Viața cu Duhul Sfânt
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 iunie 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice
Omilie
Astăzi sărbătorim coborârea Duhului Sfânt peste comunitatea creștină care este Biserica [în ebraică Qahal, în greacă Ekklēsia]. Este izbucnirea Duhului! Cei care erau în Ierusalim, din diferitele popoare, i-au auzit vorbind în limba lor. Ce înseamnă aceasta? Extinderea la scară mondială a cuvântului purtat de Duhul Sfânt. E o speranță nouă, o forță interioară, un mod nou de a privi altfel viața. Duhul le deschide apostolilor un univers diferit de al lor. Nu Roma este centrul, ci Ierusalimul este punctul de răspândire universală a credinței în Isus, Domnul [Kyrios, în greacă]. Biserica s-a născut cu două caracteristici fundamentale: este darul Duhului și este deschisă întregii lumi. Revărsarea Duhului împlinește promisiunea Celui Înviat și coincide cu sărbătoarea evreiască a Rusaliilor. Prima lectură este relatarea coborârii Duhului (Fap 2,1-11). Darul Duhului coincidea cu sărbătoarea ebraică a Torei sau Legii lui Dumnezeu de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască legea antică a Alianței. Creștinul, în timp ce continuă să aibă în fața sa o lege – sau o serie de învățături importante – scrise pe documente obiective cum este Biblia, în realitatea are voința lui Dumnezeu scrisă în inimă: este Duhul Sfânt care locuiește în noi și scrie „evanghelia” în noi. De aceea este plenitudinea bucuriei. Prin urmare, simțim că răsună în interior și nu doar în urechi. Evanghelia de astăzi preia discursul despre Duhul Sfânt plecând de la promisiunea făcută de Isus apostolilor în contextul Ultimei Cine: „eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (In 14,16). Este vorba de un alt „Mângietor”, capabil să vorbească în interior și să deschidă mințile dincolo de limitele limbajului. Va rămâne totdeauna pe pământ cu discipolii. A doua lectură completează învăţătura afirmând o întrebare crucială: a fi mișcați din interior de Duhul Sfânt, nu este un fapt opțional; dimpotrivă: „dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui” (Rom 8,9). Sunt consecințe: „toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu” (v. 14), adică raportul cu Dumnezeu nu e determinat de legi și nici de precepte, ci de sentimentele filiale. Oricine este mișcat de Duh nu este supus fricii și merge spre viitor și învie cu Cristos, căci participă împreună cu el la moștenirea veșnică.
În prima lectura (Fap 2,1-11), sfântul Luca ne spune că apostolii erau adunați cu toții pentru sărbătoarea Rusaliilor sau darului Tablelor Legii date lui Moise pe Muntele Sinai, trăiesc o experiență transformatoare: sosirea focului Duhului Sfânt. Duhul explodează ca un vânt puternic în Cenacol, închis de prea mult timp, cu inimile apostolilor descurajate și speriate. „Le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei” (v. 3), pentru că Duhul vine să locuiască în ei. Din acest moment, ființa umană devene templu a lui Dumnezeu. Este marele „miracol” al locuirii Duhului în om; este împlinirea misterului pascal. Fără Rusalii, Paștele ar rămâne o lucrare neterminată. Dacă învierea lui Cristos nu vine în viața oamenilor, la ce folosește? Prin Duhul Sfânt, care este Duhul lui Cristos Cel Înviat, i se dă omului o viață nouă și numai primind această viață nouă este posibil să intri în împărăția lui Dumnezeu, căci „dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu” (In 3,5). Carnea și sângele nu pot moșteni împărăția Domnului; este necesar să primim natura nouă a fiilor lui Dumnezeu. Odată intrat în cer, Domnul este constituit spirit dăruitor de viață și trăiește prin puterea Duhului său. Biruința asupra morții vine împărtășită oamenilor prin Duhul Sfânt. Isus a realizat mântuirea, dar ar fi fost zadarnic pentru noi fără darul Duhului Sfânt, cel care comunică harul unei vieți noi, aceeași viață pe care o are Cristos cu învierea sa. Duhul este rodul misterului pascal al lui Cristos.
„Cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu. Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (v. 8-9). În acest fragment din Scrisoarea către Romani (Rom 8,8-17), Paul spune că există viață în trup și alta în Duh; iar cele două forme de viață nu merg împreună. Aceasta implică o ruptură cu starea de viață anterioară – a trăi „după trup” sau „după lume”! Duhul lui Dumnezeu se contrapune spiritului lumii. Nu putem primi rodul Paștelui fără a renunța la „aluatul vechi”: „cei care sunt după trup caută cele ale trupului, pe când cei care sunt după duh, cele ale Duhului” (1Cor 5,7). Cine s-a născut din Duh este o creatură nouă și are un nou mod de a gândi și de a acționa: nu gândește după categoriile „cărnii”, dar conform lui Dumnezeu: „cei care sunt după trup caută cele ale trupului, pe când cei care sunt după duh, cele ale Duhului” (Rom 8,5). Din acest motiv, numai cei care trăiesc după Duh îi pot plăcea lui Dumnezeu, „din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (v. 8). Semnul că am devenit fii ai lui Dumnezeu prin botez, înseamnă că suntem călăuziți de Duh, căci „nu aţi primit un Duh de sclavie, […] dar aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abba, Tată!»” (v. 15). Suntem siguri că Dumnezeu este Tatăl nostru. Această certitudine nu poate fi avută decât prin mărturia Duhului: „Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (v. 16). Duhul ne dă această mărturie, deoarece paternitatea lui Dumnezeu nu este totdeauna clară; diavolul încearcă s-o submineze; vrea să ne îndoim de Dumnezeu că este Tată. Duhul ne dă garanția că suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu. Creștinul simte o apă care ţâşneşte spre viața veșnică – cum spune sfântul Ignație de Antiohia – care spune: „vino la Tatăl!”
În Evanghelia de astăzi (In 14,15-16.23b-26) Isus l-a rugat pe Dumnezeu Tatăl pentru un „alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (v. 16). Duhul este prezentat ca darul Tatălui pe care el însuși îl va face la cererea lui Cristos. Un „alt” Mângâietor… Isus este un „Mângietor” după cum spune sfântul Ioan în Scrisoarea întâia: „dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept” (1In 2,1). Acum, Duhul va ocupa locul lui Isus în fața apostolilor. În greacă profană cuvânt înseamnă asistent juridic sau avocat. Atât termenul, cât și verbul [parakalein] pot însemna „îndemn”; în Septuaginta [este traducerea Pentateuhului și a celorlalte cărți ale Vechiului Testament din ebraică în greacă] are sensul de „a dărui bucurie, a mângâia” cu referire explicită la bunurile timpului mesianic și la simțul bucuriei care derivă din aceasta (cf. Is 40,1); în Noul Testament se referă la vestirea profetică creștină (cf. Fap 2,40; 1Cor 14,3).
Duhul Sfânt nu numai că va rămâne cu credincioșii săi pentru totdeauna, ci va fi în ei, adică va locui în ei, pentru a-și îndeplini funcția de avocat sau apărător. Cu această expresie, Isus spune că urmașii săi vor fi temple ale Duhului Sfânt, deoarece această persoană divină va locui în ei.
„Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (v. 26). Duhul îi va învăța toate! Duhul lui Dumnezeu a creat universul. Duhul lui Dumnezeu cunoaște taina lui Dumnezeu [„nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu” (1Cor 2,11)]. Această este mare posibilitate pe care Dumnezeu o oferă omului: de a putea cunoaște realitatea, universul și pe Creatorul său, de a putea trăi o viață în comuniune cu creația și creaturile sale, o viață nouă cu cel care l-a creat și l-a răscumpărat, cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este viața cu Duhul Sfânt!...
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu