Ziua Mondiala a Misiunilor - Mesajul sfântului părinte papa Francisc [2015]

Ziua Mondiala a Misiunilor (2015)
(sursa: http://cmdiasi.ro/mesajul-sfantului-parinte-francisc-pentru-a-89-a-zi-mondiala-a-misiunilor-2015/).

Iubiţi fraţi şi surori,

Ziua Misionară Mondială 2015 are loc pe fundalul Anului Vieţii Consacrate şi primeşte un stimulent pentru rugăciune şi reflecţie. De fapt, dacă fiecare botezat este chemat să dea mărturie despre Domnul Isus vestind credinţa primită în dar, acest lucru este valabil în mod deosebit pentru persoana consacrată, pentru că între viaţa consacrată şi misiune subzistă o legătură puternică. Urmarea lui Isus, care a determinat apariţia vieţii consacrate în Biserică, răspunde la chemarea de a lua crucea şi de a merge în urma Lui, de a imita dedicarea sa Tatălui şi gesturile sale de slujire şi de iubire, de a pierde viaţa pentru a o regăsi. Şi pentru că toată existenţa lui Cristos are caracter misionar, bărbaţii şi femeile care-l urmează mai îndeaproape asumă pe deplin acelaşi caracter.

Dimensiunea misionară, aparţinând însăşi naturii Bisericii, este intrinsecă şi oricărei forme de viaţă consacrată şi nu poate să fie neglijată fără a lăsa un gol care desfigurează carisma. Misiunea nu este prozelitism sau simplă strategie; misiunea face parte din „gramatica” credinţei, este ceva de care nu poate face abstracţie acelea care se pune în ascultarea Duhului care şopteşte „vino” şi „mergi”. Cel care-l urmează pe Cristos nu poate decât să devină misionar şi ştie că Isus „merge cu el, vorbeşte cu el, respiră cu el. Îl simte pe Isus viu împreună cu el în mijlocul angajării misionare” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 266).

Misiunea este pasiune pentru Isus Cristos şi în acelaşi timp pasiune pentru oameni. Când rămânem în rugăciune în faţa lui Isus răstignit, recunoaştem măreţia iubirii sale care ne dă demnitate şi ne susţine; şi în acelaşi timp percepem că acea iubire care porneşte din inima sa străpunsă se extinde la tot poporul lui Dumnezeu şi la întreaga omenire; şi tocmai aşa simţim şi că El vrea să se folosească de noi pentru a ajunge tot mai aproape de poporul său iubit (cf. ibid., 268) şi de toţi cei care îl caută cu inimă sinceră. În porunca lui Isus: „mergeţi” sunt prezente scenariile şi provocările mereu noi ale misiunii evanghelizatoare ale Bisericii. În ea toţi sunt chemaţi să vestească Evanghelia cu mărturia vieţii; şi în mod special le este cerut celor consacraţi să asculte glasul Duhului care îi cheamă spre marile periferii ale misiunii, printre oamenii la care încă n-a ajuns Evanghelia.

† Duminica a 29-a de peste an (B): Putere, slujire [omilie]



Servire și dăruire a vieții... de Bernardette Lopez



Evanghelia Marcu 10,35-45: În acel timp, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus şi i-au spus: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”. El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?” Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!” Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi.  Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”. Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan. Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

 

 

Omilie

 

 

Prima lectură este luată din Cartea lui Isaia. Profetul se adresează unui popor de deportați într-o țară străină. Ne face să înțelegem că eliberarea sa nu poate veni de la un războinic puternic cu puterea sa militară.  Nu poate veni doar de la un om capabil să dezorienteze inima omului agățând tot felul de iluziile. Acest text este un mesaj de speranță pentru noi toți. El ne spune că Dumnezeu nu abandonează poporul său. Profetul vorbește despre un servitor care „va justifica pe mulți”.

 

Acest poem al slujitorul suferind, Isus și l-a însușit el însuși. L-a făcut programul misiunii sale de răscumpărător. Astăzi vrea să ne asociem toți la această misiune. El ne trimite spre alții, în special la cei greu încercați de suferință, de boală și de excludere. Acesta implică vizite, gesturi de primire, împărțire și prietenie. A merge spre cel care nu e moral, spre cel care suferă, este o modalitate de a participa la misiunea lui Cristos servitorul. Când vom merge la ei cu Isus și Maria, vizitele noastre devin ca „vizitele” lor.

 

Scrisoarea către Evrei ne arată pe Cristos, marele preot, care a împărtășit încercările noastre. El este acela care a binevoit să ne obțină milostivirea. El a făcut legătura între pământ și cer. El vorbește oamenilor despre Dumnezeu și de Dumnezeu oamenilor. El mijlocește pentru mântuirea lor. Toți suntem chemați să participăm la preoția lui Cristos. Misiunea noastră este de a arăta milostivirea, de a iertă, de a primi pe toți cei care vin pe cale noastră. Și mai ales de a-i purta în rugăciunea noastră. Astfel devenim martori credincioși ai Evangheliei.

 

Dar tentația de a merge înapoi este întotdeauna prezentă. Duminica trecută Evanghelia ne-a vorbit despre avere și pericolele sale. Astăzi, abordează problema puterii. Sunt mulți cei care caută locurile bune din profesie, politică națională sau internațională. Acest lucru ne conduce la o societate bazată pe raporturi de putere care pot duce doar la violență și nedreptate .

 

Evanghelia ne arată pe discipolii Iacob și Ioan care pretindeau a fi la dreapta și la stânga lui Isus în Împărăția sa. Ceilalți ucenici sunt supărați împotriva celor care voiau să se „împingă”. Acest lucru este normal, căci își spuneau: „De ce nu noi?” Dar Isus nu este indignat. El știe ce este în inima omului. Dacă intervine, este pentru a veni și a schimba perspectiva. El denunță raporturile de putere și de superioritate. Puterea de a strivi pe alții nu ar trebui să fie printre discipoli.  

 

Gloria lui Cristos se manifestă pe cruce. La dreapta și stânga sa, îi vom găsi pe doi tâlhari. Paharul pe care îl bea va fi cel al pătimirii care îl va introduce în Împărăție. Acolo, toate relațiile vor fi transformate. Fiecare va descoperi că locul său este un dar al lui Dumnezeu. Astfel, Isus a desființat legea celui mai puternic. A fost înlocuită cu slujire. Este o convertire în fiecare zi că vom obține contemplând și primind pe „Isus servitor”. El este cel care „ne-a iubit cum nu ne-a iubit niciodată”.

 

Este foarte important pentru noi astăzi. Lumea noastră judecă un creştinism prin cei care îl practică, adică prin noi. Prima îndatorire a noastră este să ne lăsăm umpluți de Duhul Sfânt pentru a nu falsifica mesajul Evangheliei. Munca noastră este de a continua misiunea lui Cristos; de a anunța veste cea bună a iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare dintre copiii săi. Dar în lumea noastră, doi oameni din trei nu se cunosc. Acesta este un motiv în plus pentru a da o mărturie la timp potrivit și la timp nepotrivit despre vestea cea bună a Evangheliei.

 

Pentru această zi a misiunilor, papa Francisc ne amintește că Evanghelia trebuie să fie proclamată la toate popoarele mai ales la acelea care nu au auzit vreodată. Acești oameni care au nevoie de anunțul Evangheliei sunt și în mijlocul nostru, în marile orașe sau zone rurale. Cel care îl urmează pe Cristos nu poate fi decât un misionar. El este trimis să vestească Evanghelia care este sursă de bucurie.

 

În concluzie vom face proprii cuvintele acestui cântec:

„Merge-ți în piețele lumii

și în piețele din fața bisericii!

Merge-ți în piețele lumii,

Aici căutați-mi prietenii,

pe toți copii luminii

care trăiesc în întuneric.

Merge-ți în piețele lumii

Și fiți martorii mei în fiecare zi!” Amin.

 

[Allez vous en sur les places

et sur les parvis!
Allez vous en sur les places,

y chercher tous mes amis,
tous mes enfants de lumière

qui vivent dans la nuit.
Allez vous en sur les places
Et soyez mes témoins chaque jour].

 

 

(pr. Jean Compazieu [10.10.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5487-homelie-du-29e-dimanche-du-temps-ordinaire/).

 

 

 

Gândul zilei [durerea]

 

„În mica noastră lume, vedeţi,

durerea este Bunul Dumnezeu”,

spune Chevance.

„Durerea este pâinea pe care Dumnezeu

o împarte cu omul.

Este imaginea temporală a binelui divin

la care suntem chemaţi”, 

sau,

este „realul, pozitivul vieţii,

această oglindă adâncă a durerii,

care pe neaşteptate vine la suprafaţă,

ca apa dintr-un fluviu subteran”

(Bernanos G., Le crépuscule des vieux, 19; 20).

Gândul zilei [adevăr]

 

Adevărul vă va elibera,

spune Evanghelia.

Adevărul divin nu-i retrage libertatea

celui care îl vizitează;

el i-o aduce, învăţându-l că

este o singură adevărată libertate,

aceea care, după exemplul libertăţii lui Dumnezeu,

ne desprinde de noi înşine

pentru dragostea de altul, sau de alţii.

Este, oare, posibil să nu ştie creştinii

că Dumnezeu este dragoste,

că dragostea este darul său,

că ea este ipso facto eliberatoare

și că libertatea nu reprezintă –

pentru a mă exprima astfel –

decât numele de război al carităţii?

 

(Frossard André, Dumnezeu există, eu l-am întâlnit,

Editura Universal Dalsi 1993, trad. Alex. Ştefănescu).