† Duminica a 25-a de peste an (A): Milostivire nu meritocrație [24 septembrie 2017]

Mergeți și voi în via mea!

Milostivire nu meritocrație

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 septembrie 2017)

Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20c-24.27a; Evanghelia Matei 20,1-16a. 

Omilie

Texte biblice de astăzi sunt purtătorii speranţei: ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu care ne este oferită tuturor fără nici un merit din partea noastră. Venind la liturghie am ascultat pe Cristos care ne spune: „Veniți şi voi în via mea!” Dar să nu vă gândiți că această muncă ne dă „dreptul” la Dumnezeu, sus în cer. Isus ne răspunde astăzi cu o parabolă – a lucrătorilor din „ultima oră” (Mt 20) – pe care o interpretează nu cu mentalitatea noastră, ci cu mentalitatea lui Dumnezeu. Este milostivire nu meritocrație. Meritocrație este sistemul în care se aleg persoanele înzestrate, cu scopul de a fi promovate pe baza realizărilor obținute. Milostivirea este calitatea de a fi darnic, generos, îndurător. Și cine este mai îndurător ca Dumnezeu?!

Muncitorii de la ultima ora [XXV TPA (A) - duminică, 24.09.2017]

Mergeți voi în via mea...

Evanghelia Matei 20,1-16a: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!” Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa”. Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» Astfel, ultimii vor fi primii”.

Omilie

Aceste texte biblice pe care le-am auzit sunt purtătorii speranţei. Ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu care este oferită nouă tuturor fără nici un merit din partea noastră. Chiar şi atunci când totul merge prost, el este acolo. Este ceea ce e anunţat de Isaia profetul – în prima lectură – ce se adresează unui popor foarte încercat de un lung exil. Dumnezeu îl invită să se hrănească din Cuvântul său la o sărbătoare unde totul este gratuit.

Domnul vrea să fie aproape de toți. Dar el trebuie să fie căutat, invocat şi dorit. Cheamă păcătoșii, care suntem noi, pentru a ne converti de la gândirea şi purtarea lor cea rea. Suntem cu toţii invitaţi să revenim la Dumnezeu, care este bogat în iertare și milostivire. Sfințenia şi transcendenţa sa îl plasează la o imensă distanţă între cer şi pământ. Păcatul a adâncit această distanță între om şi Dumnezeu de trei ori sfânt. Dar Dumnezeu nu încetează să facă primul pas spre noi. Iubirea sa este întotdeauna oferită nouă. Astfel ne apropie de el cu gândurile şi căile sale.

Evanghelia este întotdeauna tânără

„Sunteţi în stare să daţi vigoare din nou lumii,

da sau nu?

Evanghelia este întotdeauna tânără,

îmbătrâniţi sunteţi voi”. 

(Bernanos G., I grandi cimiteri sotto la luna, Arnoldo Mondadori Editore, Milano 1980, 250).

Există Dumnezeu

Sfânta Treime (1620) - by Hendrick van Balen. 

Nu, nu suntem un vis, o întâmplare, 

un lut de sine însuși frământat.
Ci ne-a zidit o Forță creatoare,
o-Nțelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat! 

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh și-o libertate
Și-o inima ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu cu-adevărat! 

N-ar fi simțit în veci de veci țarina
Surâsul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simțământ fântâna-
Există Dumnezeu cu-adevărat! 

Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni și semne ne 'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu să-l vadă
să stea în fața lui pe baricadă!
Există Dumnezeu cu-adevărat! 

Nu-i calea noastra veșnic însorită,
nu-i viața totdeauna un palat.
Dar o trăim, căci merită trăită,
când, peste lumea asta mărginită,
Există Dumnezeu cu-adevărat! 

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini și iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! Ce minunat!

Costache Ioanid (1912-1987)

(sursă: http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/ioanid.php).

Lichefierea sângelui sfântului Ianuariu în catedrala din Napoli (19 septembrie 2017)

Sfântul Ianuariu († 305) „episcop de Benevento, a suferit martiriul la Napoli, împreună cu însoţitorii săi, în timpul persecuţiei lui Diocleţian”. Este patronul oraşului Napoli. Condamnat „ad bestias” în amfiteatrul din Pozzuoli, împreună cu tovarăşii de credinţă, din cauza întârzierii unui judecător, ar fi fost decapitat şi nu dat ca hrană fiarelor pentru distracţia gratuită şi macabră a păgânilor. După mai bine de un secol, în anul 432, cu ocazia mutării relicvelor de la Pozzuoli la Napoli, o femeie ar fi încredinţat episcopului Ioan două vase conţinând sângele închegat al sfântului Ianuariu. Drept garanţie a afirmaţiei femeii sângele s-a lichefiat în faţa ochilor episcopului şi a unei mari mulţimi de credincioşi. Evenimentul singular de atunci se repetă în mod constant în fiecare an în anumite zile, adică în sâmbăta care precede prima duminică din mai şi în cele opt zile succesive; la 16 decembrie şi la 19 septembrie şi pe toată durata octavei celebrărilor în cinstea sa. Mărturiile acestui fenomen încep din anul 1329 şi sunt atât de numeroase şi concordante, încât nu pot fi puse la îndoială. (cf. sursă: http://ercis.ro/liturgie/sfantzi.asp). 

Miracolul s-a făcut și astăzi: lichefierea sângelui sfântului Ianuariu în catedrala [dom] din Napoli (19 septembrie 2017).

sursă: (video)
http://www.napolitoday.it/cronaca/miracolo-san-gennaro-video-19-settembre-2017.html

Calvarul este fântâna carității, apeductul speranței, izvorul credinței

„Calvarul este caseta în care

se concentrează toată iubirea lui Dumnezeu.

Crucea este cea mai mare manifestare,

este epifania cea mai înaltă

a dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

El a trimis Fiul său pe cruce pentru că a luat păcatele,

ne-a răscumpărat, ne face curați.

Calvarul este nu numai fântâna carității,

nu este numai apeductul speranţei,

dar și este izvorul credinţei”.

(Tonino Bello [1935-1993]).