Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 martie 2025)
Lecturi biblice: Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi biblice
Omilie
La începutul Postului Mare, liturgia de astăzi ne oferă trei mărturisiri de credință: aceea a poporului Israel, cea scrisă de apostolul Paul pentru creștinii Romei și cea a lui Isus care, fiind ispitit, își confirmă încrederea în Dumnezeu Tatăl. În fiecare an, în prima duminică a postului, liturgia propune relatarea ispitirilor Domnului. E varianta după Luca (Lc 4,1-13). Cele trei lecturi sunt independente de evanghelie și ne oferă un rezumat al istoriei mântuirii. Prima lectură prezintă „crezul istoric” al poporului lui Israel: recunoaște că Domnul l-a eliberat din Egipt și i-a dat „țara promisă”. În a doua lectură găsim „crezul istoric” al creștinului: recunoașterea că Isus este „Domnul” și că Dumnezeu l-a înviat din morți. E începutul și fundamentul tuturor realităților veșnice… Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri!...
Prima lectură (Dt 26,4-10) relatează o rugăciune pe care israeliții trebuiau să o facă în timpul sărbătorii Rusaliilor, atunci când prezentau lui Dumnezeu primele roade ale pământului: „Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: «Tatăl meu era un arameu pribeag; a coborât în Egipt […] Egiptenii ne-au făcut rău […] Noi am strigat către Domnul […] ne-a auzit glasul […] ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ întins, […] Ne-a adus în locul acesta […] unde curge lapte şi miere. Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului pe care mi le-ai dat, Doamne!»” (v. 5-10). După Cartea Numerilor (Num 18,12), acestea le revin preoţilor. Este ofertă produselor pământului legată de seceriş. Aici sunt puse în relație cu evenimentul istoriei: intrarea în țara promisă (cf. Dt 9-10). Ei au recunoscut că pământul făgăduit, în care se găseau acum, era un dar de la Dumnezeu și, prin urmare, toate bunurile pe care le producea aparțineau întregului popor. Acest rit a devenit important pentru dreptatea socială și a depășirii ispitelor societății de a concentra în mâinile câtorva resursele ce trebuie să folosească tuturor oamenilor. Numai datorită conștientizării unei lungi călătorii împlinite împreună cu Domnul și cu poporul său, Israel poate să-l laude oferindu-i primele roade ale pământului. Postul Mare este acest drum lung spre eliberare. Domnul nu ne părăsește. El continuă să vină să-i caute și să-i salveze pe cei pierduți. Dumnezeu ne face să ne redescoperim demnitatea umană. În Biblie găsim această chemare de a-l primi pe Domnul ca eliberator. În acest spirit suntem invitați să trăim Postul Mare!
În a doua lectură (Rom 10,8-13), sfântul Paul ne invită să-l recunoaștem pe Cristos ca „Domn” [Kyrios, în greacă]: „într-adevăr, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (v. 9). Aceasta înseamnă că vrem ca el să fie stăpânul vieții noastre; vrem ca el să preia conducerea. Acesta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a fi salvați. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu eliberator; el vrea mântuirea tuturor oamenilor, indiferent de religia lor. Toți trebuie să poată auzi cuvintele sale care sunt cele „ale vieții veșnice”. „Cuvântul este aproape de tine, este în gura ta şi în inima ta” – citim în cartea Deuteronomului [„căci porunca aceasta pe care ţi-o dau eu astăzi nu este prea înaltă pentru tine, nici prea departe de tine; nu este în cer […], nici nu este dincolo de mare, […] ci este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti” (Dt 30,11-12.13.14)] – „adică cuvântul credinţei pe care îl predicăm” (v. 8), spune Paul. Acest cuvânt este în noi, în inima noastră. Domnul se bazează pe noi pentru a-i proclama „împărăția” în lumea întreagă. A trăi Postul Mare este să primim acest cuvânt, a ne lăsa transformați de el și de a da mărturie despre el tuturor celor din jurul nostru. Cine crede în Cristos cu inima, proclamă credința cu gura. Dacă sunt trăite cu adevărat și nu există nici o contradicție, atunci credința este măturisită: căci vine dreptatea și mântuirea.
În Evanghelia după Luca (Lc 4,1-13) sunt ispitirile lui Isus. În limbajul comun, a fi tentat înseamnă a fi atras de ceva interzis, a fi împins la comiterea un păcat. De aici un anumit disconfort pentru cititorul creștin care spontan pune în relație cu ideea de păcat. În textul nostru perspectiva este diversă. Termenul [peirasmos, în greacă = ispită] are sensul de a pune la încercare, de a face un test pentru a verifica fidelitatea și valoarea cuiva, a lui Abraham, a lui Iob și a lui Israel în timpul exodului. Pentru ei, ispita are valoare de probă sau tentație. Isus este ispitit nu pentru că este purtat spre a comite un rău, ci pentru a manifesta ceea ce este profund în el. Continuă teofania [în greacă] botezului, adică manifestarea lui Dumnezeu către oameni. I se dezvăluie cititorului ce înseamnă pentru Isus să fie „Fiul lui Dumnezeu”. Pentru Luca, acestă probă sau test pregătește pe Isus pentru activitatea sa pe care o inaugurează: manifestarea superiorității față de adversarul pe care îl întâlnește, diavolul, – a cărui etimologie este grecescul diábolos, adică „cel care desparte” – care încearcă de trei ori să rupă legătura dintre Isus și Dumnezeu Tatăl. El înfruntă „proba” înainte de a-și începe predica, arătându-se mai „puternic”, gata să treacă la acțiune. Va rămâne credincios voinței lui Dumnezeu: nici o ambiție personală sau sete de putere va putea distrage atenția de la misiunea sa. Mai pe scurt: Isus merită toată încrederea noastră. Luca îi arată cititorului comportamentul de o profundă ascultare față de voința divină care va caracteriza întreaga existență a Domnului (cf. Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001, 141-142).
În Evanghelia după Luca, Isus este un om liber și eliberator; este „Fiul Omului” ispitit să se idolatrizeze pe sine. El învinge pe ispititor și rămâne credincios lui Dumnezeu. Evanghelistul afirmă clar că Domnul este ispitit ca „fiu al lui Adam” [este genealogia lui Isus: „Când Isus a început să predice, avea cam treizeci de ani. După cum se credea, era fiul lui Iosif, […]; fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu” (Lc 3,23.38 ]. El a vrut să fie ispitit ca orice om. Ar fi putut să pară puțin nedemn faptul că „Fiul lui „Dumnezeu” este numărat printre cei răi [„a fost socotit în rândul celor nelegiuiţi” (Lc 22,37)], va spune Luca în patima lui Isus. Domnul a fost tentat fiind „Fiu lui Dumnezeu” și a trebuit să învețe fidelitatea față de Dumnezeu și fidelitatea față de om, comentează autorul Scrisorii către Evrei (cf. Evr 5,8). Tocmai în momentul suprem al patimirii Isus va birui ispita: „după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp” (v. 13). Se anunță întoarcerea ispititorului „la timpul stabilit”: e ceasul crucii cu atacul final, ispita supremă. Va pune la încercare fidelitatea lui Isus, trăită din iubire față de Dumnezeu. Când este pus la încercare, Domnul se folosește de „instrumentele” puse la disposiția fiecăruia dintre noi: cunoașterea Cuvântului divin și onestitatea sau corectitudinea în aplicarea lor. Isus răspunde printr-o afirmație a Scripturii, de trei ori: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»” (v. 4); „Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»” (v. 8); „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»” (v. 13). Trei ispite care au unui punct precis: încredere filială în Dumnezeu.
Suntem îndemnați la încredere în Domnul pentru a primi totul de la iubirea Tatălui!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu