Biblia și morala – rădăcinile biblice ale acțiunii creștine (2008)

 

Biblia și morala - rădăcinile biblice ale acțiunii creștine (2008).pdf

Biblia și morala – rădăcinile biblice ale acțiunii creștine

Prefață

Dorința arzătoare de fericire, adică dorința de a obține o viață pe deplin satisfăcătoare, este dintotdeauna profund înrădăcinată în inima umană. Realizarea acestei dorințe depinde în mare parte de propria acțiune care se întâlnește și adesea se ciocnește cu aceea a celorlalți. Cum se poate reuși să se determine acțiunea justă care conduce fiecare persoană, comunitățile, națiunile întregi spre o viață reușită sau, cu alte cuvinte, spre fericire?

Pentru creștini, Sfânta Scriptură nu este numai izvorul revelației, baza credinței, ci și punctul de referință al moralei de care nu se poate face abstracție. Creștinii sunt convinși că în Biblie se pot găsi indicații și norme pentru a acționa corect și a ajunge la viața deplină.

Duminica Bibliei [24 ianuarie 2021]

Scrisoarea apostolică în formă de motu proprio Aperuit illis (30 septembrie 2019), cu care este instituită Duminica Bibliei în adevăratul sens al cuvântului. Prin această scrisoare apostolică, papa Francisc a voit „să răspundă la atâtea cereri care au venit [...] din partea poporului lui Dumnezeu, pentru ca în toată Biserica să se poată celebra în unitate de intenţii Duminica Bibliei” (Aperuit illis, 2). La nr. 3 din Aperuit illis citim:

„Stabilesc ca Duminica a III-a din timpul de peste an să fie dedicată celebrării, reflecţiei şi divulgării Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, această Duminică a Bibliei se va situa într-un moment oportun din acea perioadă a anului, când suntem invitaţi să întărim legăturile cu evreii şi să ne rugăm pentru unitatea creştinilor. Nu este vorba de o simplă coincidenţă temporală: a celebra Duminica Bibliei exprimă o valenţă ecumenică, pentru că Sfânta Scriptură arată celor care se pun în ascultare drumul ce trebuie urmat pentru a ajunge la o unitate autentică şi solidă”.

Duminica Bibliei: 

Nota despre Duminica Bibliei

Venerarea textului sacru de Mario Lessi Ariosto

Acel mesaj care aleargă repede de mons. Rino Fisichella

Duminica Bibliei: arcb.ro

† Duminica a 3-a de peste an [A]: Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii... [26 ianuarie 2020]

„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,19).

Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 ianuarie 2020)           

Lecturi: Isaia 8,23b-9,3; 1Corinteni 1,10-13.17; Evanghelia Matei 4,12-23; lecturi 

Omilie

Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii, căci Domnul este „lumină” pentru pașii noștri, dă sens vieții noastre, pentru că oriunde există lumină viața omului nu este spre moarte, ci spre înviere. Mesajul lui Cristos este că Dumnezeu se face vecin cu oamenii, nu în templul somptuos din Ierusalim, dar acolo unde cineva primește anunțul nemaiauzit a Domnului – Dumnezeu-cu-noi. În duminica de astăzi, totul începe de la marginea Galileei: punct de frontieră geografic și teologic. Populația era amestecată, aproape păgână; era considerată ca periferie a țării promise și locuitorii săi sunt la limita poporului lui Dumnezeu. Dar Isus își începe misiunea chiar din locul acesta: vine să șteargă frontierele.

Sunt evocate două triburi, din cele douăsprezece ale lui Israel, cel a lui Zabulon și Neftali. Dar este pomenit și drumul mării și Galileea neamurilor, de profetul Isaia și de evanghelie. O regiune devastată de războaie. Sunt locuite de oameni afundați în întuneric. Profetul face aluzie la cucerirea în anul 732 î. C. de către imperiul asirian [de Tiglat-Pileser al III-ale (745-727 î. C.)] a celor trei provincii ale lui Israel: Galileea (cu orașul antic Meghido, pe drumul comercial Via Maris [„Drumul Mării” care lega Siria de Egipt, fiind situat în depresiunea Jesreel, în Palestina de Nord]), Galaad (din Transiordania) și Dor (coasta palestiniană). Atunci au început „întunericul”, durerea, suferința și rușinea. Câmpia fertilă a Galileei, ţara lui Zabulon şi Neftali, a fost ocupată de asirieni.

Așteptându-l pe Domnul...

² Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,

iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.

³ M-a scos din prăpastia dezolării, din noroi şi mocirlă,

mi-a pus picioarele pe stâncă, mi-a întărit paşii.

⁴ El a pus în gura mea un cântec nou,

un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru.

Mulţi vor vedea şi vor fi cuprinşi de teamă

şi îşi vor pune încrederea în Domnul.

⁵ Fericit bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul

şi nu-şi întoarce faţa către cei îngâmfaţi,

nici către cei rătăciţi în minciună.

⁶ Multe sunt minunile pe care le-ai făcut

şi planurile tale pentru noi, Doamne Dumnezeul meu!

Nimeni nu este asemenea ţie!

Aş vrea să le povestesc şi să vorbesc despre ele,

dar ele se înmulţesc fără număr.

⁷ Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti, tu mi-ai deschis urechile;

nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.

⁸ Atunci, am zis: „Iată, vin

– în sulul cărţii este scris despre mine –

⁹ ca să fac voinţa ta!”.

Dumnezeul meu, aceasta o doresc.

Legea ta este în adâncul inimii mele.

¹⁰ Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;

nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne!

¹¹ Nu am tăinuit dreptatea ta în inima mea,

ci vorbesc despre fidelitatea şi mântuirea ta.

Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău în adunarea cea mare.

¹² Iar tu, Doamne, nu depărta îndurarea ta de la mine,

milostivirea şi adevărul tău să mă întărească pururi,

¹³ căci m-au împresurat rele fără număr,

păcatele mele m-au înconjurat şi nu mai pot vedea.

S-au înmulţit mai mult decât perii capului meu şi mi-a pierit curajul.

¹⁴ Binevoieşte, Doamne, a mă elibera!

Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi!

(Psalmul 40; sursă: http://bibliacatolica.ro)

Tu uiți telefonul celular… dar, Biblia, o uiți…

„Să înfruntăm lupta spirituală împotriva Celui Rău cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu cu cuvântul nostru, nu foloseşte. Cuvântul lui Dumnezeu: acela are puterea pentru a-l înfrânge pe satana. Pentru aceasta trebuie să avem familiaritate cu Biblia: s-o citim adesea, s-o medităm, s-o asimilăm. Biblia conţine Cuvântul lui Dumnezeu, care este mereu actual şi eficace. A spus cineva: ce s-ar întâmpla dacă am trata Biblia aşa cum tratăm telefonul nostru celular? Dacă am purta-o mereu cu noi, sau măcar mica Evanghelie de buzunar, ce s-ar întâmpla? Dacă ne-am întoarce atunci când o uităm: tu uiţi telefonul celular – of!, nu-l am, mă întorc ca să-l caut; dacă am deschide-o de mai multe ori pe zi; dacă am citi mesajele lui Dumnezeu conţinute în Biblie aşa cum citim mesajele de pe celular, ce s-ar întâmpla? În mod clar comparaţia este paradoxală, dar ne face să reflectăm. De fapt, dacă am avea mereu Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, nicio ispită n-ar putea să ne îndepărteze de Dumnezeu şi niciun obstacol n-ar putea să ne devieze de la drumul binelui; am şti să învingem sugestiile zilnice ale răului care este în noi şi în afara noastră; am fi mai capabili să trăim o viaţă înviată după Duh, primindu-i şi iubindu-i pe fraţii noştri, în special pe cei mai slabi şi nevoiaşi, şi chiar pe duşmanii noştri”.

(Papa Francisc, Angelus [5 martie 2017]; sursă:http://ercis.ro).

Problema lui Cain...

Cain ucigând-l pe Abel -

de Gaetano Gandolfi (1734-1802).

„Abel era păstor la oi iar Cain lucrător al pământului. După câtva timp, Cain a adus Domnului jertfă din roadele pământului. Abel a oferit și el din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Domnul a privit către Abel și jertfa lui, dar la Cain și la jertfa lui n-a privit. Cain s-a mâniat foarte tare și fața i s-a posomorât. Domnul i-a spus lui Cain: «De ce te-ai mâniat și ai fața posomorâtă? Dacă faci binele, nu-i așa că poți ține fruntea sus? Dar dacă nu faci binele, păcatul stă cuibărit la ușă. El caută să te domine, dar tu trebuie să-l stăpânești». Cain a vorbit cu Abel, fratele său. Când erau pe câmp, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, și l-a ucis”. (Gen 4, 2-8).

Problema lui Cain este ne acceptarea modului în care Dumnezeu îl iubeşte şi ca urmare a modului în care Dumnezeu îl iubește pe Abel. Nu este Abel problema reală a lui Cain, problema adevărată este el și raportul său cu Dumnezeu și modul său de înțelegere, percepere, acceptare a iubirii lui Dumnezeu pentru el. Acest lucru este exact ceea ce îi spune Dumnezeu. Dumnezeu intervine atunci pentru a-l ajuta pe Cain să înțeleagă că problema sa nu este Abel, dar că este înăuntru lui Cain și în faptul că trebuie să se împace Cain cu propria lor realitate, cu modul în care Dumnezeu îl iubeşte şi apoi să fie mulţumit de iubirea pe care o are Dumnezeu pentru el. Iată că Dumnezeu intervine precizând adevărata problemă:

„Domnul i-a zis pe Cain: «Unde este Abel, fratele tău?» Iar el a răspuns: «Nu știu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?» Domnul i-a spus: «Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ! Acum deci fii blestemat pe pământul care și-a deschis gura ca să bea sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul nu-ți va mai da rodul său; rătăcitor și fugar vei fi pe pământ»”. (Gen 4,9-12).

Această frază a lui Dumnezeu în ebraică este foarte complexă și este greu de înţeles, dar sensul fundamental este aceasta: dacă tu reacționezi bine la ceea ce te face să te mânii, atunci privește îndată la harul dăruit și nu vei avea nevoie să fii trist și abătut, dacă în schimb reacționezi rău, atunci privește că problema este între tine și păcat, care este gata să te atace pândind la uşa ta. Dar tu trebuie să fii mai puternic decât el.

(trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://vangelodelgiorno.blogspot.ro).

Căsătoria, familia și Sfânta Scriptură

Ana cu Samuel la Templu –

de Frank W. W. Topham – 19th century.

 

Dacă vreți să știți mai multe dați clic:

https://antropologieteologicabiblioteca.wordpress.com/2015/10/06/casatoria-familia-si-sfanta-scriptura-conferinta-2008/

 

 

Dacă putem vorbi despre o reînnoire a vieţii conjugale şi familiale în timpurile noastre, atunci aceasta începe cu Conciliul Vatican al II-lea. De aceea, voi porni de la câteva sublinieri ale Conciliului pentru a ajunge în cele din urmă la a vedea importanţa Scripturii pentru familia creştină.

 

 

Soţii – colaboratori şi interpreţi ai iubirii lui Dumnezeu

 

[...]

 

De subliniat:

 

– trăirea autentică a iubirii conjugale îi dispune pe soţi să colaboreze cu iubirea Creatorului şi a Mântuitorului: deci soţii sunt implicaţi în opera creaţiei şi a răscumpărării;

 

– în procreaţie şi educaţie soţii au conştiinţa că sunt colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul şi, într-un fel, interpreţii acestei iubiri.

 

Ce trebuie să facă un interpret? Să-mi fie îngăduit să fac apel la un exemplu. O interpretare perfectă a unei Mazzurca de Chopen presupune ca pianistul să aibă înalte calităţi profesionale. Acestea pot fi reduse în principal la trei. În primul rând trebuie să ştie să citească în mod corect muzica; în al doilea rând să aibă o mare capacitate tehnico-manuală, la care orice pianist este serios educat şi mai cere un îndelungat exerciţiu zilnic; dar mai ales trebuie ajuns la o aşa profundă sintonie spirituală cu Chopin încât să reuşească să realizeze interpretarea ca şi cum pianistul însuşi ar compune în acel moment fragmentul executat. Pe scurt: cunoaşterea limbajului muzical, tehnica executivă, inspiraţia artistică.

 

[...]

 



Îngerul păzitor [2 octombrie]

„Iată, eu trimit un înger înaintea ta

ca să te ocrotească pe drum

și să te conducă la locul

pe care l-am pregătit.

Fii atent în prezența lui,

ascultă-i glasul

și nu te revolta împotriva lui

pentru că nu vă va ierta păcatele,

căci numele meu este în el”

(Ex 23,20-21).
 

Îngerul păzitor

Te însoţeşte peste tot,

De-ţi este greu, de ţi-e uşor,
De cum te naşti şi cât trăieşti
Tu ai un înger păzitor.

Cu cine seamănă la chip?

O fi o floare sau o stea?
Nu ştiu… Dar îngerul meu este
La fel de bun ca mama mea.

de Emilia Plugaru

 

Și Biblia are totuși dreptate (de Werner Keller)

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/07/si-biblia-are-totusi-dreptate-de-werner-keller.pdf

 

 

Şi totuşi Biblia are dreptate

 

de

 

Werner Keller

 

 

„Multe dintre faptele, evenimentele şi personajele celei mai vechi şi citite cărţi a omenirii – Biblia – sunt reale. O demonstrează descoperirile arheologice făcute de-a lungul Nilului, al Iordanului, Eufratului şi Tigrului, cât şi pe ţărmurile Mării Moarte şi ale Mării Mediterane. Ele sunt tot atâtea dovezi străvechi ale celor spuse în Biblie. Publicată pentru prima dată în 1955 şi revizuită în 1978, celebra lucrare a lui Werner Keller a fost tradusă în peste 25 de limbi şi s-a vândut în mai mult de zece milioane de exemplare. Cu o abordare documentată şi deloc greoaie a istoriei şi arheologiei biblice, cartea a devenit extrem de populară, ajungând să fie folosită ca material de studiu” (coperta a IV-a).

 

Autorul dedică treizeci şi patru de capitole Vechiului Testament şi zece capitole Noului Testament, demonstrând ştiinţific că Biblia conţine date reale. De-a lungul Nilului, al Iordanului, Eufratului şi Tigrului, cât şi pe ţărmurile Mării Moarte şi ale Mării Mediterane arheologii au descoperit atât de multe dovezi străvechi ale celor spuse în Biblie, încât oamenii de ştiinţă din cele mai variate domenii au putut să prezinte, pas cu pas, explicaţii pentru istorisirile biblice.  

 

Werner Keller s-a născut în 1909 în Anhalt şi a trăit din 1945 în Berlin, fiind jurnalist la Die Welt şi alte publicaţii prestigioase. A murit în 1980, în localitatea elveţiana Ascona. A mai scris, printre altele, Ost minus West = Null (Est minus Vest = Zero, 1960) şi Geschichte der Etrusker (Istoria etruscilor, 1970).

 

Werner Keller, jurnalist de profesie, care dă astfel o abordare ştiinţifică acestui subiect, precizează în Cuvânt înainte la prima ediţie: „În procesul de strângere şi prelucrare a informaţiilor legate de tema arheologiei biblice s-a copt în mintea mea gândul că ar trebui să împărtăşesc toată această cunoaştere, care, desigur, nu este exhaustivă, atât celor care citesc Biblia, cât şi celor care i se opun, credincioşilor şi mai puţin credincioşilor – să le prezint incitantele descoperiri ale unor cercetări solide, întreprinse în varii domenii ştiinţifice. Fiind confruntat cu mulţimea covârşitoare a rezultatelor acestei cercetări şi în ciuda criticii sau a dubiilor care au apărut şi apoi au persistat începând cu secolul Iluminismului până astăzi în ceea ce priveşte Biblia, mi-a revenit aproape obsesiv o propoziţie în minte: Şi totuşi Biblia are dreptate!”

 

 

Prefață

 

 

În anul 1955 a apărut pentru prima dată cartea mea „Şi Biblia are totuși dreptate”. Ea a fost tradusă în 24 de limbi, fiind folosită în învăţământul religios din şcoli, la seminarii biblice din universităţi şi la cercurile ce studiază religia creştină sau evreiască. Tirajul mondial al acestei cărţi depăşeşte 10 milioane de exemplare.

 

De atunci, arheologia biblică, cu ajutorul noilor mijloace tehnice şi cu cele mai moderne metode de cercetare, a adus la lumina zilei date necunoscute până acum. Unele teze au putut fi astfel confirmate. Altele, dimpotrivă, deşi cotate la un înalt barem ştiinţific, au trebuit să fie puse din nou sub semnul întrebării. Până şi cunoştinţele unor oameni de ştiinţă cu renume au necesitat îmbunătăţiri.

 

În aceste condiţii cartea mea nu mai poate pretinde o rigoare ştiinţifică decât ţinând seama de rezultatele ultimelor cercetări. Noile descoperiri, chiar şi atunci când sunt incomode, nu pot fi ignorate.

 

Aş fi dorit ca singur să aduc cartea mea la nivelul celor mai recente cercetări. Mă împiedică, din păcate, o boală grea, care mă urmăreşte de ani de zile. În starea aceasta nu mă pot apuca de o lucrare atât de pretenţioasă şi plină de răspundere. Cu părere de rău a trebuit să încredinţez proiectul acesta unei alte persoane. Sunt totuşi fericit că am putut să-l câştig pentru scopul acesta pe dr. Joachim Rehork.

 

În Post-faţă, el a expus principiile stabilite de comun acord, care au stat la baza revizuirii cărţii mele. I se cuvin de aceea cele mai sincere mulţumiri.

 Werner Keller

Ierusalim în timpul lui Isus Cristos

Toate Documentele Catolice [Documenta Catholica Omnia] - Un sait bun...

 

 

 

 

http://www.documentacatholicaomnia.eu/

Miercurea Cenușii – Cenușa în Biblie și în istoria Bisericii

 

Începe perioada Postul Paștelui. Ce este Postul Mare? Este o perioadă specială din anul liturgic, în care poporul creştin se pregăteşte să celebreze Misterul Paştelui; este timp favorabil pentru a rămâne alături de Cristos care pe cruce săvârşeşte sacrificiul vieţii sale pentru întreaga omenire (cf. In 19,25).

Prima zi din această perioada de post este marcată de Miercurea Cenuşii. În această zi credincioşii primesc la biserică cenuşă pe cap, în semn de pocăinţă.

Cenuşa în Biblie. Originea obiceiului folosirii cenuşii în ritualuri religioase se pierde în negura preistoriei, dar găsim referinţe la această practică în tradiţia noastră religioasă descrisă în Vechiul Testament. Profetul Ieremia, de exemplu, cheamă la pocăinţă astfel: „Fiica poporului meu, încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap” (Ier 6,26). Profetul Isaia, pe de altă parte, critică folosirea sacului şi a cenuşii, ca fiind nepotrivite pentru a-i fi pe plac lui Dumnezeu, dar astfel el ne arată că această practică este binecunoscută în Israel: „Este oare acesta un post care îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?” (Is 58,5). Profetul Daniel îi cere lui Dumnezeu să salveze Israelul, cu sac şi cenuşă ca semn al pocăinţei Israelului: „Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă” (Dan 9,3). Poate cel mai cunoscut exemplu de pocăinţă din Vechiul Testament implică de asemenea sac şi cenuşă. Când profetul Iona ascultă în sfârşit porunca lui Dumnezeu şi predică în marea cetate Ninive, predicarea lui este uimitor de eficientă. Cuvintele mesajului său sunt duse până la rege. „Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă” (Iona 3,6). În Cartea Iuditei găsim acte de pocăinţă care specifică faptul că cenuşa era pusă pe capetele oamenilor: „Şi tot Israelul, bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai Ierusalimului, au căzut cu faţa la pământ în templu, şi-au presărat cenuşă în cap şi au întins mâinile înaintea Domnului” (Idt 4,11; vezi şi 4,15 şi 9,1).

Chiar înainte de perioada Noului Testament, rebelii care luptau pentru independenţa evreilor, macabeii, se pregăteau pentru luptă folosind cenuşă: „Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au rupt hainele” (1Mac 3,47; vezi şi 4,39). În Noul Testament, Isus se referă la folosirea sacului şi cenuşii ca semne ale pocăinţei: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile săvârşite în voi, de mult ar fi făcut pocăinţă în sac şi cenuşă” (Mt 11,21; Lc 10,13).

Cenuşa în istoria Bisericii. În ciuda tuturor acestor referinţe din Scriptură, există puţine relatări privind folosirea cenuşii în Biserică în primul mileniu de creştinism. Thomas Talley, un expert în istoria anului liturgic, afirmă că prima liturgie databilă clar a Miercurii Cenuşii, în care se vorbeşte despre presărarea cenuşii, se găseşte într-o carte liturgică din anul 960. Înainte de aceasta, cenuşa a fost folosită ca semn de admitere în Ordinul Penitenţilor. În secolul al VI-lea, ritul mozarabic spaniol cerea marcarea frunţii cu cenuşă când se accepta o persoană grav bolnavă în Ordinul Penitenţilor. La începutul secolului al XI-lea, abatele Aelfric nota că există obiceiul ca toţi credincioşii să ia parte la o ceremonie în Miercurea dinaintea Postului, care includea impunerea cenuşii. Spre sfârşitul acelui secol, Papa Urban al II-lea cerea folosirea generală a cenuşii în acea zi. Doar mai târziu această zi avea să fie numită Miercurea Cenuşii.

La început, clericii şi bărbaţii aveau cenuşa presărată pe capetele lor, în timp ce femeilor li se făcea semnul crucii cu cenuşă pe frunte. În cele din urmă însă ritualul folosit pentru femei a ajuns să fie folosit şi pentru bărbaţi. În secolul al XII-lea, s-a dezvoltat regula ca cenuşa să fie obţinută prin arderea ramurilor de palmier de la Duminica Floriilor din anul anterior. Multe parohii îi invită şi astăzi pe credincioşi să vină cu aceste ramuri de palmier la biserică, înainte să înceapă Postul, pentru un ritual de ardere a acestor ramuri după Liturghie[1].

Preotul pune cenuşă pe capul tuturor celor prezenţi care se apropie de el, spunând fiecăruia: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie” (Mc 1,15).

Vă doresc un timp de post binecuvântat,

cu pace și bucurie în Domnul

cel care pentru noi și a noastra mântuire

a pătimit și a murit pe lemnul crucii!

---

[1] Cf. http://lumea.catholica.ro/2009/02/miercurea-cenusii-poarta-de-intrare-in-postul-mare/

 

Fericirile!

 

Fericirile...

 

Fericirile (Mt 5,3-12)

 

Fericiți cei săraci în duh,

pentru că a lor este împărăția cerurilor.

Fericiți cei care plâng,

pentru că ei vor fi mângâiați.

Fericiți cei blânzi,

pentru că ei vor moșteni pământul.

Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate

pentru că ei se vor sătura.

Fericiți cei milostivi,

pentru că ei vor afla milostivire.

Fericiți cei curați la inimă,

pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiți făcătorii de pace,

pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu.

Fericiți cei persecutați din cauza dreptății,

pentru că a lor este împărăția cerurilor.

Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și,

mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.

Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri;

căci așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră.

 



Biblia și Petre Țuțea

Petre Țuțea (1902-1991)

„Eu sunt iudeocentric în cultura Europei,

căci dacă scoți Biblia din Europa,

atunci Shakespeare

devine un glumeț tragic.

Fără Biblie, europenii,

chiar și laureații premiului Nobel,

dormeau în crăci.

Știința și filozofia greacă

sunt foarte folositoare,

dar nu sunt mântuitoare.

Prima carte mântuitoare

și consolatoare pe continent
– suverana – e Biblia”.

 

(Petre Țuțea, Cugetări memorabile).

Le parole del Vangelo (di Panfilo di Paolo) - PDF

Un piccolo dizionario

dei termini dei vangeli e dintorni

 

(de abbà a zizzania)

https://isichi.files.wordpress.com/2014/06/le_parole_del_vangelo-2014-di-panfilo-di-paolo.pdf

 



Duminica Floriilor (A): Patima după sfântul Matei [forma prescurtată] - PDF

 

 

Duminica Floriilor (A): Patima după sfântul Matei [forma prescurtată]

 

[sursa: http://isichi.files.wordpress.com/2014/04/patima-dupa-sfantul-matei-a-forma-prescurtata.pdf].

Duminica Floriilor (A): Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei

Isus răstignit pe cruce - de Peter Paul Rubens

 



Duminica Floriilor (A): Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei [sursa:

http://isichi.files.wordpress.com/2014/04/patima-domnului-nostru-isus-cristos-dupa-sfantul-matei-a.pdf].

"Chemarea lui Matei" (de Caravaggio)

Catholica, Biblia de la Iași - Universul credinței, TVR

Lansarea traducerii Bibliei la ITRC Iaşi (28 iunie 2013)

 

 

Lansarea traducerii Bibliei la ITRC Iaşi - partea I (28 iunie 2013)

 

 

Lansarea traducerii Bibliei la ITRC Iaşi - partea a II-a (28 iunie 2013)

 

 

TVR Iaşi: Emisiunea Lumina creştinului, despre noua traducere a Bibliei

 

 

DIGI 24: Prima Biblie catolică tradusă în limba română, lansată la Iaşi (30 iunie 2013)

 

 

IasiTVLife: Prima Biblie catolică tradusă în limba română (28 iunie 2013)