† Cristos, Regele Universului [XXXIV (A)]: Pașaportul pentru Paradis [duminică, 26 noiembrie 2017]

Judecata universală.

Pașaportul pentru Paradis

Cristos, Regele Universului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (duminică, 26 noiembrie 2017)

Lecturi: Ezechiel 34,11-12.15-17; 1Corinteni 15,20-26.28; Evanghelia Matei 25,31-46.

Omilie

Am ajuns la ultima duminică a anului liturgic, în care celebrăm solemnitatea lui Cristos, Regele universului. Originea acestei sărbători este relativ recentă. A fost instituită în 1925 de papa Pius al XI-lea [cu enciclica Quas prìmas] în concluzia Anului Sfânt. S-a stabilit ultima duminică din octombrie, lună misionară. Dar la reforma liturgică voită de Conciliul Vatican al II-lea a fost transferată în ultima duminică din anul liturgic. Evanghelia ascultată privește întoarcerea Domnului în glorie; ne face să asistăm la ultimul act al istoriei noastre: judecata universală. Vom fi judecați după iubirea pe care am dat-o aproapelui nostru. Sunt atâtea drumuri pentru a intra în Paradis, dar nu trebuie să lipsească „documentul principal” prin care atestăm că l-am recunoscut și l-am ajutat pe Isus în „frații săi cei mai mici”: în săraci.

Cristos, Regele universului [XXXIV TPA (A) - duminică, 26.11.2017]

Evanghelia Matei 25,31-46: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!” Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei? Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?” Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat». Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?” Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut”. Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”.

Omilie

În această ultimă duminică din timpul de peste an sărbătorim pe Cristos Regele universului. Dar textele liturgice din această zi ne spun că nu este un rege în felul mai marilor acestei lumi. El se prezintă ca păstorul care adună turma. Aceasta este o veste bună când citim prima lectură din cartea lui Ezechiel. Dumnezeu promite să meargă să caute oile pierdute şi să aibă grijă de ele: „Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească”. Astfel Dumnezeu manifestă toată bunătatea sa. Această bunătate pe care o promite devine realitate cu venirea lui Isus în lume. Toată Evanghelia ne arată că se declară cel mai umil. El realizează promisiunea sa manifestându-și îngrijorarea.

«Vocea celor care nu au voce»...

Óscar Romero,

pictură murală la Universitatea din El Salvador,

clădirea Facultății de Drept și Științe Sociale.

„Vreau să fiu un instrument fidel și docil

al acțiunii Duhului Sfânt în aceste timpuri;

în curând glasul meu dat Domnului

pentru a fi «vocea celor care nu au voce»”.

(Oscar Romero [1917-1980], arhiepiscop de El Salvador, promotor al dreptății sociale; asasinat în 24 martie 1980, San Salvador. A fost beatificat în data de 23 mai 2015).

Euharistia este un medicament pentru cei slabi...

„Euharistia nu e un premiu pentru cei buni,

este un medicament pentru cei slabi”

spune papa Francisc în al cincilea episod

al programului Padre nostro,

condus de preotul Marco Pozza,

capelanul închisorii din Padova,

în undă în Tv2000 în 22 noiembrie 2017

la ora 21.05, 

plăsmuit din colaborarea dintre Secretaria pentru Comunicații a Sfântului Scaun și televiziunea Tv2000.

Papa Francisc își amintește că

„de pe când era copil la casa sa

învăța că atunci când pâinea cădea pe jos,

imediat se aduna și se săruta.

Pâinea nu se arunca niciodată.

Pâinea este simbolul unității omenirii”.

(sursă: https://www.avvenire.it/multimedia; sursă: http://www.lastampa.it).

Fecioara Maria își dăruieşte lui Dumnezeu întreagă ființă

Prezentarea în Templu a copilei lui Ioachim și Ana 

s-a petrecut într-un cadru simplu, modest, 

nu cum se prezintă în picturi...

Fecioara Maria își dăruieşte lui Dumnezeu

fiinţa întreagă pentru totdeauna,

oferindu-i Tatălui veşnic un suflet cu totul nevinovat,

adevăratul Templu

pe care încă de la începutul lumii

îl căuta şi îl aştepta.

Pentru creştinii evlavioşi,

sărbătoarea de la 21 noiembrie

este un fericit prilej de a-şi reînnoi hotărârile

şi promisiunile pentru o viaţă sufletească mai adâncă.

Orbul Bartimeu

Isus trecea prin Ierihon.
Şi cerşetorul orb, în zdrenţe,
de jos, din colb, simţi un zvon,
un ritm de paşi în largi cadenţe.

Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălţau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...

Isus trecea încet. Şi-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu el un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.

Isus trecea. Şi-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Şi inima-ncepu să bată.

Simţi ceva ca un fluid,
ca o mireamă de zambilă.
Şi orbul a strigat livid:
– Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!

Mesajul sfântului părinte Francisc pentru prima Zi Mondială a Săracilor (19 noiembrie 2017)

(duminica a XXXIII-a din timpul de peste an)

Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta

1. „Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul” (1In 3,18). Aceste cuvinte ale apostolului Ioan exprimă un imperativ de care niciun creştin nu poate să facă abstracţie. Seriozitatea cu care „ucenicul iubit” transmite până în zilele noastre porunca lui Isus este făcută şi mai accentuată prin opoziţia pe care o prezintă între cuvintele goale care adesea sunt pe buzele noastre şi faptele concrete cu care în schimb suntem chemaţi să ne măsurăm. Iubirea nu admite alibiuri: cine intenţionează să iubească aşa cum a iubit Isus, trebuie să-şi însuşească exemplul său; mai ales când suntem chemaţi să-i iubim pe săraci. De altfel, modul de a iubi al Fiului lui Dumnezeu este bine cunoscut, şi Ioan îl aminteşte cu litere clare. El se întemeiază pe două coloane portante: Dumnezeu a iubit cel dintâi (cf. 1In 4,10.19); şi a iubit dăruindu-se în întregime pe sine însuşi, chiar propria viaţă (cf. 1In 3,16).

O astfel de iubire nu poate să rămână fără răspuns. Deşi este dăruită în manieră unilaterală, adică fără a cere nimic în schimb, totuşi ea aprinde în aşa fel inima încât fiecare se simte determinat să răspundă la ea în pofida propriilor limite şi păcate. Şi acest lucru este posibil dacă harul lui Dumnezeu, caritatea sa milostivă este primită, pe cât posibil, în inima noastră, aşa încât să mişte voinţa noastră precum şi afectele noastre spre iubirea faţă de Dumnezeu însuşi şi faţă de aproapele. În acest mod milostivirea care izvorăşte, ca să spunem aşa, din inima Treimii poate ajunge să pună în mişcare viaţa noastră şi să genereze compasiune şi fapte de milostenie faţă de fraţii şi surorile care se află în necesitate.