«În timpul copilăriei vieții
spirituale, când începem să ne încredințăm călăuzirii lui Dumnezeu, simțim cum
ne conduce mâna sa puternică și robustă; vedem cu extremă claritate cât trebuie
să facem și să nu facem. Dar situația nu rămâne mereu așa. Cine îi aparține lui
Christos trebuie să trăiască viața sa întreagă. Trebuie să ajungă la vârsta
matură a lui Christos, să înceapă într-o zi calea crucii, să meargă spre
Ghetsemani și Golgota. Și toate suferințele care provin din exterior sunt nimic
în comparație cu noaptea întunecată a sufletului, când lumina divină nu mai
luminează și vocea Domnului nu mai vorbește. De ce face așa? Suntem aici în
fața misterelor sale, mistere pe care nu putem să le pătrundem până la capăt.
Dar ceva putem să vedem în ele. Dumnezeu a devenit om pentru ca să participăm
din nou la viața sa. Participare care era la început și care este scopul ultim”.
poți să citești mai mult:
Wilhelm Dancă, Nihil sine Deo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu