pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (12 ianuarie 2025)
Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi biblice
Omilie
În această duminică, suntem invitați să reflectăm asupra alegerilor pe care le-a făcut Isus. Deși el este așteptatul Mesia, a mers ca mulți dintre evrei la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Gestul lui poate fi interpretat nu în sens moral: „nu te izola, chiar dacă ești Domnul”, ci teologic: Dumnezeu nu disprețuiește slăbiciunea, ci intră în ea, se întrupează și o răscumpără cu putere și tandrețe. Tema acestei prime duminici este botezul lui Isus, prezentat ca model pentru botezul nostru. Textele biblice sunt caracterizate de speranță. Prima lectură semnalează că timpul sclaviei s-a expirat. Profetul scrie cartea mângâierilor lui Israel. A doua lectură vestește apariția, în persoana lui Isus, a harului lui Dumnezeu și odată cu el începutul timpului mântuirii care se realizează pentru fiecare om prin botez. Să-i cerem Domnului harul de a împlini botezul cu credință!
Prima lectură (Is 40,1-5.9-11) relatează începutul cărții mângâierii lui Israel. Acest titlu este acordat celei de-a două părţi a cărţii lui Isaia [Deutero-Isaia care cuprinde cap. 40-55]. Mângâierea este principala temă a unui profet anonim de la sfârşitul exilului [Cirus, regele Persiei, cucerește Babilonul și acordă evreilor dreptul de a se întoarce în patria lor (538 î.C.]. Tot textul este străbătut de o bucurie imensă şi se bazează pe o concepţie înălţătoare despre gloria Domnului, care îşi conduce poporul său. Profetul îi anunță pe israeliții exilați în Babilon că păcatul lor a fost iertat și se deschide acum o nouă perspectivă: întoarcerea lor în țara. Fragmentul de astăzi este anunțul festiv al iminentei întoarceri a poporului la Ierusalim: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!», spune Dumnezeul vostru. «Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale»” (v. 1-2). Repetarea imperativului este o caracteristică literară a lui Deutero-Isaia (cf. Is 43,11; Is 48,15 etc.) şi exprimă intensitatea sentimentului. Mângâierea este mesajul de har şi de bucurie și constă în vestirea iertării lui Dumnezeu şi a întoarcerii din exilul babilonian. Profetul prezintă mesajul divin fără a preciza persoanele cărora le este adresat şi nici pe cele care au misiunea să-l transmită. Totul se ascunde în spatele cuvântului spre care se concentrează întreaga atenţie: „Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! […] Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă” (v. 10.11). Este primul anunț a lui Dumnezeu ca bunul păstor. Salvarea, bucuria, iubirea, adevărul, dreptatea, constituie alaiul Domnului. Este un drum drept și bine netezit, o cale de procesiune: va pleca din Babilon, va traversa stepele, văile și dealurile și se va opri la Ierusalim. Ca la ieșirea din Egipt, Dumnezeu va parcurge acest drum împreună cu poporul său: va fi calea spre mântuire. Pentru noi, creștinii, astăzi, eliberarea definitivă este venirea în lume a lui Isus și împărtășirea sa cu umanitatea noastră: este ca noi păcătoșii. De aceea merge spre Iordan!
În a doua lectură, preluată din Scrisoarea către Tit (Tit 2,11-14; 3,4-7), botezul nostru este prezentat nu ca rezultatul unei alegeri umane, ci ca un răspuns la o chemare de a primi darul gratuit al Duhului, care face posibilă o viață sfântă, bogată în operele bune: „harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii […]. Când s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu […] el ne-a mântuit prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru” (v. Tit 2,11; 3,4-6). Acestea nu sunt o condiție, ci o consecință a darului lui Dumnezeu. Scrisoarea către Tit ne poartă atenția asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat pentru noi venirea lui Isus ca om. Nașterea Domnului, pe care o sărbătorim de Crăciun, a fost un eveniment important și ieșit din comun, de mare însemnătate pentru întreaga lume: este punctul culminant al lucrării mântuitoare a lui Isus pe cruce. Apariția harului lui Dumnezeu aduce mântuire asupra tuturor oamenilor. Fără îndoială, Paul a reflectat asupra acestei lucrări: Dumnezeu i-a inclus pe toți oamenii. Apostolul precizează clar că darul mântuirii este să ne antreneze pe toți. Ne ajută să trăim viața pe care Domnul ne-a propus-o. Să apreciem darurile pe care ni le-a dat Isus: e supra-abundența iubirii sale pentru om, dincolo de orice calcul al meritelor creaturilor sale. Duh Sfânt pe care l-a revărsat asupra noastră din belşug prin apa botezului „prin Isus Cristos, mântuitorul nostru”. Să-i mulțumim pentru aceasta!
În Evanghelia după Luca (Lc 3,15-16.21-22) „poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: «Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc»” (v. 15-16). Botezul lui Ioan a fost o invitație de a se reînnoi și de a aștepta momentul în care harul purificator și regenerator al lui Dumnezeu se va manifesta în lume prin Isus Cristos prin care putem intra într-o relație cu Dumnezeu Tatăl și să devim oameni noi. Botezul este un moment determinant în experiența Domnului, o orientare decisivă pentru misiunea sa. I-a luat o lungă perioadă de reflecție: viața ascunsă la Nazaret, rugăciune ca să o înțeleagă bine și să o actualizeze. Relatarea lui Luca redă momentul final al acestei căutări: voința lui Dumnezeu a devenit evidentă în conștiința sa. Primii creștini, amintindu-și că Ioan era precursorul lui Isus, nu puteau nega că Domnul primise botezul de la el. Dar această amintire, mai degrabă decât să înalțe persoana lui Isus, risca să-l pună într-o lumină proastă: cum a fost posibil să-l asociem pe Mesia cu o mulțime de păcătoși care își cereau iertare? Pentru a evita orice neînțelegere, Evanghelia după Ioan omite acest episod atât de neplăcut. Cele trei evanghelii sinoptice [Matei, Marcu și Luca] o spun, dar încearcă să prevină scandalul creștinului evlavios punând accentul pe viziunea pe care a avut-o Isus după Marcu (cf. Mc 1,10-11) și Matei (cf. Mt 3,16-17). Pentru ei contează că Dumnezeu a declarat solemn că Isus este „Fiul său iubit” și i l-a suflat pe Duhul Sfânt care îi va călăuzi misiunea sa de a anunța venirea iminentă a „împărăției lui Dumnezeu”. În versiunea lui Luca din acest an, este important că nu numai vocea din cer care proclamă rolul mesianic al lui Isus, ci și faptul că a fost auzit în timp ce era cufundat în rugăciune: „În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea»” (v. 21-22). Pentru evanghelist este rugăciunea în care omul își descoperă chemarea și o acceptă cu credință. Isus se roagă Tatălui pentru că este un fiu care iubește și vrea să fie cu el, Dumnezeu. Însuşi Duhul coboară asupra lui Isus „în formă trupească”. Darul Duhului nu este concluzia relatării. Luca face să răsune o vocea cerească care evidențiază relația intimă dintre tată și fiu. Evanghelistul atribuie botezului lui Isus intervenției lui Dumnezeu care îl însoțește întotdeauna. Expresia afectuoasă – „încântare” sau „plăcere” – îl însoțește pe „Fiul meu cel iubit”: „mi-a făcut plăcere să te aleg”, îi spune Dumnezeu Tatăl.
Și noi creștinii avem o misiune de îndeplinit în Biserică și în lume. Să-i cerem Domnului să o cunoaștem și să o putem trăi cu curaj. Este harul de a împlini botezul!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu