De căutat valorile cuvântului
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 martie 2025)
Lecturi biblice: Ben Sirah 27,4-7; 1Corinteni 15,54-58; Evanghelia Luca 6,39-45; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi intenționează să ofere creștinului criteriul de învățare cum să-l distingă pe om de om, pentru a nu cădea în aparențe. Sunt „termeni-cheie” care indică sinonime legate de limbaj în relațiile umane care constituie motivul dominant al lecturilor. Prima citire prezintă importanța cuvântului în viața comunității. Sunt raportate o colecție de zicale care evidențiază modul în care cuvântul este capabil să dea viață unor relații solide comunitare. „Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om” (Sir 27,7), este vorbă celebră. Evanghelia este răspunsul lui Isus după Luca: „Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii” (Lc 6,45). Singura sursă de inspirație este conduita lui Dumnezeu. Explicația evanghelistului stă în atitudinea milostivirii care este regula de aur a vieții creștine. A doua lectură se referă la cuvântul Scripturii care trebuie împlinit prin transferarea discursului dintr-un limbaj pe planulul uman spre cel al revelaţiei divine despre înviere: „când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: «Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, biruința ta?»” (1Cor 15,54-55). Linia de legătură dintre cele trei lecturi trebuie căutată în valorile cuvântului fie cel uman, fie cel divin.
În lectura întâia, Isus, fiul lui Sirah (Sir 27,4-7) care este un om cult și deschis spre lume, un maestru al înțelepciunii din Ierusalim, care îi învață la școala numită bet-midras, adică casa cercetării, prin jurul anului 180 î.C., dând viață opera sa literară, Cartea lui Ben Sirah, și ne invită de a ne deschide spre noutatea lui Dumneze în orizonturile înguste și experiențele noastre culturale marcate de o lene mentală care lasă puțin loc pentru spirit. A da crezare înțelepciunii lui Dumnezeu înseamnă a ne deschide către o logică care este dincolo de înțelepciunea umană. Domnul este întotdeauna nou și diferit. Din acest motiv trebuie căutat, pentru că nu poate fi niciodată posedat, nici închis în scheme marginite şi fără vigoare ale minții noastre. Opera lui Ben Sirah conține un cod etic care își propune instruirea și educația generațiilor tinere care aspiră la funcții guvernamentale sau administrative, la preoți sau servitorii cultului sau maeștri în înțelepciune. Cu toate acestea, se adresează celor care aparțin unei clase sociale umile. Sirah se adresează tinerilor, cărora intenționează să le transmită experiența sa de viață, învățăturile sale cu scopul de a-i forma în dreptate și credință în Dumnezeu, izvorul inepuizabil de înțelepciune și succes în viață. E calea înțelepciunii: un text bogat și sentențios sau grav, cu aforisme, proverbe, avertismente ce se împletesc în marea grădină udată de apele Cuvântului divin: „Când se scutură sita, rămâne mizeria; tot aşa, defectele omului ies la iveală în discursul lui. Vasele olarului, cuptorul le încearcă, iar încercarea omului este în conversaţia lui. Rodul pomului arată îngrijirea lui; tot aşa, cuvântul revelează gândirea inimii omului. Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om” (v. 4-7). „Cuvântul” însuși se află în centrul lecturi în care un înțeleptul oferă patru proverbe despre vorbire. Este un criteriu valid pentru evaluarea persoanei. Adevărata valoare a oamenilor poate fi descoperită doar printr-o analiză a limbajului lor. Conversația este cea care dezvăluie inima omului. Este un „buchet de flori și coș de fructe”!
În a doua lectură (1Cor 15,54-58), Paul subliniază modul în care Domnul, odată cu învierea sa, a obținut biruința asupra păcatului și a morții: „când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: «Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, biruința ta?»” (v. 54-55). Cu moartea sa, acceptată în mod liber ca o consecință a angajamentului pentru dreptate și fraternitate, el manifestă noul mod de „a fi” și de „a trăi” care îi implică pe cei care cred în el: „mulţumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos” (v. 57). Se tratează despre înviere și se încheie cu o scurtă concluzie care este un îndemn la virtute: „fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi; prisosind totdeauna în lucrarea Domnului!” (v. 58). Învierea nu este o victorie realizată la sfârșitul timpului, ci este deja în desfășurare. Trăirea învierii nu este un program ușor. Pentru aceasta apostolul face apel la fermitate și hotărâre – „fiți tari, neclintiți!” – ca să duceți mai departe lucrarea lui Isus, adică ceea ce a actualizat în viața personală [e procesul zilnic al morții și învierii] și îndeplinirea misiunii sale [e lupta împotriva răului, a nedreptății, a păcatului]. Făcând aceasta, Paul a indicat strada de a elimina păcatul, adică violența care condiționează experiența umană, căci „munca voastră nu este zadarnică în Domnul!” (v. 58).
Punctul culminant al comportamentului creștin este iubirea dușmanului (cf. Lc 6,27-36), până la momentul de a refuza orice evaluare nefavorabilă a cuiva [este judecata] (cf. Lc 6,37-38). Dar acesta nu ajunge. Față de comunitate este nevoie de atenție și iubire. Este evanghelia de astăzi după sfântul Luca (Lc 6, 39-45). Conducătorii comunității trebuie să fie fără cusur, ireproșabili, căci „poate un orb să conducă un alt orb?” (v. 39). Textul a fost inițial un avertisment adresat învățătorilor evrei [„lăsaţi-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi” (Mt 15,14)], dar când evanghelistul scrie este nevoie de avertismentele celor care îi conduc pe creștini. Ei trebuie să fie atenți în declarații și decizii, pentru că riscă să trimită în derivă persoanele încredințate grijii lor. Nu trebuie pretins de la discipoli mai mult decât au obținut: „discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său” (v. 40). Să se uite la Domnul Isus!
Evanghelistul cere o atitudine de înțelegere, stima, așteptare decât severitate. Există riscul să privim la defectelor altora și să fim orbi la ale noastre proprii. Este fățărnicie: „ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!” (v. 42). Termenul în Luca este mai degrabă înșelăciune care se exprimă într-o atitudine contrară voinței lui Dumnezeu [„Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă?” (Lc 13,15)]. Mai degrabă decât să-i judeci pe alții, este mai bine să te judeci pe tine însuți!
Criteriul de a discerne între adevărații și falșii discipoli ai Domnului sunt faptele. Frunzele nu explică bunătatea copacului căruia îi aparțin: trebuie să așteptăm roadele; să așteptăm operele pentru a-l evalua pe creștin: ce lucrări face? Omul nu este cineva care vorbește, ci cineva care încearcă să trăiască ca și Cristos folosind înțelegerea, caritatea și iertarea față de aproapele în loc de asprime și condamnare. Este importanța cuvântului în viața comunității!
Să ne ajute Domnul să iubim cu
adevărat!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu