† Duminica a 27-a de peste an (A): Via Domnului suntem noi [8 octombrie 2017]

Viticultorii ucigași.

Via Domnului suntem noi

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (8 octombrie 2017)

Lecturi: Isaia 5,1-7; Filipeni 4,6-9; Evanghelia Matei 21,33-43.

Omilie

Este a treia duminică când liturgia ne vorbeşte despre viţă-de-vie. Via este un simbol pentru întreaga Biblie. Via Domnului este casa lui Israel. Cântarea lui Isaia despre vie (Is 5,1-7) este capodopera literaturii biblice și universale. Profetul se foloseşte de o alegorie pentru a descrie în profunzime istoria evreilor. Autorii biblici, plecând de la serenadele de iubire, foloseau aceeaşi scenă pentru Domnul și poporul său. Poemul acesta a fost la origine un cântec de dragoste transformat apoi într-o parabolă a judecății. Ascultătorii tind să audă cântecul pentru a ști cât e de mare această iubire. „Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu” (v. 1), scrie Isaia, și continuă: „Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos. A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei şi a pus un teasc în ea” (v. 2). Este istoria de iubire dintre Dumnezeu și poporul său. Comportamentul poporului contrastează cu cel divin, căci Israelul nu-i oferă Domnului roadele recunoştinţei şi iubirii sale, pe care i le datorează numai lui. Atmosfera acestui cântec de toamnă are tonul unei iubirii matrimoniale. Profetul se prezintă ca „prietenul mirelui”. Tonul trist devine plângere a unui îndrăgostit înșelat. Domnul aşteaptă struguri buni dar în schimb are poamă acră. Răbdarea lui Dumnezeu are o limită şi va fi o judecată. „Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iuda: faceţi judecată între mine şi via mea!” (v. 3). Dincolo de metaforă se aştepta dreptatea şi, iată, oprimare, se aşteptă corectitudinea şi, iată, răutatea. Reacţie Domnului nu rămâne decât pedeapsa: via va cădea în ruină, va fi năpădită de spini şi bălării; într-un cuvânt va deveni abandonată: „îi voi îndepărta gardul şi va fi devastată; îi voi distruge zidul şi va fi călcată în picioare” (v. 5). Dar pedeapsa lui Dumnezeu nu este niciodată pentru totdeauna. Ameninţările Domnului sunt pentru convertire, nu pentru distrugere. „Să nu uităm că munca Bisericii se aseamănă cu aceea a unui spital de campanie”, spune papa Francisc (Amoris laetitia 291). Speranța lui Dumnezeu nu moare niciodată. Domnul îl trimite pe Isaia spre oracolele speranței și încrederii anunțând pe „Emanuel” – Dumnezeu cu noi (Is 6,1-12,6). Într-un final, Domnul salvează poporul său.

Viticultorii ucigași [XXVII TPA (A) - duminică, 08.10.2017]

Viticultorii ucigași.

Evanghelia Matei 21,33-43: În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine”. Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!» Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” I-au zis: „Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”.

Omilie

Pentru a treia oară consecutiv, liturgia ne vorbeşte despre viţă de vie. Prin intermediul textelor din această zi, auzim întrebări de mai mare importanţă: ce am făcut viei Domnului? Nu știm că suntem toţi responsabili? Într-adevăr, știm bine că Dumnezeu ne-a creat; el ne-a dat viaţă. Dar nu uităm niciodată că el ne-a dat responsabilitatea creației şi deci pe noi înşine. Într-o zi, va trebui să dăm cont despre aceasta.

Știm cu toţii că via necesită multă treabă; tot anul este ocupat. Pentru cartea lui Isaia (din prima lectură), această vie este poporul lui Israel. În textul de astăzi, profetul ne arata adevărata față a lui Dumnezeu. El a făcut totul pentru via sa. Dar această iubire pasională a lui Dumnezeu este dezamăgită: el aştepta de la poporul dreptate. Ori, iată, că se dovedeşte putred de minciună, violenţă şi trădare.

Cursuri de formare pentru preoți la Traian (NT) [seria a III-a (3-5 octombrie 2017)]

(foto: Adrian Fărăoanu)

Conferința: pr. Iosif Antili, Fundamentele biblice ale familiei.
Conferința: pr. Felician Tiba, „Creați pentru a ne dărui”: fundamentele antropologice ale familiei în exortația post-sinodală „Amoris laetitia”.
Conferința: pr. Mihai Pătrașcu, Aspecte canonice în exortația post-sinodală „Amoris laetitia”.
Conferința: pr. Benone Farcaș, Prezentarea unor aspecte canonice și pastorale ale scrisorii apostolice în formă de „Motu proprio” a suveranului pontif Francisc.
Conferința: pr. Daniel Iacobuț, Spiritualitatea conjugală și familială în „Amoris Laetitia”.
Conferința: pr. Felix Roca, În drum spre Sinodul Episcopilor: tinerii.

Sfinții Îngerii Păzitori

Sfinții îngerii sunt mesagerii prin care Dumnezeu ne comunică deseori adevărul său sufletului nostru lumina interioară a cuvântului divin; ei sunt, în acelaşi timp, păzitorii sufletelor noastre şi ne acordă ajutorul pentru desăvârşirea vieţii spirituale şi dobândirea mântuirii veşnice. Îngerii sunt martorii nevăzuţi ai gândurilor noastre, bune sau rele, cunoscute sau necunoscute de oameni.

Bossuet, în sărbătoarea Îngerilor Păzitori, spunea: „Ei îi oferă lui Dumnezeu faptele noastre bune, adună cu grijă chiar şi dorinţele noastre, îl roagă pe Dumnezeu să ţină seamă chiar şi de gândurile noastre... Să ne simţim fericiţi că avem prieteni atât de plini de grijă faţă de noi, mijlocitori atât de credincioşi, interpreţi care ne iubesc şi ne doresc binele...”

Biserica, pe baza afirmaţiilor Domnului nostru Isus Cristos, ne învaţă că orice creştin, în momentul botezului, este încredinţat de Dumnezeu unui înger căruia i se dă misiunea de a-l păzi şi a-l conduce pe calea binelui, a-i insufla gânduri şi sentimente nobile, a-l sprijini în tot ceea ce întreprinde spre slava lui Dumnezeu şi binele aproapelui.

(sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/3238/Ss-Ingeri-Pazitori.aspx).