Viața cu Duhul Sfânt
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 iunie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice
Omilie
Astăzi sărbătorim coborârea Duhului Sfânt peste comunitatea creștină care este Biserica [în ebraică Qahal, în greacă Ekklēsia]. Este izbucnirea Duhului! Cei care erau în Ierusalim, din diferitele popoare, i-au auzit vorbind în limba lor. Ce înseamnă aceasta? Extinderea la scară mondială a cuvântului purtat de Duhul Sfânt. E o speranță nouă, o forță interioară, un mod nou de a privi altfel viața. Duhul le deschide apostolilor un univers diferit de al lor. Nu Roma este centrul, ci Ierusalimul este punctul de răspândire universală a credinței în Isus, Domnul [Kyrios, în greacă]. Biserica s-a născut cu două caracteristici fundamentale: este darul Duhului și este deschisă întregii lumi. Revărsarea Duhului împlinește promisiunea Celui Înviat și coincide cu sărbătoarea evreiască a Rusaliilor. Prima lectură este relatarea coborârii Duhului (Fap 2,1-11). Darul Duhului coincidea cu sărbătoarea ebraică a Torei sau Legii lui Dumnezeu de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască legea antică a Alianței. Creștinul, în timp ce continuă să aibă în fața sa o lege – sau o serie de învățături importante – scrise pe documente obiective cum este Biblia, în realitatea are voința lui Dumnezeu scrisă în inimă: este Duhul Sfânt care locuiește în noi și scrie „evanghelia” în noi. De aceea este plenitudinea bucuriei. Prin urmare, simțim că răsună în interior și nu doar în urechi. Evanghelia de astăzi preia discursul despre Duhul Sfânt plecând de la promisiunea făcută de Isus apostolilor în contextul Ultimei Cine: „eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (In 14,16). Este vorba de un alt „Mângietor”, capabil să vorbească în interior și să deschidă mințile dincolo de limitele limbajului. Va rămâne totdeauna pe pământ cu discipolii. A doua lectură completează învăţătura afirmând o întrebare crucială: a fi mișcați din interior de Duhul Sfânt, nu este un fapt opțional; dimpotrivă: „dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui” (Rom 8,9). Sunt consecințe: „toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu” (v. 14), adică raportul cu Dumnezeu nu e determinat de legi și nici de precepte, ci de sentimentele filiale. Oricine este mișcat de Duh nu este supus fricii și merge spre viitor și învie cu Cristos, căci participă împreună cu el la moștenirea veșnică.
