Se afișează postările cu eticheta arta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta arta. Afișați toate postările

joi, 14 septembrie 2017

„Cele trei cruci” de Rembrandt


The three crosses (1653) - by Rembrandt

Un renumit tablou al lui Rembrandt van Rijn: „Cele trei cruci” (The three crosses). Nu este deosebit doar prin maniera în care a fost realizat – respectiv gravarea părţii metalice prin scrijelire – dar mai ales printr-un detaliu, la prima vedere nesemnificativ: un fascicul de lumină – reprezentând lumina lui Dumnezeu din cer – străpunge cerul întunecat și luminează figura lui Isus răstignit, singurul învăluit de lumină din toată scena. Privirea oricui se afla în faţa tabloului este cu siguranţă captată în primul rând de crucea pe care moare Cristos.  Apoi, privind în jurul crucii, pot fi văzute numeroase alte chipuri care parcă sunt ascunse de lumina obscură, soldaţi, preoţi, femei, ucenici, cu reacţii dintre cele mai diverse, toate trăsăturile chipurilor trimiţând însă la un numitor comun, care ar voi să exprime spaima în faţa îngrozitoarei crime de a-l fi crucificat pe însuşi Fiul lui Dumnezeu. Lumina din centrul tabloului se pierde parcă spre extremitățile sale. Cel care este însă curios, poate descoperi într-un colţ întunecat o figură în ceaţă, parcă nedefinită, ascunsă în umbră. Unii critici de artă afirmă că este o reprezentare a lui Rembrandt însuşi – ştiută fiind mai ales pasiunea lui pentru autoportrete, căci s-au păstrat peste 90 autoportrete – prin care el ar recunoaşte că prin păcatele sale a contribuit şi el la crucificarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar, cred eu, acest chip din umbră poate fi oricine dintre noi.

Artistul ar fi intenționat să realizeze contrastul dintre lumina cerească și întunericul înconjurător. Alterarea dramatică vine din intenția artistului de a crea „lumina cerească”. 

Rembrandt a fost inspirat de textul de la Matei 27,46 atunci când Cristos a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.  

Această gravură este considerată „una dintre cele mai dinamice tablouri făcute vreodată”. 


miercuri, 10 mai 2017

Bunul Păstor - arta de la începuturile creștinismului



Arta de la începuturile creștinismului care înflorește între catacombe se înrădăcinează în lumea ebraică care refuză imaginea [chipul], dar care se dezvoltă în ambientul roman figurativ. În această climă exigența expresivă a creștinismului se rezolvă în folosirea de simboluri, imagini, care exprimă realitățile spirituale, sunt trase adesea din lumea elenistă romană, dar interpretată în sensul creştin. Printre aceștea este „bunul păstor”: imagine frecventă în repertoriul mitologic artistic roman, prevestitor de pace pentru morți. Întrând în simbolismul creștin vine mult folosit în pictura dormitoarelor la romani, a sarcofagelor [sicriu monumental executat din piatră, bronz…] și încă în epigrafe, semn al sufletelor purtate în pace de Cristos păstor. Devine în curând imaginea Bunului Păstor (sau „Frumosul Păstor” după cuvântul grec original) care merge în căutarea oii pierdute (Lc 15,3-7; In 10,11-16) pentru a exprima iubirea sa de Salvator.

joi, 4 mai 2017

Omul modern este un neliniştit


Țipătul (1893) – de Edvard Munch.

„Omul modern este un neliniştit.
Neliniştea s-a substituit credinţei.
Toată lumea se declară realistă, practică,
materialistă, forios să cucerească bunurile acestei lumi.
Suntem foarte departe de a bănui natura răului care îi macină,
că nu observăm decât activitatea lor delirantă,
fără să ne gândim că ea este exact forma degradată,
înveninată, a angoasei lor metafizice.
Ei par că fug după noroc,
dar nu după avere fug ei: fug de ei înşişi”.

(Bernanos G., La liberte, EEC II, 1334; trad. I.C.).