† Schimbarea la Fața a Domnului [A]: Lumina gloriei [6 august 2026]

 

Lumina gloriei

Lecturi biblice: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Matei 17,1b-9; lecturi biblice

Omilie

Celebrăm astăzi sărbătoarea Schimbării la Față ce ne amintește că Isus – Dumnezeu adevărat și om adevărat – este speranța noastră a tuturor. Omul nu este legat de suferință,  de moarte, căci suntem invitați de Cristos să „privim în sus” deoarece lumina lui Dumnezeu strălucește în viețile noastre. Este textul liturgic al Schimbării la Față a Domnului, pe care ni-l propune alternativ, conform celor trei versiuni ale lui Matei, Marcu și Luca, în succesiunea anilor liturgici A, B și C. La acest fragment evanghelic se adaugă alte două lecturi. Cuvintele profetului Daniel prezintă imaginea unui „Bătrân” în actul predării puterii și gloriei „Fiului Omului”: „Iată, cineva ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului! S-a apropiat de Bătrân şi a fost adus înaintea lui. Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc” (Dan 7,13-14). Termenul „fiu” revine în a doua lectură, unde apostolul Petru face „memoria” momentului Schimbării la Față a lui Isus: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea” (2Pt 1,17). Este martor ocular, împreună cu Iacob și Ioan, căci „a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire” (2Pt 1,17). Textul evanghelic, revine la aceeași temă, unde Fiul este stabilit ca punct de referință universal, ca învățător și călăuzitor al întregii omeniri: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” (Mt 17,5). Domnul își revelează identitatea sa discipolilor printr-un glas care este al Tatălui, ce își justifică în fața lumii ca el este Mesia, acreditat și demn de ascultat și urmat.

Triduumul Pascal [2026]

 Triduumul Pascal 

Triduumul Pascal începe în după-amiaza Joii Sfinte, cu „Cina Domnului”, Vinerea Sfântă, cu citirea Patimii după Ioan și adorarea crucii, Sâmbăta Sfântă [e ziua a-liturgică – nu se face Liturghie] și Vigilia cu Duminica Învierii ce este suficientă pentru a ne da o idee de unde să începem și spre ce destinație ne îndreptăm în istoria mântuirii – spre Ziua Învierii.

a) La Liturghia de după-amiază, numită in Coena Domini, Biserica comemorează instituirea Euharistiei, Preoţia ministerială şi Porunca nouă a iubirii, lăsată de Isus discipolilor săi. Joia Sfântă este timpul „spălării picioarelor”: este un gest servil din partea lui Isus. Paștele Domnului începe cu „alții”, în fața cărora se „îngenunchează”, nu ca semn de umilință, ci în semn de slujire a vieții. Trăim pentru a fi „diaconi” [provenit din grecescul diakonos, care înseamnă „slujitor”] în istoria umanității: căci nu am trăit în zadar!

b) Vinerea Sfântă este ziua pătimirii şi răstignirii Domnului pe cruce. În fiecare an, stăm în tăcere în faţa lui Isus pironit pe lemnul. Misterul devine de nepătruns pentru raţiune! „Suntem puşi în faţa a ceva ce omeneşte ar putea să apară absurd: un Dumnezeu care nu numai că se face om […], dar moare pentru om” (Benedict al XVI-lea, Meditație, 8 aprilie 2009). „Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos” (Mc 15,38) și declară că s-a încheiat timpul „Legii Vechi” cu jertfele de animale, căci Isus a adus o jertfa desăvârșită prin trupul său înălțat pe cruce. Este o intervenție a lui Dumnezeu „marcând” jertfa Domnului. Liturgia Bisericii cântă din această zi: O Crux, ave, spes unica! – „Bucură-te, o, cruce, unică speranţă!”.

c) Marea tăcere din Sâmbăta Sfântă în aşteptarea învierii lui Isus! E ziua tăcerii și a morții lui Dumnezeu, ziua „odihnei Domnului”. În această zi, bisericile sunt despuiate, aproape goale. Nu sunt prevăzute rituri liturgice. Biserica veghează în rugăciune, împărtăşind aceleaşi sentimente de durere şi de încredere în Dumnezeu care îl va trimite pe Duhul Sfânt care să-l învie pe Isus. Prin înviere, este deschis mormântul morții și se anunță proiectul învierii pentru toți. E o inversare radicală: e „un cerul nou și un pământul nou” care acum ne sunt încredințate și un angajament nou, o mărturiei nouă, o dorință de a construi o lume nouă, unde relația dintre noi este acum posibilă, cu adevărat.

d) Numai așa putem celebra Paștele Domnului! Suntem împreună liberi cu ceilalți, conștienți că suntem „poporul lui Dumnezeu”: este condiția Paștelui, pentru că acesta este Pesaḥ – „Paștele” nostru care este Viață. Oriunde am fi, cu oricine suntem, chiar dacă suntem singuri – nu izolați – fiind oameni înviați și suntem „fii” ai învierii: suntem bărbați și femei ai viitorului care locuiesc prezentul, temporar, ce durează un timp limitat.

Cristos a înviat!... Și noi vom învia!

† Sfânta Treime [C]: Iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre [12 iunie 2022]

 

Iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (12 iunie 2022) 

Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

După ce s-a terminat timpul pascal, liturgia ne invită să contemplăm și să ne rugăm în fața Sfintei Treimii. A vorbi despre Sfânta Treime înseamnă să vorbim despre un „mister”. Nu este doar ceva pe care mintea noastră ajunge să-l înțeleagă într-o anumită măsură. Când vorbim despre „mister” spunem că este necesar să ne schimbăm modalitățile și atitudinile față de ceea ce avem de obicei, pentru a ne putea raporta la el. A vorbi despre Dumnezeu este greu pentru că nu l-am întâlnit niciodată! Nu este niciodată posibil să-l cunoaștem pe Dumnezeu față în față. Starea noastră pe pământ se aseamănă cu aceea a unui copil în sânul mamei: copilul simte iubirea mamei, dar nu o cunoaște decât atunci când a venit pe lume. Așa se întâmplă cu noi: atâta timp cât vom trăi în lume nu-l vom vedea niciodată pe Dumnezeu; îi simțim iubirea; îl vom vedea doar față în față când vom intra în viața veșnică.

Lecturile biblice pun un anumit accent pe persoana Duhului Sfânt ca Înțelepciune necreată care conduce Biserica către cunoașterea deplină a adevărului. Prima lectură descrie personificarea Înțelepciunii lui Dumnezeu. Vorbește despre preexistența sa: „Domnul m-a creat ca început al căii sale […]. Din veşnicie am fost plăsmuită, dintru început, înainte de a se fi născut pământul” (Prov 8,22-23). Evanghelia relatează unul dintre cuvintele lui Cristos despre promisiunea Duhului, care va veni în Biserică pentru a face cunoscut adevărul: „însă când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13). A doua lectură afirmă cu certitudine că Duhul Sfânt ne-a fost dăruit – este izvorul puterilor: „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5).

† Sfânta Treime [A]: Într-o relație de iubire cu cele trei persoane divine [7 iunie 2020]

Într-o relație de iubire cu cele trei persoane divine

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (7 iunie 2020)   

Lecturi: Exodul 34,4b-6.8-9; 2Corinteni 13,11-13; Evanghelia Ioan 3,16-18; lecturi

Omilie

Astăzi este sărbătoarea lui Dumnezeu – Sfânta Treime. Creştinii din Occident celebrează misterul lui Dumnezeu unul şi întreit, de trei ori sfânt. Dumnezeu este comuniune de iubire – Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – o comuniune care nu rămâne închisă în sine ci deschisă tuturor oamenilor chemaţi să-i răspundem la iubirea sa. Dumnezeu este pentru noi iubire! Așa ne-a iubit pe noi Domnul, trimițându-l pe Isus. Este misterul iubirii și milostivirii pe care oamenii nu reușesc să-l dezlege; nici chiar profeții…