Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria
pr. Isidor Chinez (1 ianuarie 2024)
Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice
Omilie
Începem un nou an pe care providența divină ni-l oferă în contextul mântuirii inaugurate de Domnul Isus. Odată cu introducerea calendarului gregorian [15 octombrie 1582], octava Nașterii Domnului coincide cu prima zi a anului calendaristic civil. Există multe teme importante în liturgia de astăzi: binecuvântarea, circumcizia în ziua a opta, maternitatea Mariei, Născătoarea lui Dumnezeu – semnul maternității prin care oferă lumii pe Fiul lui Dumnezeu al cărui nume este „principele păcii” (Is 9,5). 1 ianuarie este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace în întreaga lume. Ne limităm la a face o sinteză a acestor teme în jurul conceptului „binecuvântare”, foarte important din punct de vedere biblic. Este binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria!
Liturgia de astăzi contemplă diferitele fapte și realități mesianice, dar atenția este concentrată asupra Mariei, Mama lui Dumnezeu și Om. La opt zile de la nașterea lui Isus, ne amintim de sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu [Theotókos, în greacă] care „l-a născut pe Regele care stăpâneşte cerul şi pământul în veac de veac” (Sedulius, antifonul de la intrare). Reflecția este la Cuvântul făcut om și născut din Maria; apoi este „tăieria împrejur” a lui Isus, ca ritual al alipirii la comunitatera ebraică; amintește de numele dat lui Mesia și îl ascultă pronunțat cu gingășie de mama sa. Biserica invocă pacea pentru lume, pacea [shalóm, în ebraică] lui Isus [Yoshuà], și o face prin Maria, mijlocitoarea și colaboratoarea Domnului: „Zămislindu-l pe Cristos, născându-l, hrănindu-l, înfăţișându-l Tatălui în templu, suferind împreună cu Fiul său răstignit pe cruce, ea a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credinţă, speranţă și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viaţa supranaturală. De aceea, ea ne este Mamă în ordinea harului” (Lumen gentium, 61).
În prima lectură (Num 6,22-27) invocăm binecuvântarea lui Aaron, cea mai veche atestată de Sfânta Scriptură și împărtășită la sfârșitul sărbătorilor liturgice. Este centrată pe chipul și numele lui Dumnezeu care acum, în Cristos, sunt vizibile și accesibile (cf. Col 1,15-20). Da, astăzi putem vedea fața lui Dumnezeu fără a muri (cf. Ex 3,6; 33.20.23) și putem pronunța numele Domnului fără teamă. Este un Dumnezeu „binevoitor”: „Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!” (v. 25-26). Este „binecuvântare”: „să pună numele meu peste fiii lui Israel şi eu îi voi binecuvânta!” (v. 27) cu „pace”. Acest cuvânt vine de la verbul „a binecuvânta” [barak, în ebraică], cu substantivul „binecuvântare” [berakah]. În Sfânta Scriptură există două tipuri de binecuvântări: cea care vine de la Dumnezeu și determină o persoană sau un popor prin chemare; iar cea de-a doua declară credința și lauda Domnului. Apare de 398 de ori în Vechiul Testament. Binecuvântarea sa este legată de darul păcii. Știm că „pacea” este pentru Biblie nu numai un „dar”, ci o „plinătatea” a tuturor bunurilor. Este semnul strălucitor al Chipului lui Dumnezeu ce iradiază lumină, pace și binecuvântare!
În a doua lectură (Gal 4,4-7) începe o nouă eră, dar timpul ajunge „acum” până de plinătatea ei, adică timpul a devenit „matur” pentru a-l primi pe Dumnezeu. Plinătatea sau împlinirea se manifestă într-un Fiu născut dintr-o femeie, supus Torei, adică Legii, „ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim înfierea” (v. 5). Apostolul Paul afirma că Isus s-a născut „din femeie” (v. 5). În liturgia de astăzi iese în evidență figura Mariei, adevărata mamă a lui Isus, Omul–Dumnezeu. El reamintește că Domnul [Kyrios, în greacă], Fiul lui Dumnezeu, face parte pe deplin familiei umane. Solemnitatea nu celebrează așadar o idee abstractă, ci un mister, un eveniment istoric: Isus, persoana divină, s-a născut din Fecioara Maria, care este – în sensul adevărat – mama sa. În cele din urmă, în prezența Duhului Sfânt care ne îngăduie astăzi să celebrăm Euharistia, să chemăm pe Dumnezeu cu numele de „Tată”: „pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: «Abba, Tată!»” (v. 6). Ascultând și urmându-l pe Domnul, intrăm într-o viață de libertate sub îndrumarea Duhui Sfânt. Și Maria este mereu acolo pentru a ne invita: „să faceţi tot ce vă va spune!” (In 2,5).
Astăzi în Evanghelia după Luca (Lc 2,16-21) este același text de la miezul nopții și din Liturghia din zorii dimineții Crăciunului. Evanghelia ne spune că Dumnezeu vine să ne umple pe deplin speranțele noastre. În noaptea Crăciunului s-a sărbătorit nașterea Mântuitorului. Această este „vestea cea bună”, adică evanghelia, care ar fi trebuit anunțată tuturor oamenilor, începând cu împăratul August și cu locuitorilor din Nazaret… Dar Dumnezeu nu vede astfel lucruri cum le-am vedea noi. El își trimite îngerii la păstori: cei mai săracii dintre săraci. Sunt primii care a primit vestea bună. Ei sunt primii care i-au descoperit pe Maria și pe Iosif cu nou-născutul culcat într-o iesle: „păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle” (v. 16). Sfântul Luca ne spune că ei pleacă glorificând pe Dumnezeu și lăudându-l pentru toate câte auziseră şi văzuseră: „după ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil” (v. 17).
Fragmentul ce a fost ales astăzi vorbește despre prezentarea la templu în ziua a opta, pentru circumcizia și impunerea numelui: „când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit” (v. 21). Fiul lui Dumnezeu devine evreu, determinând astfel rădăcinile evreiești ale credinței noastre creștine. Ascultând și trăind Cuvântul, ca și Maria, ce era evreică, păstrăm în inimile noastre sensul de a fi creștini autentici, întemeiați și înrădăcinați în credință în Domnul Isus.
Astăzi, 1 ianuarie, este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace în lume. Ne gândim la toate țările marcate de război, violență, terorism. Nu uităm de familiile care lacrimează… Dumnezeu l-a trimis Isus și Duhul său de iubire, așa că noi suntem artizanii păcii și milostivirii. Trebuie să învățăm să trăim împreună ca frați,… asemenea Mariei!
Să ne dorim „Un an nou fericit!”
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu