă, 18 iunie 2016

† Duminica a 12-a de peste an (C): „Cuvintele care angajează” [19 iunie 2016]

Cappella della Pontificia Facoltà di Scienze dell'Educazione “Auxilium
di Marko Ivan Rupnik
 
Evanghelia Luca 9,18-24: În acel timp, pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, Isus i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulţimile că sunt eu?” Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”. El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!” Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva, zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”. Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva”.
 
 
Omilie

 
 
Lecturile biblice pentru această duminică adresează o chemare la a crește în credinţă. Adevăratul Dumnezeu este dincolo de ceea ce credem noi. Pentru a-l recunoaşte, avem nevoie de a asculta de Cuvântul său şi de a ne hrăni din el. Ne invită să devenim conştienţi de greşelile noastre şi să ne acomodăm la adevăratul Dumnezeu.
 
Este ceea ce s-a întâmplat în timpul lui Zaharia (din prima lectură). Profetul proclamă un Dumnezeu mântuitor și eliberator. Se adresează asasinilor care merită să fie pedepsiți pentru crimele lor. Dar Dumnezeu schimbă pedeapsa în har. El va transforma prin răspândirea în ei a „un duh de îndurare şi de implorare”. Atunci, vor deplânge că nu au reuşit să-l iubească. „Oamenii vor privi la cel pe care l-au străpuns”. Este nerecunoştinţa, infidelitatea, păcatele noastre care l-au străpuns de durere. Dar cu un duh nou, putem să ne întoarcem spre Dumnezeu. Putem cere iertare aceluia pe care trebuie să-l iubim mai presus decât orice.
 
Când privim la cruce, ştim mai mult decât Zaharia, că inima lui Dumnezeu este străpunsă de păcatele noastre. Dar iubirea sa este mult mai mare decât toate rătăcirile noastre. Nu trebuie să repetăm greşelile noastre. A ne afunda în vinovăţie nu este un lucru bun. Ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi este să ne ridicăm ochii spre el. Este pentru noi o sursă ce însuflețește, care încercă să ne purifice. Este ceea ce se întâmplă de fiecare dată când ne mărturisim. Atunci când primim iertarea lui Dumnezeu, totul se reînnoiește. Putem să-i ajutăm pe fraţii noştri prizonieri în sentimentul lor de vinovăţie.
 
Sfântul Paul (din lectură a doua) a trebuit să treacă de această etapă de convertire. Altădată, credea că este fidel lui Moise persecutând creştinii. Dar când l-a întâlnit pe Cristos, viaţa sa s-a întors complet; a descoperit că trebuia să schimbe convingerile sale religioase. A înţeles că mântuirea lui Dumnezeu nu este rezervată unui singur popor dar pentru toate popoarele de pe pământ. Făcând alianţă cu Israel, Dumnezeu a avut în minte toată lumea; vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Aceasta este ceea ce mărturisim noi. Acest lucru va fi posibil numai dacă vom ieşi din certitudinile noastre pentru a ne adapta la iubirea care este în Dumnezeu.
 
În Evanghelie vedem pe Isus că îi întreabă pe ucenicii săi: „Cine spun mulţimile că sunt eu?” această întrebare îi pune pe gânduri și pe ei; își amintesc de cugetările oamenilor. Au auzit de contradicții și adesea critici ale cărturarilor şi fariseilor. Tot felul de zvonuri circulă pe acest subiect. De fapt, oamenii nu știu prea multe. Şi aceasta se întâmplă și astăzi. Când se vorbește despre Dumnezeu, unul fiecare îşi dă seama că este într-o ignoranță mare.
 
„Şi voi, cine spune-ți?” „Pentru voi, cine sunt eu?” Această întrebare, Isus nu o pune decât celor Doisprezece, dar o pune fiecăruia dintre noi. Ca și Petru, vrem să răspundem: „Tu eşti Mesia lui Dumnezeu”. Acest răspuns este bun, deoarece merge mult mai departe decât al cărturarilor şi fariseilor. Cei Doisprezece au simţit că Isus nu este un profet ca alţii. Este cu mult mai mult. Este unic şi fără pereche.
 
Dar cu această frumoasă mărturie de credinţă, sunt încă departe de rost. Ei l-au recunoscut în Isus pe Mesia. Dar ce aşteptă acel Mesia? Luarea armelor împotriva duşmanilor ţării? Această ispită nu s-a schimbat de-a lungul secolelor. Să nu uităm un lucru foarte important. Nu este Dumnezeu acela care trebuie să se adapteze dorințelor noastre; noi suntem cei care avem nevoie să ne adaptăm la iubirea sa.
 
Noi avem nevoie să înțelegem punerea la punct pe care Isus a făcut-o discipolilor săi: „Trebuie ca Fiului Omului să sufere mult, să fie respins de către bătrânii, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”. Adevăratul Mesia a lui Dumnezeu nu este acela care credem noi că este. Este „Mesia străpuns” anunţat de Zaharia. Acela care și-a dat trupul său și și-a vărsat sângele pentru noi şi pentru mulțime.
 
Ca și apostolii, noi avem de adaptat la cuvintele lui Cristos. Astfel putem să crească în noi credinţa. Ceea ce cerem astăzi este să-l urmăm, să ne angajăm pe calea iubirii. Cale care ne va permite să cunoaștem pe Isus Cristos: va fi pe calea crucii. A Iua crucea în fiecare zi, este a renunţa la egoism, a ne pune în ascultarea celuilalt, a nevoilor sale, a aşteptărilor sale, a chemărilor sale. Acest lucru cere neapărat să 'facem o cruce' asupra proiectele și dorințele noastre. Dar ceea ce face valoarea unei vieți este iubirea noastră cea de toate zilele pentru toţi cei care ne înconjoară.
 
Euharistia ne face să proclamăm că Isus este Mesia, un Mesia victorios, dar este un Mesia dus la moarte. Proclamând credinţa noastră şi primind Pâinea vieţii, să acceptăm să-l urmăm în fiecare zi pe drumul unde ne duce el.
 

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

 

 

vineri, 17 iunie 2016

Domnul nostru a binevoit să guste din triumf...

‘Lamb of God’ by Tom Dubois

„Ei, bine, tocmai episodul acela al intrării triumfale în Ierusalim
eu îl găsesc atât de frumos!
Domnul nostru a binevoit să guste din triumf
ca şi din celelalte, ca şi din moarte,
el n-a refuzat nici una din bucuriile noastre,
el n-a refuzat decât păcatul.
Şi apoi, moartea lui, ce bine a mai îngrijit-o,
nimic nu i-a lipsit.
În timp ce triumful său este un triumf pentru copii, nu crezi?
O imagine din Epinal, cu fătul măgăriţei, cu ramuri verzi,
şi cu oameni de la ţară care bat din palme.
O parodie drăguţă, puţin ironică, a măreţiilor imperiale.
Domnul nostru pare a zâmbi.
Domnul nostru surâde adesea – el ne spune:
«Nu luaţi lucrurile astea prea în serios,
şi apoi sunt şi triumfuri legitime,
nu-i este nimănui interzis să triumfe;
atunci când Ioana d'Arc îşi face intrarea în Orleans
printre flori şi steaguri,
în frumoasa ei tunică scurtă din postav cu fir de aur,
nu vreau să-şi închipuie că face ceva rău.
Pentru că ţineţi atât de mult, bieţii mei copii, la triumful vieţii,
l-am sfinţit, i-am dat binecuvântarea mea,
după cum am binecuvântat şi vinul din viile voastre»”.

(Bernanos G., Journal d'un curé de campagne, în Bernanos Georges, Oeuvres romanesques suivies de Dialogues des carmélites, Plon, Seuil, Gallimard, Paris 1961, p. 1193; trad. I.C.).  
 
Georges Bernanos – Journal d’un cure de campagne.pdf
 
 

joi, 16 iunie 2016

Copilăria şi sărăcia...


„Lumea modernă are doi duşmani,
copilăria şi sărăcia.

Într-o civilizaţie tehnică în care singura regulă este eficacitatea,
ce este copilăria, dacă nu o perioadă ineficace a vieţii,
şi pe care trebuie să o scurtezi cât mai mult posibil,
sau chiar să o suprimi.

A suprima copilăria...
Ce recuperare enormă de muncă şi de energie!
Copilăria nu slujeşte la mare lucru
iar sărăcia nu serveşte la nimic”...

(Bernanos G., „Dans l'amitié de Léon Bloy”,
în Bernanos Georges, Essais et écrits de combat, II, Gallimard, Paris 1995, p. 1234; trad. I.C.). 

miercuri, 15 iunie 2016

Sfinţenia este una, dar trebuie cultivată după propria vocaţie...


În ceea ce priveşte unitatea sfinţeniei creştine şi a diversităţilor şi diferenţierilor sale, Lumen Gentium învaţă: „În diferitele feluri de viaţă şi în diferitele ocupaţii, o unică sfinţenie este trăită de toţi aceia care, mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, ascultând de glasul Tatălui şi adorându-l pe Dumnezeu Tatăl în spirit şi adevăr, îl urmează pe Cristos cel sărac, smerit şi cu crucea pe umeri, pentru a se învrednici să fie părtaşi de mărirea lui. Fiecare, după darurile şi îndatoririle sale, trebuie să pornească fără şovăire pe calea credinţei vii care trezeşte speranţa şi acţionează în iubire” (Lumen GentiumLG 41).
 
Ce înţelege Conciliul când afirmă că o sfinţenie este cultivată de toţi creştinii? Răspunsul la această întrebare nu este greu dacă ţinem cont de ce am spus mai sus şi deci că termenul „sfinţenie” înseamnă, în mintea conciliului, unirea credincioşilor cu Cristos pe care Duhul sfânt o împlineşte în Biserică.
 
A spune că sfinţenia creştină este „una” este echivalent cu a afirma că viaţa de unire cu Cristos este una. Acest adevăr este tocmai cel pe care a fost ilustrat de conciliu nu numai cu cuvintele sumare ale textului citat, dar că toată învăţătura lui LG despre existenţa noastră în sânul Bisericii. Toţi creştinii participă de fapt la viaţa unicului Domn şi sunt membre ale unicului său trup care este Biserica. Ceea ce conciliul a spus în acest context despre funcţia Duhului sfânt, despre natura şi efectele harului şi dinamismul său, despre botez, despre mir şi euharistie, despre cultul liturgic şi despre rugăciunea privată, despre credinţă, speranţă, iubire şi întregul complex organic al virtuţilor, ca şi despre dimensiunile escatologice şi ecleziale ale vieţii creştine; pe scurt tot ceea ce a propus ca esenţă a vieţii creştine ca atare sau ca proprietate, calitate şi caracteristici tipice celor care, purtaţi de Duhul sfânt, trăiesc unirea lor cu Cristos în Biserică, explică şi aprofundează sensul afirmaţiei că viaţa de unire cu Cristos, şi deci sfinţenia tuturor creştinilor, este una.

luni, 13 iunie 2016

Sfântul Anton de Padova predică peștilor...

Sfântul Anton de Padova predică peștilor...

Orașul Rimini era în stăpânirea ereticilor și în nici un chip locuitorii nu veneau la calea cea bună. Sfântul Anton de Padova, văzându-i peste măsură de îndărătnici, îi lăsă și merse la malul mării, chemă peștii ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Și iată că, spre mirarea celor de față, o mulțime mare de pești se apropie de mal și, cu mare luare aminte, ascultă vorbele sfântului. Când mulțimea a văzut că sute de pești și-au scos capetele ca să-i asculte vorbele sfântului au recunoscut adevărata credință.
 
Din discursurile sfântului Anton de Padova:
 
„Dacă într-o comunitate există persoane mai învăţate, Dumnezeu, pentru a le chema, s-a folosit de cei simpli. El a ales pe cei ignoranţi şi mici, pe cei slabi şi neluaţi în seamă pentru a-i pune alături de cei înţelepţi, de cei puternici şi nobili, pentru ca nimeni să nu se poată mândri în sine, ci în acela care s-a întors la Nazaret şi le era supus lor” (Anton de Padova, Discursuri, II).
 
„Nu vei reuşi niciodată să vezi dacă nu vei fi ascultător! Dacă vei fi surd la glasul celui care îţi porunceşte, vei fi şi orb. Ascultă, deci, cu toată inima, pentru a putea vedea cu ochiul contemplaţiei! Dumnezeu pune un ochi în inimă, când aceluia care ascultă îi dă lumina contemplaţiei” (Anton de Padova, Discursuri, II).

duminică, 12 iunie 2016

Canto gregoriano - El Monasterio benedictino de Silos





Coro de monjes del monasterio benedictino de Santo Domingo de Silos


01 - Puer natus est nobis (0:00)
02 - Genuit puerpera regem (
3:41)
03 - Ave mundi spes Maria (
6:41)
04 - Occuli omnium (
11:03)
05 - Veni creator Spiritus (
14:29)
06 - Alleluia, Beatus vir qui suffert (
17:06)
07 - Os iusti (
20:20)
08 - Spiritus Domini (
23:13)
09 - Kyrie fons bonitatis (
27:03)
10 - Laetatus sum (
31:08)
11 - A solis ortus cardine (
33:29)
12 - Christus factus est pro nobis (
36:34)
13 - Mandatum novum do vobis (
39:18)
14 - Media vita in morte sumus (
41:02)
15 - Nos autem (
47:16)
16 - Pange lingua gloriosi (
50:14)
17 - Jacta cogitatum tuum (
53:01)
18 - Gloria XV (
56:39)
19 - Veni Sancte Spiritus (
58:56)
20 - De profundis (
1:01:41)
21 - Salve Regina (Solemne) (
1:03:17)
22 - Kyrie XI, A (
1:05:52)
23 - Salve, festa dies (
1:07:03)


www.megartmusic.com.br