Isus și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate
pr. Isidor Chinez (2 iulie 2024)
Lecturi biblice: Deuteronom 5,12-15; 2Corinteni 4,6-11; Evanghelia Marcu 2,23-3,6; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi se concentrează pe problema respectării „odihnei” săptămânale. Este vorba despre o dispută cu fariseii, declanșată de atitudinea discipolilor: „Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice” (Mc 2,23). Răspunsul Domnului constituie o învățătură importantă despre relația corectă dintre „Lege” și om, valabilă atât pentru legile umane cât cele divine. Isus spune: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei” (Mc 2,27-28). Tema sfințeniei sâmbetei este afirmată încă de la începutul primei lecturi, pe care o relatează „Cele Zece Porunci” sau Decalogul din Pentateuh, conform Vechiului Testament: „ține ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău!” (Dt 5,12). A doua lectură nu intră direct în tema raportului dintre om și „Lege”, dar consideră noua realitate de har a învățăturii și a vieții lui Isus este primit în existențele noastre slabe: „noi avem această comoară în vase de lut” (2Cor 4,7). Astfel încât să se manifeste clar că „lumina” evangheliei, reflectată în viața creștinilor, vine de la Dumnezeu și nu de la noi. Domnul și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate!
În prima lectura (Dt 5,12-15) este proclamarea Decalogului ca „Legea” fundamentală. Este Domnul cel care a eliberat Israelul din sclavia Egiptului. Textul este limitat doar la porunca respectării timpului sacru dedicat lui Dumnezeu o dată pe săptămână, sâmbăta. Trebuie remarcat totuși că legea odihnei de „sabat” nu este o lege umană, dar este una dintre „Cele Zece Porunci” de pe muntele Sinai unde Dumnezeu s-a arătat lui Moise. Este deci o lege divină: „ține ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău!” (v. 12). Este ziua de odihnă săptămânală, consacrată lui Dumnezeu. Motivul este în istoria mântuirii: poporul a fost purtat de la sclavie la pământul „odihnei” [„ca să se odihnească slujitorul tău şi slujitoarea ta ca şi tine!” (v. 14)]: „Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins! De aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă” (v. 15). Sâmbăta devine un semn al libertății și al mântuirii. Noi creștinii celebrăm duminica pentru că este o zi în care Isus a învins moartea. „Ziua Domnului” – a fost definită duminica încă din timpurile apostolice. În istoria Bisericii este considerată privilegiată datorită legăturii strânse misterului creștin. Duminica amintește de învierea lui Isus: este „Paștele săptămânii”, în care se celebrează victoria Domnului asupra păcatului și a morții, și împlinirea primei creații și începutul „noii creații” (cf. Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, nr. 1, 1998).
În lectura a doua (2Cor 4,6-11) este celebrată „lumina”. Apostolul
Paul anunță „lumina
cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos” (v. 6). Domnul este glorificat de
Tatăl,… dar noi suntem slabi; suntem încă în fragilitatea noastră umană: „avem această
comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu” (v. 6). Paul știe să scoată din această alegere divină
elemente slabe pentru a anunța puterea mântuitoare spre a mărturisi lumii pe
Isus Cristos și viața lui.
El prezintă încă o dată că puterea provine de la Dumnezeu, întrucât se află „în vase de pământ”. Totul în viața lor apostolică amintește de lipsa lor în fața încercărilor ce se abat asupra lor, dar în tot ceea ce sunt sunt susținuți de puterea lui Dumnezeu: „Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor” (v. 10-11). Sunt manifestările puterii vieții care izvorăsc de la Isus, prin participarea la patima sa care fac din apostoli să se vadă „viața”: căci „suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi” (v. 8-9). Slăbiciunea, suferința, persecuția, martiriul creștin anunță misterul morții și în același timp puterea lui Dumnezeu în viața Celui Înviat.
În Evanghelia după Marcu (Mc 2,23-3,6), „Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice” (v. 23). Legea permite în mod explicit acest gest: „dacă intri în lanul aproapelui tău, poţi să rupi spice cu mâna ta, dar secera să nu o pui în lanul aproapelui tău” (Dt 23,26), însă nu făcea aluzie la „sabat”. Mishnah sau legea orală [cunoscută ca Torah orală, pentru a o deosebi de cea scrisă, adică Biblia] a codificat legile sabatului dezvoltate de tradiția evreiască și le enumeră: treizeci și nouă de activități interzise, printre care se numără diverse munci agricole, inclusiv culesul. S-a mai precizat că nu puteai rupe spicele de grâu, ci doar a spicui cu degetele.
Care este interpretarea legii? Dumnezeu este de partea lui Isus. Domnul stabilește un principiu: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă” (v. 27). În ambientul în care trăia Isus, legea valorează mai mult decât omul. Domnul nu a desființat legea, ci a contestat interpretările false și a indicat principiul care dă valoare fiecărei legi: legea este pentru om. Nu o făcuse niciodată! Se știe că puterea stabilește legea drept o forță. Vai de cine o atinge! Va trebui să moară! Isus a murit și pentru că a încălcat legea sabatului.
Fragmentul evanghelic pleacă tocmai de la călcarea sabatului. Fariseii, în baza interpretării lor la a treia poruncă, cred că discipolii culegând spicele de grâu pentru a se hrăni, făceau un păcat grav. Ei se întorc către Isus scandalizați care în modul lor de a vedea cele mai rudimentare cunoștințe despre Torah. În același sens, miracolul vindecării împlinit de Isus trebuie să le fi părut scandalos efectuat în sinagogă în ziua sabatului. Aici intră învățătura Domnului asupra atitudinii corecte a omului în faţa Legii. „Sâmbăta a fost făcută pentru om” înseamnă în primul rând că orice lege, chiar și cea mai sfântă, este în folosul omului. Cu alte cuvinte: legea există pentru a-l ajuta pe om să trăiască bine, realizându-și chemarea sa. În creație totul a fost făcut pentru om, inclusiv sabatul, care este o figură a Domnului vieții. Omul este pentru Dumnezeu deoarece Dumnezeu este mai întâi pentru om. Libertatea conștiinței lui Isus, care este adevărata aderare la voința lui Dumnezeu, exprimă un anunț la benefic al mântuirii ce e conținut în cuvintele „însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ” (Mc 2,10). Este iertarea păcatelor și eliberarea din îngustimea umană exprimă în puterea de mântuire. Poruncile lui Dumnezeu au fost date din iubire pentru om, spre adevăratul său bine. Dacă o lege, în actul aplicării ei, arată că este împotriva omului, a eșuat de la scopul său și trebuie să fie abrogat, dacă este o lege umană, sau nu să fie aplicat în acest fel. Din acest motiv, Isus nu consideră că o transgresiune a sabatului întreținerea necesară [discipolii și spicele de grâu] sau a-i ajuta pe cei bolnavi sau în necesitate [omul cu mâna paralizată].
Să-i cerem lui Isus să ne conducă Duhul de viață și să ne dea adevărata libertate!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu