 |
| Învierea tânărului din Naim |
Lectura I - 1Regilor 17,17-24: În zilele acelea, 17 profetul Ilie locuia în casa unei
văduve. Într-o bună zi fiul ei s-a îmbolnăvit. Boala s-a agravat aşa de tare,
încât copilul a rămas fără suflare. 18 Atunci femeia i-a spus lui Ilie:
"Ce faci aici, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi aduci aminte
de nelegiuirile mele şi să-mi ucizi fiul?" 19 Ilie i-a răspuns:
"Dă-mi-l pe fiul tău!" El l-a luat din braţele ei şi l-a întins pe
patul său. 20 Apoi l-a invocat pe Domnul: "Doamne Dumnezeul
meu, îi vrei aşa de mult răul acestei văduve la care locuiesc, încât să-l laşi
pe fiul ei să moară?" 21 Şi s-a întins de trei ori peste copil,
invocându-l pe Domnul: "Doamne Dumnezeul meu, te implor, redă-i acestui
copil viaţa". 22 Domnul i-a ascultat rugăciunea lui Ilie.
Copilul a început din nou să respire, a revenit la viaţă. 23 Atunci
Ilie a luat copilul, l-a adus din încăperea de sus în casă şi l-a înapoiat
mamei sale, spunând: "Iată, fiul tău trăieşte!" 24 Femeia
i-a spus lui Ilie: "Acum ştiu că eşti omul lui Dumnezeu şi că,
într-adevăr, cuvântul Domnului este pe buzele tale".
Contextul. În timp ce Ilie este oaspetele unei văduve păgâne,
moare copilul femeii. Ea consideră că ceea ce i s-a întâmplat este o pedeapsă a
lui Dumnezeu pentru vinovăţiile sale şi vede în profet instrumentul mâniei
divine. Miracolul împlinit de Ilie vrea să arate că Yahwe este Dumnezeul
iubirii, care nu se bucură de moartea păcătosului, dar vrea convertirea sa, ca
el să trăiască.
Reflecţie. Atunci când evenimentele ne sunt favorabile, suntem
purtaţi să atribuim fenomenul norocului, sau capacităţilor noastre personale.
Când ne sunt contrare, atunci ne întrebăm ce este între noi şi Dumnezeu, şi de
ce el ne loveşte cu atâtea nenorociri.
Ilie a luat copilul mort şi l-a dus la etajul „superior”,
acolo unde a avut loc miracolul învierii sale; numai după aceea a coborât la
etajul „pământesc”, pentru a-l restitui mamei disperate.
