Bunul Păstor - arta de la începuturile creștinismului

Arta de la începuturile creștinismului care înflorește între catacombe se înrădăcinează în lumea ebraică care refuză imaginea [chipul], dar care se dezvoltă în ambientul roman figurativ. În această climă exigența expresivă a creștinismului se rezolvă în folosirea de simboluri, imagini, care exprimă realitățile spirituale, sunt trase adesea din lumea elenistă romană, dar interpretată în sensul creştin. Printre aceștea este „bunul păstor”: imagine frecventă în repertoriul mitologic artistic roman, prevestitor de pace pentru morți. Întrând în simbolismul creștin vine mult folosit în pictura dormitoarelor la romani, a sarcofagelor [sicriu monumental executat din piatră, bronz…] și încă în epigrafe, semn al sufletelor purtate în pace de Cristos păstor. Devine în curând imaginea Bunului Păstor (sau „Frumosul Păstor” după cuvântul grec original) care merge în căutarea oii pierdute (Lc 15,3-7; In 10,11-16) pentru a exprima iubirea sa de Salvator.