† Duminică a 9-a de peste an [B]: Domnul și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate [2 iunie 2024]

 

Vindecarea mâinii paralizate - de James Tissot (1836–1902).

Isus și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate

pr. Isidor Chinez (2 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 5,12-15; 2Corinteni 4,6-11; Evanghelia Marcu 2,23-3,6; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi se concentrează pe problema respectării „odihnei” săptămânale. Este vorba despre o dispută cu fariseii, declanșată de atitudinea discipolilor: „Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice” (Mc 2,23). Răspunsul Domnului constituie o învățătură importantă despre relația corectă dintre „Lege” și om, valabilă atât pentru legile umane cât cele divine. Isus spune: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei” (Mc 2,27-28). Tema sfințeniei sâmbetei este afirmată încă de la începutul primei lecturi, pe care o relatează „Cele Zece Porunci” sau Decalogul din Pentateuh, conform Vechiului Testament: „ține ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău!” (Dt 5,12). A doua lectură nu intră direct în tema raportului dintre om și „Lege”, dar consideră noua realitate de har a învățăturii și a vieții lui Isus este primit în existențele noastre slabe: „noi avem această comoară în vase de lut” (2Cor 4,7). Astfel încât să se manifeste clar că „lumina” evangheliei, reflectată în viața creștinilor, vine de la Dumnezeu și nu de la noi. Domnul și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate!

† Trupul și Sângele Domnului [B]: Euharistia – „soarele” nostru pe pământ [30 mai 2024]

 Euharistia – „soarele” nostru pe pământ

pr. Isidor Chinez (30 mai 2024) 

Lecturi biblice:  Exod 24,3-8; Evrei 9,11-15; Evanghelia Marcu 14,12-16.22-26; lecturi biblice

Omilie

În solemnitătea de astăzi a Trupului și Sângelui Domnului, liturgia ne cheamă să vorbim despre iubirea sa și ne face părtași la propria sa viață prin pâinea și vinul care devin trupul și sângele său. Suntem invitați să contemplăm și să trăim misterul Euharistiei care este izvorul și centrul vieții Bisericii și să reflectăm asupra temei alianței concepută în termenii de ospăț jertfelnic. Prima lectură relatează alianța de pe muntele Sinai prin stropirea cu sânge: „Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul. […] Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: «Iată sângele alianţei pe care a făcut-o Domnul cu voi potrivit tuturor acestor cuvinte»” (Ex 24,6.8). Evanghelia după Marcu prezintă instituirea Euharistiei în timpul Ultimei Cine: „În timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus: «Luaţi, acesta este trupul meu!» Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. Şi le-a spus: «Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi»” (Mc 14,22-24). A doua lectură descrie preoția lui Cristos constă în jertfa sângelui său: „Cristos, devenit marele preot […] a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică” (Evr 9,11-12). Sângele și jertfa stabilește alianța veșnică – este motivul repetat al întregii liturgii de astăzi.