Mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații a papei Francisc (22 aprilie 2018)

A asculta, a discerne, a trăi chemarea Domnului

Iubiți frați și surori!

În octombrie anul viitor se va desfășura a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, care va fi dedicată tinerilor, îndeosebi raportului dintre tineri, credință și vocație. Cu acea ocazie vom avea posibilitatea de a aprofunda cum, în centrul vieții noastre, este chemarea la bucurie pe care Dumnezeu ne-o adresează și cum acesta este „proiectul lui Dumnezeu pentru bărbații și femeile din orice timp” (Sinodul Episcopilor, A XV-a Adunare Generală Ordinară, Tinerii, credința și discernământul vocațional, Introducere).

Este vorba despre o veste bună care ne este anunțată din nou cu putere de a 55-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații: nu suntem cufundați în întâmplare, nici nu suntem târâți de o serie de evenimente dezordonate, ci, dimpotrivă, viața noastră și prezența noastră în lume sunt rod al unei vocații divine!

Și în aceste timpuri neliniștite ale noastre, misterul Întrupării ne amintește că Dumnezeu ne vine mereu în întâmpinare și este Dumnezeu-cu-noi, care trece de-a lungul străzilor vieții noastre uneori prăfuite și, percepând nostalgia noastră mistuitoare de iubire și de fericire, ne cheamă la bucurie. În diversitatea și în specificul fiecărei vocații, personale și ecleziale, este vorba de a asculta, a discerne și a trăi acest Cuvânt care ne cheamă de sus și care, în timp ce ne permite să facem să rodească talanții noștri, ne face și instrumente de mântuire în lume și ne orientează la plinătatea fericirii.

Bijghir - 50 de ani de la înfiinţarea parohiei şi 60 de ani de la construirea şi sfinţirea bisericii (4 martie 2018)

Preasfințitul Aurel Percă cu preoții concelebranți și cu primarul Cristian Iștoc (4 martie 2018).

Primul paroh pr. Mihai Agiurgioaie (1968-1985). Părintele a construit şi casa parohială. Au urmat ca parohi: pr. Gheorghe Farţade (1985-1995); pr. Isidor Chinez (1995-2003); pr. Mihai Simon (2003-2006); pr. Vasile Rediu (2006-2015), pr. Adrian Gherghelucă (din 2015). Au fost pe parcursul anilor 14 vicari: Iosif Agiurgioaie, Eugen Diac, Valerian Enăşcuţă, Iosif Demeter, Dominic Hârja, Adrian Iştoc, Ciprian Ghiurcă, Cristian Anghel, Adrian Chili, Marius Catrinţaşu, Ştefan Bortă, Eugen Robu, Anton David şi Gabriel Păuleţ.

(sursă: http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201803025).

Moralitatea actului uman: Teologia morală fundamentală [I] de Isidor Chinez

Introducere


Un curs de teologie morală fundamentală trebuie să ţină cont de reflecţia filosofică asupra eticii, de fundamentarea biblică a moralei, de cunoştinţele antropologice. Specificul acestui curs este de a stabili ce este experienţa morală trăită în credinţa creştină, în centrul său de semnificaţie, în raportul său constitutiv cu alte dimensiuni ale trăirii umane, în raportul dintre moralitatea personală – a individului – şi „ethos” – al unui grup de oameni.

Prin expresia teologie morală fundamentală înţelegem morala creştină ca fundamentată biblic, în timp ce prin expresia teologie morală generală înţelegem studiul principiilor generale ale moralei. În manualistica scolastică, acest curs corespunde tratatului De principiis. El priveşte ambele aspecte (fundamental şi general), de aceea, nu vor fi despărţite, deşi rămân distincte: vom porni, de fapt, de la fundamentare pentru a descoperi apoi înţelegerea principiilor.

Studiul teologiei morale, ca şi cel al oricărei ştiinţe, trebuie să înceapă de la delimitarea obiectului său şi a caracteristicilor sale. Teologia morală este ştiinţa despre om şi despre conduita sa, ancorată în revelaţia divină, care culminează cu întruparea Cuvântului, „îl dezvăluie pe deplin omului pe om şi îi descoperă măreţia chemării proprii” (GS 22), înrădăcinată în învăţăturile sale şi în tot ceea ce a făcut să răsară în experienţa acumulată şi transmisă secole de-a rândul de oamenii care l-au cunoscut şi iubit şi continuă să-l iubească, întrucât Isus trăieşte şi dă viaţă astăzi şi mereu: „Isus Cristos, ieri şi astăzi”. De aceea, este ştiinţa supremă despre acţiunea umană, capabilă să-l conducă pe om la perfecţiunea şi la fericirea sa, atât temporală, cât şi veşnică.

Fiind o ştiinţă specială – ştiinţa credinţei –, trebuie să înaintăm ţinând cont de particularitatea sa. Pentru a dobândi această cunoaştere este de folos să considerăm raportul teologiei morale cu celelalte ştiinţe ale comportamentului uman şi dezvoltarea sa în istorie: progresele şi momentele de flexiune, provocările şi promisiunile timpului nostru sintetizate în exigenţele Conciliului al II-lea din Vatican, pentru ca ea să rămână rodnică şi vitală.

Cursul apare ca teoretic, întrucât nu caută să prezinte o serie de cazuri particulare, nici problematici specifice (aşa cum se face în cursurile de morală „specială”). Este un studiu al antropologiei revelate şi al incidenţei sale asupra actului uman, asupra concepţiei despre binele şi despre răul uman, adică despre binele şi răul moral care se găsesc în noi, în omul istoric – omul existent –, chiar de la început chemat la comuniunea cu Dumnezeu, dar căzut în păcat şi răscumpărat de Cristos.

pr. dr. Isidor Chinez

sursă: 

http://www.editurasapientia.ro/Carti/tabid/407/articleType/ArticleView/articleId/798/Moralitatea-actului-uman-Teologia-morala-fundamentala-I.aspx

Maica Tereza, apostolul celor umili

Preasfințitul Ioan Robu și Maica Tereza de Calcutta
cu surorile ei (2-9 mai 1990).

La 4 septembrie 2016, papa Francisc a declatat-o sfăntă pe Maica Tereza de Calcutta (1910-1997). Preocupată de soatra copiilor din orfelinatele din România Maica Tereza de Calcutta a venit la București de mai multe ori, prima vizită având loc în perioada 2-9 mai 1990.

În seara zilei de 2 mai 1990 am fost cu preasfințitul Ioan Robu la aeroportul „Henri Coandă” din București; Maica Tereza de Calcutta și câteva sorori soseau de la Roma, târziu. Eu eram pe post de șofer. Ajunși la arhiepiscopie, preasfințitul le-a oferit surorilor apartamentul de sus pentru a se odihni. Dar ele au dormit pe rogojini, nu pe pat. Așa îmi aduc aminte. Monica Broșteanu i-a fost interpretă, în acele zile, Maicii Tereza, care venise în România cu planuri serioase. Știa deja că la Moreni era un cămin de copii cu handicapuri severe. A doua zi a plecat la Țuicani-Moreni, județul Dâmbovița. Pe drum s-a rugat în continuu Rozariul. Copiii aduşi de la Moreni au fost încredințați surorilor Misionare ale Carității care rămâneau în țară.

În ciuda interdicțiilor și a tuturor dificultăților din anul 1990, părintele Martin Cabalaș, parohul din Bucureștii Noi, a reușit să cumpere o casă în Chitila, cu intentia de a deschide o capelă. În mai 1990, arhiepiscopul Ioan Robu a pus la dispoziția Congregației Misionarele Carității casa și terenul pentru a-și începe opera de caritate. Maica Tereza a fost în această casă. Era preocupată pentru viitor. În partea cealaltă a străzii era o întreprindere. Maica a pus o migdăluță cu sfânta Fecioară Maria pe această clădire, încrezătoare în mijlocirea ei. Alături era un teren de două mii de metri pătrați pe care Misionarele Carității l-au cumpărat pentru a construi un cămin pentru bătrâni și copii cu handicap. 

În catedrală Sfântul Iosif, din București, Maica Tereza a tinut o conferință prin care își exprima dezacordul față de avort. Printre altele spunea: „Nu ucideți copilașii! Le rog pe toate mamele din lume: dacă nu doriți un copil, dați-mi-l mie... Eu îl doresc!” Credincioșilor români le spunea: „Voi să vă rugați. Rodul rugăciunii este adâncirea credinţei. Rodul credinţei este iubirea. Rodul dragostei este slujirea celorlalţi. Rodul slujirii este pacea!”

Maica Tereza a fost apostolul celor umili, mărturia sublimă și uimitoare a lui Cristos care continuă să aducă în lume miracolul iubirii oferite omului de Dumnezeu ca să-l salveze.

(Chinez Isidor, „Maica Tereza, apostolul celor umili”, în Actualitatea creștină, nr. 9/2016, 21); sursă: https://issuu.com/revista_ac/docs/092016).

 

Părintele Jacques Hamel a fost ucis marţi, în timp ce oficia liturghia în biserica catolică din Saint-Etienne-du-Rouvray, localitate în nordul Franţei (26 iulie 2016)

Părintele Jacques Hamel martirizat marți, 26 iulie 2016 - foto: Le Figaro

Părintele Jacques Hamel a fost ucis marţi, în timp ce oficia liturghia în biserica catolică din Saint-Etienne-du-Rouvray, localitate în nordul Franţei. Doi bărbaţi înarmaţi au intrat în biserică şi i-au închis pe cei aflaţi la slujbă - preotul, două măicuţe şi trei enoriaşi. O călugăriţă a reuşit să fugă şi să alerteze poliţia. Atacatorii i-au tăiat gâtul preotului şi au rănit grav o altă persoană. Cei doi bărbaţi au fost neutralizaţi de forţele de ordine când au ieşit afară. Gruparea teroristă Daesh (Stat Islamic) a revendicat atacul.

 

În continuare: http://stiri.tvr.ro/cine-este-parintele-jacques-hamel-ucis-in-timpul-luarii-de-ostatici-dintr-o-biserica-din-franta_76777.html