Sfântul Ioan al Crucii vorbeşte
despre nopţile simţurilor.
Ce trebuie să înţelegem prin simţuri? El se
referă la „sectorul cel mai exterior şi superficial al persoanei umane şi al
modului său de a acţiona. Include la propriu simţurile externe, imaginaţia cu energiile
afective corespondente. Înţelege prin simţ criteriile de judecată şi de alegere
ale iubirii, care se îndreaptă spre interes, egoism, comoditate, spectacular,
utilitate imediată, belşug” (Ruiz F., Dizionario
Enciclopedico di Spiritualita, Citta Nuova, Roma 1990).
Şi când vorbeşte despre noaptea
spiritului, ce vrea să spună prin cuvântul spirit?
Spiritul, pentru el, este omul
văzut în fiinţa sa cea mai profundă şi, în acelaşi timp, în sublima sa
capacitate dăruită de Dumnezeu de a se deschide pentru primirea misterului
trinitar. Omul, trecând prin noaptea simţurilor, este eliberat de egoismul său
şi se uneşte tot mai intim cu voinţa divină. Nopţii simţurilor îi urmează
noaptea spiritului, care este întuneric tocmai pentru spirit. De fapt, spiritul
uman, adică omul, incapabil de a primi lumina lui Dumnezeu, când este inundat
de aceasta, rămâne orbit până când Dumnezeu însuşi îi dă capacitatea de a
convieţui cu divinitatea într-o unire care transformă, o stare de viaţă doar
viziunii beatifice inferioară. Calea sfinţeniei, parcursă de sfântul Ioan al
Crucii şi expusă cu un condei magistral în operele sale, i-a meritat titlul de doctor
mistic. Ea a format şi continuă să formeze şiruri întregi de sfinţi.
Astăzi, în timp ce se pune în
relief mai mult solidaritatea şi unitatea familiei umane, se descoperă că
drumul pe care Dumnezeu îl conduce pe unul prin noaptea obscură este şi drumul
comunităţii umane. Şi ea trebuie să traverseze nopţile ei epocale pentru a
ajunge la o înţelegere tot mai profundă şi la o întrupare tot mai autentică a
mesajului evanghelic.
(sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/3538/Sf-Ioan-al-Crucii-pr-inv-.aspx#_ftn5).