Misterul Botezului
pr. Isidor Chinez (7 ianuarie 2024)
Lecturi biblice: Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; 1Ioan 5,1-9; lecturi biblice
Omilie
Este sărbătoarea Botezului Domnului. Liturgia Cuvântului amintește a doua epifanie, adică momentul în care Isus Cristos s-a manifestat lumii ca salvator prin scufundarea lui în apa Iordanului. Pentru ortodocși acesta este adevăratul Crăciun, în sensul că astăzi se celebrează recunoașterea deplină [epifania] sau manifestare, arătarea Fiului lui Dumnezeu și la Betleem și în botezul său. Se deschid larg porțile vieții pentru omul rănit de păcat! Se încheie astăzi celebrările Nașterii Domnului și începe timpul obișnuit din an, în care este oferită Evanghelia după Marcu (anul B). În prima lectură este textul din profetului Isaia unde Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu mâncarea care hrănește fără cheltuieli spre deosebire de hrana scumpă care nu satisface deloc: „voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă […] fără argint şi fără plată!” (Is 55,1). Este reprezentată apa care coboară din cer și udă pământul, fertilizându-l și nu se întoarce fără să-și fi încheiat lucrarea benefică. Este indicat cum trebuie găsit Dumnezeu. E perioada favorabilă: timpul mesianic începe tocmai cu botezul Domnului. Tema ascultării Cuvântului este reluată în a doua lectură sub aspectul credinței teologice: Cuvântul acționează, își dezvăluie harul de mântuire numai celor care îl ascultă cu credință. Apostolul Ioan precizează că ascultarea plină de credință include atitudinea de încredere, adică implicarea personală în exigenţele Cuvântului: este încredere necondiționată, inseparabilă, în viața credinciosului; este puterea care cucerește lumea: „aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră” (1In 5,4). În fragmentul evanghelic accentul cade asupra naturii botezului în Duhul Sfânt, pe care Ioan Botezătorul era incapabil să-l administreze, dar care va fi administrat de Domnul spre iertarea păcatelor. E o ocazie prețioasă: suntem invitați să reflectăm asupra botezului nostru, așa cum este „modelat” după botezul lui Isus.
Prima lectură (Is 55,1-11) se adresează evreilor exilați în Babilon ce întrezeau acum eliberarea și întoarcerea lor în țara promisă. Profetul Isaia, ale cărui oracole sunt relatate în partea a doua [Deutero-Isaia (Is 40-55)], intenționează să le dea o garanție în ceea ce privește realizarea proiectului lui Dumnezeu: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă […] fără argint şi fără plată!” (v. 1). Dumnezeu este pe cale să facă o alianță veșnică cu poporul său reînnoit de exil, pentru ca ei să poată fi martori la mântuirea care trebuie să se extindă asupra tuturor popoarelor: „voi încheia cu voi o alianţă veşnică, după bunătatea de neclintit faţă de David” (v. 3). Profetul subliniază că ei vor trebui să colaboreze cu acțiunea divină: „căci aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (v. 10-11). Cu alte cuvinte, ei trebuie să-l caute pe Domnul, să aibă încredere în el și să-și „abandoneze” propriile interese personale pentru a „adopta” gândurile Domnului.
A doua lectură (1In 5,1-9) vorbește despre victoria obținută de cei care cred în Domnul: „Oricine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu […]. Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi aceasta este victoria cu care a învins lumea: credința noastră” (v. 1.4), în Domnul. Botezul nu le poate fi luat, căci ne naștem din Dumnezeu, devenim copiii lui Dumnezeu. Numai rămânând întemeiați în credința în Cristos, îl putem birui pe diavolul care „îl ocroteşte şi Cel Rău nu se atinge de el” (1In 5,18). În crucea și învierea Domnului, iubirea lui Dumnezeu a fost revelată și învinge orice rezistență: „Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge. […] Trei sunt cei care dau mărturie: Duhul, apa şi sângele. Şi aceştia trei sunt una” (v. 6.7-8). Dacă Isus, Mesia, cel botezat „părea” uman, Cristos, cel răstignit, este cu siguranță un om, deoarece sângele leagă dumnezeirea de omenire.
În Evanghelia după Marcu (Mc 1,7-11) se relatează botezul lui Isus de către Ioan Botezătorul. El i-a invitat pe cei păcătoși la convertire și le-a administrat botezul ca semn al iertării lui Dumnezeu: „Ioan predica, zicând: «Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt»” (v. 7-8). Pe Marcu îl interesează doar să indice cum, când și unde a început manifestarea evangheliei lui Dumnezeu către lume: totul a început lângă Iordan, râul care curge pașnic în stepa Ierihonului, marcând granița dintre deșertul de răsărit și țara promisiunii, acolo unde toți locuitorii Iudeii se înghesuiau să fie botezați. Într-o zi apare și Isus printre păcătoși, venind din Galileea, regiunea locuită de israeliți pe care Ierusalimul o considera semipăgână. Coborând în apă împreună cu păcătoșii, arată că vrea să se împărtășească de starea lor, dorind să stea alături de ei, pentru a-l însoți în ieșirea lor din sclavie spre libertate. El devine unul dintre noi, devine solidar cu omenirea, nu în păcat, ci a purta consecințele păcatului.
Domnul a voit să primească botezul lui Ioan: e botezul pocăinţei. Cei care se apropiau de el exprimau dorinţa de a fi purificaţi de păcate şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, se angajau să înceapă o viaţă nouă. Primii creștini simțeau o oarecare jenă în faptul că Isus a primit botezul lui Ioan împreună cu o mulțime de oameni care și-au mărturisit păcatele. După sfântul Marcu însemnă că botezului lui Isus poate fi înțeles pornind de la ceea ce se întâmplă: „În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el” (v. 9-10). Între timp un glas din cer spunea: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea” (v. 11). Este relatarea evanghelistului pentru a exprima semnificația botezului lui Isus: e prezența lui printre păcătoși. Nu a fost răspunsul lui la nevoia de a se purifica, ci ocazia în care a început să-și îndeplinească misiunea pe care i-o încredințase Tatăl. Domnul s-a angajat să adune un popor reînnoit, dispus să accepte „împărăția lui Dumnezeu”. Cufundându-se în apă cu toți păcătoșii, Isus nu a făcut ceva nepotrivit pentru Fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă s-a arătat ca adevăratul Mesia, nu în templu sau într-un palat, ci împărtășind suferința și limitările persoanei umane. În botezul lui Isus cerurile au fost sfâşiate; relaţiile dintre Dumnezeu şi om au fost restabilite pentru totdeauna, graniţele au căzut şi toate temerile de pedepsele lui Dumnezeu s-au sfârşit; nu se comportă ca un judecător, ci este mereu de partea omului. Semnificaţia botezului lui Isus se dezvăluie numai pe cruce: botezul este acceptarea morţii pentru păcatele omenirii. Botezul capătă sensul deplin în moartea, prin scufundarea în apele Iordanului. Botezul nostru e o invitaţie la a descoperi „misterul” sub spoiala slăbiciunii şi mizeriei noastre umane!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu