† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]: Domnul salvează omenirea [1 ianuarie 2022]

Domnul salvează omenirea 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice

Omilie

Un Nou An! Cum va fi? Ce ne rezervă? Ce a ascuns Dumnezeu pentru noi? Nu vom sta pasivi: trebuie să construim viitorul. În care mod? Sfânta Fecioară Maria, pe care Biserica ne invită să o celebrăm în maternitatea ei, va fi exemplul nostru. Evanghelia ne spune că ea era atentă la minunățiile lui Dumnezeu: „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”. Să știm și noi să descoperim în mijlocul lumii semnele iubirii lui Dumnezeu și să-i mulțumim. Acest program este minunat, demn de un creștin – adevărat discipol al Domnului.  

În anul 1969, odată cu reforma liturgică a Conciliului Vatican al II-lea și după publicarea Misalului Roman, împotriva părerii multor părinți conciliari, care au văzut în această alegere un impediment în calea ecumenică, papa Paul al VI-lea îi dedică la întâi ianuarie ziua „Sfintei Maria, Mama lui Dumnezeu”, Theotokos în greacă, Născătoare de Dumnezeu. Conciliul al II-lea din Vatican realizează noi dimensiuni pentru figura Mariei în evidența sa reală ca  o „făptură”, supusă „domniei” Fiului Isus: „Fecioara Mama, fiica Fiului tău” [Vergine Madre, figlia del tuo Figlio…] (Dante A., Divina Commedia, Paradiso, XXX, 1).

Omilie - Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]

Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu

[anul A B C]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (1 ianuarie 2017)

Lecturi: Num 6,22-27; Gal 4,4-7; Lc 2,16-21.

Astăzi celebrăm pe sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu. Este primul titlu pe care creştinii l-au dat Mariei. Este cea mai veche sărbătoarea mariană. Astăzi este Ziua Mondială de rugăciune pentru pace. Să încredințăm mamei lui Dumnezeu invocația noastră pentru pacea lumii dar și angajamentul nostru de a construi lumea plecând de la reînnoirea inimii și a familiei. Astăzi este și Anul Nou, zi în care ne urăm: „La mulți ani, multă sănătate, ani de fericire și bunecuvântare!” Bunecuvântarea care dăruiește pacea, lumina chipului divin, protecția părintească a lui Dumnezeu. Sfânta Maria este prima creştină care luminează drumul nostru în acest nou an.

În prima lectură luată din Cartea Numerilor (Num 6,22-27), găsim una dintre cele mai frumoase binecuvântări; este o binecuvântare pe care Dumnezeu a transmis-o poporului său; este rostită de preoți în templu asupra poporului după terminarea ceremoniilor liturgice. Dumnezeu vrea ca preoții poporul evreu să bunecuvânteze așa: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea!” De la simpla binecuvântare – Domnul „să te protejeze” – se trece la splendoarea luminoasă a „chipului” lui Dumnezeu și la invocarea darului „păcii”. Și noi știm că „pacea” – în ebraică shalóm – este pentru Biblie nu numai un dar, ci și „plinătatea” tuturor bunurilor. Israelul descoperă bucuria apropierii de Domnul.

Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii de papa Francisc (1 ianuarie 2017)

Nonviolența: stil al unei politici pentru pace

1. La începutul acestui nou an exprim urările mele sincere de pace popoarelor și națiunilor din lume, șefilor de stat și de guvern, precum și responsabililor comunităților religioase și ai diferitelor exprimări ale societății civile. Urez pace fiecărui bărbat, femeie, copilă și copilă și mă rog ca imaginea și asemănarea lui Dumnezeu în fiecare persoană să ne permită să ne recunoaștem reciproc da daruri sacre înzestrate cu o demnitate imensă. Mai ales în situațiile de conflict, să respectăm această „demnitate mai profundă”¹ și să facem din nonviolența activă stilul nostru de viață.

Acesta este Mesajul pentru a 50-a Zi Mondială a Păcii. În primul mesaj, fericitul papă Paul al VI-lea s-a adresat tuturor popoarelor, nu numai catolicilor, cu cuvinte foarte clare: „În sfârșit a reieșit foarte clar că pacea este unica și adevărata linie a progresului uman (nu tensiunile naționalismelor ambițioase, nu cuceririle violente, nu represiunile aducătoare de falsă ordine civilă)”. Avertiza cu privire la „pericolul de a crede că toate controversele internaționale nu sunt rezolvabile pe căile rațiunii, adică ale tratativelor întemeiate pe drept, dreptate, echitate, ci numai pe cele ale forțelor distructive și ucigătoare”. Dimpotrivă, citând Pacem in terris a predecesorului său sfântul Ioan al XXIII-lea, exalta „sensul și iubirea păcii întemeiate pe adevăr, pe dreptate, pe libertate, pe iubire”². Uimește actualitatea acestor cuvinte, care astăzi nu sunt mai puțin importante și urgente ca în urmă cu cincizeci de ani.

Cu această ocazie doresc să mă opresc asupra nonviolenței ca stil al unei politici de pace și îi cer lui Dumnezeu să ne ajute pe noi toți să ne inspirăm din nonviolență în profunzimea sentimentelor și valorile noastre personale. Caritatea și nonviolența să călăuzească modul în care ne tratăm unii pe alții în raporturile interpersonale, în cele sociale și în cele internaționale. Când știu să reziste în fața tentației răzbunării, victimele violenței pot să fie protagoniștii cei mai credibili ai proceselor nonviolente de construire a păcii. De la nivelul local și zilnic până la cel al ordinii mondiale fie ca nonviolența să devină stilul caracteristic al deciziilor noastre, al relațiilor noastre, al acțiunilor noastre, al politicii în toate formele sale.

O lume fărâmițată

2. Secolul trecut a fost devastat de două războaie mondiale ucigătoare, a cunoscut amenințarea războiului nuclear și un mare număr de alte conflicte, în timp ce astăzi din păcate ne confruntăm cu un teribil război mondial pe bucăți. Nu este ușor de a ști dacă lumea actualmente este mai mult sau mai puțin violentă decât a fost ieri, nici dacă mijloacele moderne de comunicare și mobilitatea care caracterizează epoca noastră ne fac mai conștienți de violență sau mai obișnuiți cu ea.

În orice caz, această violență care se exercită „pe bucăți”, în moduri și la niveluri diferite, provoacă suferințe enorme de care suntem foarte conștienți: războaie în diferite țări și continente; terorism, criminalitate și atacuri armate imprevizibile; abuzurile îndurate de migranți și de victimele traficului de persoane; devastarea mediului. În ce scop? Violența permite să se obțină obiective de valoare durabilă? Tot ceea ce obține nu este oare să dezlănțuie represalii și spirale de conflicte letale care aduc binefaceri numai câtorva „domni ai războiului”?

Violența nu este grija față de lumea noastră fărâmițată. A răspunde la violență cu violența conduce, în cea mai bună dintre ipoteze, la migrații forțate și la suferințe uriașe, pentru că mari cantități de resurse sunt destinate pentru scopuri militare și sustrase de la exigențele zilnice ale tinerilor, ale familiilor aflate în dificultate, ale bătrânilor, ale bolnavilor, ale marii majorități a locuitorilor lumii. În cel mai rău dintre cazuri poate duce la moartea, fizică și spirituală, a multora, dacă nu chiar a tuturor.

Vestea bună

3. Și Isus a trăit în timpuri de violență. El a învățat că adevăratul câmp de bătălie, în care se înfruntă violența și pacea, este inima umană: „Căci dinăuntru, adică din inima omului ies gândurile rele” (Mc 7,21). Însă mesajul lui Cristos, în fața acestei realități, oferă răspunsul în mod radical pozitiv: El a predicat neobosit iubirea necondiționată a lui Dumnezeu care primește și iartă și i-a învățat pe discipolii săi să-i iubească pe dușmani (cf. Mt 5,44) și să întoarcă obrazul celălalt (cf. Mt 5,39). Când i-a împiedicat pe cei care o acuzau pe adulteră ca s-o ucidă cu pietre (cf. In 8,1-11) și când, în noaptea dinainte de a muri, i-a spus lui Petru să pună înapoi în teacă sabia (cf. Mt 26,52), Isus a trasat calea nonviolenței, pe care a parcurs-o până la sfârșit, până la cruce, prin care a realizat pacea și a distrus dușmănia (cf. Ef 2,14-16). De aceea, cine primește Vestea Bună a lui Isus, știe să recunoască violența pe care o poartă în sine și se lasă vindecat de milostivirea lui Dumnezeu, devenind astfel la rândul său instrument de reconciliere, conform îndemnului sfântului Francisc de Assisi: „Pacea pe care o vestiți cu gura, s-o aveți și mai îmbelșugată în inimile voastre”³.

Sorcova...

Sorcova,

Vesela,
Peste vară,
Primăvară,
Să trăiţi,
Să-mbătrâniţi.
Să-nfloriţi,
Să mărgăriţi,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anu’
Şi la mulţi ani!

+ + +

 

Sănătate în Anul Nou!
Și la anul cu sănătate!
 

+ + +

 

Anul Nou cu sănătate

Tot de bine s-aveți parte!



Un An Nou fericit - 2016!

Cristos s-a născut! – Crăciun fericit!

Nașterea Domnului – de Jean-Baptiste Marie Pierre

 

Cristos s-a născut!

 

Celebrarea Crăciunului

ne oferă posibilitatea să înțelegem

și să primim harul mântuirii,

dăruit de Dumnezeu

care ni se oferă în taină.

El să reverse peste noi

și peste lumea noastră

ploaia de haruri și binecuvântări!

 

Acum de sărbători:

Crăciun fericit

și un An Nou cu bucurie!

 



Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Mondiale a Păcii (01.01.2015)

Nu mai sunteţi sclavi, ci fraţi

1. La începutul unui an nou, pe care-l primim ca pe un har şi un dar al lui Dumnezeu oferit omenirii, doresc să adresez fiecărui bărbat şi femei, precum şi fiecărui popor şi naţiuni din lume, conducătorilor de stat şi de guvern şi responsabililor diferitelor religii, urările mele fervente de pace, pe care le însoţesc cu rugăciunea mea ca să înceteze războaiele, conflictele şi multele suferinţe provocate fie de mâna omului, fie de epidemii vechi şi noi şi de efectele devastatoare ale calamităţilor naturale. Mă rog în mod deosebit pentru ca, răspunzând la vocaţia noastră comună de a colabora cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii de bunăvoinţă pentru promovarea înţelegerii şi păcii în lume, să ştim să rezistăm tentaţiei de a ne comporta în mod nedemn de omenitatea noastră.

În mesajul pentru 1 ianuarie de anul trecut am observat că "dorinţei de o viaţă deplină... îi aparţine un dor de neînlocuit de fraternitate, care stimulează spre comuniunea cu alţii, în care nu găsim duşmani sau concurenţi, ci fraţi care trebuie primiţi şi îmbrăţişaţi"¹. Fiind omul o fiinţă relaţională, destinat să se realizeze în contextul de raporturi interpersonale inspirate de dreptate şi caritate, este fundamental pentru dezvoltarea sa să fie recunoscute şi respectate demnitatea, libertatea şi autonomia sa. Din păcate, plaga mereu răspândită a exploatării omului din partea omului răneşte grav viaţa de comuniune şi vocaţia de a ţese relaţii interpersonale impregnate de respect, dreptate şi caritate. Acest fenomen abominabil, care conduce la călcarea în picioare a drepturilor fundamentale ale celuilalt şi la eliminarea libertăţii şi demnităţii sale, asumă forme multiple asupra cărora doresc să reflectez pe scurt, pentru ca, în lumina cuvântului lui Dumnezeu, să putem să-i considerăm pe toţi oamenii că "nu mai sunt sclavi, ci fraţi".

În ascultarea proiectului lui Dumnezeu cu privire la omenire

2. Tema pe care am ales-o pentru acest mesaj aminteşte de Scrisoarea către Filemon a sfântul Paul, în care apostolul îi cere colaboratorului său să-l primească pe Onesim, fost sclav al lui Filemon însuşi şi acum devenit creştin, aşadar, conform lui Paul, care merită să fie considerat un frate. Aşa scrie apostolul neamurilor: "Poate tocmai de aceea a fost despărţit de tine pentru un timp, ca să-l primeşti înapoi pentru veşnicie, dar nu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât un sclav, ca pe un frate iubit" (Flm 15-16). Onesim a devenim frate al lui Filemon devenind creştin. Astfel convertirea la Cristos, începutul unei vieţi de ucenicie în Cristos, constituie o nouă naştere (cf. 2Cor 5,17; 1Pt 1,3) care regenerează fraternitatea ca legătură care întemeiază viaţa familială şi fundamentul vieţii sociale.

Plugușorul... Un An Nou fericit – 2015!

Plugușorul ca la Moldoveni   

 

 

Un An Nou – 2015:
plin cu împliniri și pace în suflet!

 

Din an în an (Maicile de la Mănăstirea Camarzani)   

 

Din an în an

 

1. Din an în an sosesc mereu

la geam cu Moş Ajun.

E ger cumplit, e drumul greu,

da’i obicei străbun.

Azi cu strămoşii cânt în cor

colindul sfânt şi bun.

Tot Moş era şi-n vremea lor

bătrânul Moş Crăciun!

 

2. E sărbătoare şi e joc

în casa ta acum.

Dar sunt bordeie fără foc

şi mâine-i Moş Ajun!

Şi-acum te las, fii sănătos

şi vesel de Crăciun.

Dar nu uita când eşti voios:

române, să fii bun!