† Duminia a 10-a de peste an [B]: Domnul vine să alunge răul [6 iunie 2021]

 

Domnul vine să alunge răul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 iunie 2021) 

Lecturi: Geneză 3,9-15; 2Corinteni 4,13-18; 5,1; Evanghelia Marcu 3,20-35; lecturi biblice

Omilie

Lecturile de astăzi îl prezintă pe Domnul învingătorul răului, a păcatului. Să recunoaștem: omul se află în război cu sine, cu societatea, cu natura însăși. Acest război se cheamă păcat: este răzvrătirea deschisă împotriva lui Dumnezeu. Liturgia ne invită să reflectăm asupra acestei probleme și să găsim soluția. Este Cristos, unicul salvator trimis la oameni de Dumnezeu: să-l ascultăm! Liturgia Cuvântului se deschide cu cartea Genezei, descriind consecințele păcatului strămoșesc în termenii de dezordine care tulbură relațiile interpersonale față de om și față de Dumnezeu. Evanghelia prinde aceeași dezordine relațională, care îl strânge pe Cristos ca un gard viu de neînțelegeri, dar se termină cu o imagine în care omenirea își găsește unitate: „oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”. Apostolului Paul vede în mărturia învierii aceea forță, coborâtoare din credință, ce unește pe toți oamenii într-un imn de laudă adus gloriei lui Dumnezeu.

† Trupul și Sângele Domnului [B]: Apropiați-vă de Euharistie [3 iunie 2021]

Apropiați-vă de Euharistie

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 18,30 (3 iunie 2021) 

Lecturi: Exod 24,3-8;  Evrei 9,11-15; Evanghelia Marcu 14,12-16.22-26; lecturi biblice

Omilie

Isus a promis să stea cu noi până la sfârșitul lumii (Mt 28,20). El este cu noi în Cuvântul său, totdeauna viu. El este prezent în sacramentul Trupului și Sângelui său. În sfânta Liturghie oferă trupul său ca hrană pentru noi. El vine între noi. Este Joia Verde. Aceasta este sărbătoarea lui. Știți că aceste cuvinte indică sacramentul Euharistiei, din cele șapte sacramente. Îl face prezent pe altar. Umple „întruparea” Cuvântului divin care continuă să rămână cu noi. Nu ne abandonează. Ne hrănește. Poartă în noi viața divină; este viața adevărata, veșnică. Sacramentul face să se vadă, sub forma pâinii și a vinului, ceea ce apostolii au văzut. Dar nu este suficient să vezi. Pentru credincios însă ceea ce ajunge este iubirea lui Dumnezeu. Acest sacrament este cel mai mare dintre semne: este semnul comuniunii cu Isus însuși. Creștinul este transfigurat, păcatul purificat; datorită acestuia gustă din banchetul promis: este nunta Fiului. Lecturile subliniază sângele și importanța lui pentru iertarea păcatelor. Pentru a da sânge, Fiul lui Dumnezeu trebuie să ia un trup omenesc. Valoarea vărsării sângelui lui Cristos pentru păcatele noastre este enormă. Nu există nici un dar mai mare pe care Domnul ni ar putea da decât iubirea. Sângele lui Isus vărsat pe cruce este „sacramentul” noii alianțe (Mc 14,24). Prima lectură notează alianța de pe Sinai prin stropirea poporului cu sângelui animalelor: „iată sângele alianţei pe care a făcut-o Domnul cu voi” (Ex 24,8). Evanghelia constă în instituirea Euharistiei în timpul ultimei cine. A doua lectură descrie preoția lui Isus –  oferirea jertfelnică a sângelui său: „sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele moarte” (Evr 9,14). Elementul sângelui, care consacră alianța, este causa întregii liturgii. Să încercăm să vedem și să înțelegem pentru care motiv Biserica a insistat asupra acestui aspect particular: „acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi” (Mc 14,24).