Contemplarea Domnului în glorie
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 mai 2022)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60; Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului sau cele trei lecturi de astăzi au în comun aceeași acțiune: contemplarea lui Isus în glorie. În Faptele Apostolilor (Fap 7,55-60), Ștefan contemplă cerurile deschise și pe Domnul stând de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. În Apocalips (Ap 22,12-14.16-17.20), Ioan, apostolul, vede pe Cristos în glorie, aceeași glorie despre care vorbește Isus în Evanghelia după Ioan (In 17,20-26) unde se roagă ca „toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una”. Ajungem la sfârșitul timpului pascal și înainte de a primi pe Duhul Sfânt, ni se cere să-l contemplă în glorie pe Isus.
Prima lectură (Fap 7,55-60) relatează martiriul lui Ștefan, diaconul. Este foarte tristă și emoționantă! Ne arată rugăciunea lui Ştefan, primul martir: „Ştefan se ruga astfel: «Doamne Isuse, primeşte duhul meu! Apoi, îngenunchind, a strigat cu glas puternic: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta»” (v. 58-59). L-a urmat pe Isus până la capăt fără a renunța la credința sa, chiar și în fața amenințării. Nu l-a renegat pe Cristos, dar l-a glorificat. Rugăciunea lui este pentru noi un model de încredere. El moare contemplând gloria lui Cristos în ceruri. Acuzația pe care o pretind ucigașii pentru a-și justifica crima, este că Ștefan proclamă că Isus este viu și este așezat de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl: „Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu, şi a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!»” (v. 55). Credința în înviere l-a costat viața. De la Ștefan și până în zilele noastre, nenumărați creștini au plătit cu viața pentru convertirea lor și pentru aderarea la credința în înviere. Viața și moartea lor ne interpelează: ce am făcut cu botezul nostru? Domnul se alătură nouă pentru a ne umple cu iubirea sa!
În lectura a doua (Ap 22,12-14.16-17.20) tocmai l-am auzit: „Iată, vin curând şi aduc cu mine plata pe care să o dau fiecăruia după faptele lui” (v. 12). Să fim atenți: Isus spune că se întoarce „cu plata” pe care o va împărți fiecăruia „după cele făcute”. Textul Apocalipsei continuă: „fericiţi cei ce-şi spală hainele lor, ca să aibă drept la roadele pomului vieţii” (v. 14). Expresia „să-și spele hainele”, evocă apa botezului care înlătură păcatul original și conferă sufletului sfințenie.
O a doua rugăciune este aceea a întregii Biserici către Cristos biruitor asupra păcatului și asupra morții. Avem aici un mesaj de speranță adresat creștinilor persecutați. Cu el, Domnul [Kyrios, în greacă], se naște o lume nouă, o lume plină de iubirea lui Dumnezeu. Această veste bună trebuie să ne umple de bucurie și încredere în ciuda tuturor încercărilor vieții. Îl implorăm pe Domnul: „Cel care aude să spună şi el: «Vino!»; cel însetat să se apropie; cel care doreşte apa vieţii să bea în mod gratuit. Cel care mărturiseşte acestea spune: «Da, vin curând». Amin! Vino, Doamne Isuse!” (v. 19-20). Această rugăciune a primit deja răspuns: „Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Isuse!” Cartea Apocalipsei ne invită să recitim Scripturile pentru a-l descoperi pe Isus pe care trebuie să-l contemplăm în glorie! Atitudinea de meditație duce la acțiune și la mărturie: nu este retragere în sine, ci deschidere către lume.
Evanghelia după Ioan (In 17,20-26) ne vorbește despre rugăciunea lui Isus, la doar câteva ore înainte de moartea sa pe cruce. Biserica a numit-o „rugăciunea lui Isus pentru apostolii săi” sau „rugăciunea preoțească”. Să disecăm puțin această rugăciune pentru a-i stăpâni conținutul.
Cui s-a rugat lui Isus? Domnul i s-a adresat Tatălui său la care urma să meargă în curând. Pentru cine se ruga Isus? Domnul s-a rugat pentru apostolii săi; pentru cei care au fost cu el până acum și s-a rugat pentru toate timpurile care vor urma: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine” (v. 20). Ce i-a cerut Tatălui pentru apostolii? „Toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (v. 21). Unitatea lor să fie desăvârșită! Unitatea discipolilor va duce la consecințe: „ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”. Această preocupare a lui Cristos apare de trei ori în acest scurt text. Înțelegem rugăciunea lui Isus pentru unitate! Domnul a văzut pericolul ca discipolii săi să trăiască în dezbinări, într-un conflict și contrast unii cu alții. Puterea rugăciunii se regăsește în detalii tipice adresate cuvintelor lui Isus Tatălui: „ei să fie în chip desăvârşit una” (v. 23). Termenul grecesc vechi nu spune pur și simplu „perfect” dar exprimă împlinire, totalitate, sfârșit; este consummatum est, tradus în latină. Să ne amintim de cuvântul pe care Isus l-a spus pe cruce: „s-a împlinit” (In 19,30), adică totul e dus la desăvârșire. Acest cuvânt vine de la Domnul pentru a vorbi despre unitate.
Ce altă favoare îi cere Tatălui pentru discipolii săi? „Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă gloria pe care mi-ai dat-o tu” (v. 24). Domnul asigură cerul pentru noi toți!
Isus este prezent în creație – este Logos-ul, în greacă sau Verbum, în latină : „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1) – și face legătura cu Tatăl său. Trebuie contemplat Fiul care conduce la Tatăl și care este vizibil pentru ochii lumii prin unitatea discipolilor: „Gloria pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei şi tu în mine” (v. 22-23). Domnul s-a rugat pentru fiecare dintre noi. I-a cerut Tatălui să-i păstreze în unitate și să-i ocrotească de ură. Rugăciunea lui se extinde la dimensiunile lumii și ale istoriei, căci iubirea sa pentru oamenii se prelungește la discipolii care vor urma unul după altul: sunt generațiile viitoare! Evanghelizarea este universală și permanentă deoarece unicul eveniment al morții și învierii Domnului dă viață oricând și oriunde: „iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în ei” (v. 26).
Suntem chemați să păstrăm cuvinte lui Isus în inimile noastre, să le ascultăm cu atenție iubitoare; apoi să ne întoarcem spre ele cu reflecția personală, în rugăciune.
Să reînnoim în fiecare zi chemarea noastră la Euharistie sau la sfânta Liturghie!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu