 |
| „Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19). |
Evanghelia Luca 21,5-19: În acel timp, unora
care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive,
Isus le-a spus: „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi,
vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”.
7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi
semnul că ele au să se întâmple?” El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi
înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul
este aproape!» Nu mergeţi după ei! Când veţi auzi despre războaie
şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă
nu va fi îndată sfârşitul!” Apoi le spunea: „Se va ridica un neam
împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte
înfricoşătoare şi semne mari din cer. Dar, înainte de toate
acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi
şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi a guvernanţilor din cauza numelui
meu. Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. Puneţi la inima voastră să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra, căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii
voştri nu le vor putea rezista şi nici răspunde! Veţi fi trădaţi
de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Dar niciun fir de
păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră
vă veţi mântui sufletele”.
Omilie
Ne apropiem de sfârşitul anului
liturgic. În fiecare an, liturgia ne anunţă răsturnarea spre o lume nouă.
Profetul Malahia, din prima lectură, se adresează credincioşilor care nu știu
foarte bine unde sunt. Oamenii au crezut mult timp că puteau să spere într-o
dreptate imediată, o retribuție în timpul vieţii lor. Dar a fost nevoie de
evidență: cei drepți care rămân fideli Domnului sunt persecutaţi. Pe de altă
parte, nelegiuiții şi susținătorii răului prosperă.
Dar Dumnezeu are o veste bună
pentru noi: răul nu va avea ultimul cuvânt se spus. Credincioşii nu trebuie să-și
piardă speranța. Într-o zi, Dumnezeu va manifesta că el ştie diferenţa: el a
răpus forţele distrugătoare care agitau omenii şi lumea întreagă. El va stabili
dreptatea lui Domnului, atât de mult visată. Va marca victoria sa asupra întunericului,
răului şi a morții. Mai târziu, Isus anunţă că această mântuire nu este atât pentru
cei credincioşi: este oferită tuturor oamenilor. Dumnezeu aşteptă cu răbdare pe
toți oamenii să se convertească la iubirea sa.
În timpul sfântului Paul, se
credea că revenirea Domnului ar fi fost foarte curând. Pentru unii, ar fi fost
un pretext pentru a nu face nimic. S-a considerat că este inutil să-ți faci
proiecte, să te angajezi sau să lucrezi. În scrisoarea sa, Paul vine să
încadreze acest caz; el se dă ca exemplu: a lucrat întotdeauna pentru a nu mai apăsa
posibilitățile comunităţii. El îi invită să lucreze pentru a mânca pâinea pe
care ei înşişi au câştigat-o. Creştinii trebuie să fie prezenți în lumea cu o
viaţă de muncă exemplară. Apostolul are cuvinte aspre despre leneşi: „dacă
cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce!”
În Evanghelia zilei, am auzit vorbindu-se
despre dezastre: vor fi distrugerea templului din Ierusalim, războaie, foamete
şi persecuţii. Șefii spirituali, manipulatori, sectele de toate tendințele vor
căuta să tragă profit pentru a îndepărta pe cei care se lasă ademeniți de ele.
Toţi am avut vizita martorilor lui Iehova. Astăzi, Isus vine să ne reamintească
esențialul: „Nu rătăciți drumul… Nu mergeți după ei... Aceşti oameni nu vorbesc
în numele lui Dumnezeu; ei se reprezintă numai pe ei înşişi”.
Nu trebuie căutat Cristos în cei care
îngrozesc sau dramatizează istoria. Domnul este întotdeauna prezent în centrul
vieţii noastre. Nici o încercare nu poate să ne despartă de iubirea sa. Atunci
când totul merge rău, el este acela care ne dă curaj pentru a lucra la construirea
unei lumi mai drepte şi mai fraterne. În acest timp de violenţe şi în aceste
zile de slăbiciune, vom lupta din greu să-l recunoaștem. Ziua Domnului pare să
întârzie. Dar nu uita: nu există vreun alt salvator de așteptat decât Isus mort
pe cruce şi înviat.
Cei care strigă după ajutor sunt
victimele persecuției. De mai multe luni, vedem în mod clar o amploare
înspăimântătoare mai ales în regiunile de cultură islamică. De asemenea, ne
gândim la creștinii din China, din Coreea de Nord şi multe alte ţări. Şi chiar
în ţările noastre din Europa: faptul de a fi creştin este un motiv în plus
pentru a fi excluși.
Isus anunță timpuri grele. Avem
de luptat împotriva forţelor răului care încearcă să ne abată de la el.
Pericolul va veni și din „distracția acestei lumi” care riscă să piardă și mai mult.
Sunt acolo idolii care vin să întindă o cursă atenţiei noastre şi să ne înghită
cu totul. „Fiți atenți!” ne spune Isus. Singura atitudine care se potrivește este
aceea de a veghea. Suntem chemaţi la a aștepta cu nerăbdare zorii zilei
Domnului.
Liturgia din această duminică ne
aminteşte că suntem invitaţi să înaintăm cu umilinţă şi curaj în a ne încărca în
fiecare zi de Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt este „lumina pentru paşii
noştri”. În fiecare duminică, Domnul ne dă întâlnire la Euharistie izvorul şi culmea
întregii vieți creştine. Apoi el ne trimite să acţionăm ca el şi cu el în
slujirea altora. Cu el putem rămâne treji pentru a mărturisi speranţa care ne
însuflețește.
„Aştept să se arate ziua ta...
Doamne!” În această lume pe care o faci în fiecare zi plină de tandrețe, dă-ne
o inimă de carne, dă-ne o inimă nouă. Oamenilor – care ți-a plăcut să-i creezi
după imaginea ta – trimite-le Duhul tău, un Duh nou. Amin.
(pr. Jean Compazieu 2016; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:http://dimancheprochain.org/6458-homelie-du-33eme-dimanche-du-temps-ordinaire-dimanche-13-novembre/).
