Domnul la templu.
Isus – misterul minunat al familiei din Nazaret
pr. Isidor Chinez (31 decembrie 2023)
Lecturi biblice: Geneză 15,1-6; 21,1-3; Evrei 11,8.11-12.17-19; Evanghelia Luca 2,22-40 [sau forma scurtă Luca 2,22.39-40]; lecturi biblice
Omilie
În solemnitatea de astăzi a Sfintei Familii, textele biblice ne propun figura lui Abraham. Se remarcă în prima și a doua lectură reprezentând modelui omului ce trăiește din credință având o promisiune umană imposibilă ca să devină tată la o vârstă înaintată și mai cu seamă cu o soție sterilă. Scrisoarea către Evrei spune că fidelitatea înseamnă ținerea promisiunii lui Dumnezeu ce le făgăduise Sarei și lui Abraham nenumărați descendenți, o țară și un pământ. „Nu te teme”, spune Dumnezeu, sub lumina nenumăratelor stele. Abraham crede în Domnul! Evanghelia este prezentarea lui Isus în templu după prescripţia Legii mozaice. În fragmentul evanghelic, Simeon și Ana sunt martorii mântuirii care vine prin Domnul. Linia de legătură a lecturilor este de căutat în primatul paternităţii lui Dumnezeu asupra paternităţii umane. Din fragmentele biblice apare o invitație puternică la relativizarea drepturilor părintești în lumina faptului că părinţii nu sunt „creatorii” copiilor lor, ci sunt doar slujitorii şi servitorii vieţii, întrucât primesc de la Dumnezeu „îngrijirea” și protecția copiilor, dar au posibilitatea de a planifica existența. În această duminică, liturgia ne invită să medităm asupra familiei lui Isus: aceasta este o ocazie prețioasă de a reflecta despre familie.
În prima lectură (Gen 15,1-6; 21,1-3) se relatează cum Dumnezeu intră în istoria unei familii – Abraham și Sara – și îi dă un nou sens vieții. Domnul nu forțează voința lui Abraham și a Sarei și nici nu le încalcă voia. Pleacă de la dorința de a avea un fiu. „Vizitează” această familie realizând ce și-au dorit, dar și mult mai mult făcând bine pentru ei face binele întregii omeniri. Abraham primise o mare misiune de la Dumnezeu de a fi tatăl unui popor prin care binecuvântarea Domnului avea să ajungă la neamuri. Dar Sara, soția lui Abraham, era sterilă. Atunci patriarhul, conform obiceiurilor vremii, a încercat să aibă un copil cu o altă femeie. Și a reușit. Dar Dumnezeu i-a descoperit că „fiul făgăduinței” avea să se nască Sara, soția lui. Proiectul Domnului este implementat prin intermediul unui cuplu uniți printr-o solidaritate profundă. Avem credința lui Abraham ce e susținut de Domnul. Minunată alianță între bărbat și femeie! Este bătrân acum Abraham când vorbește cu Dumnezeu: „Nu te teme, Abram! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare” (v. 1). Domnul „l-a condus afară şi i-a zis: «Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri!» Şi i-a spus: «Aşa va fi descendenţa ta»” (v. 5). Este descendența lui Isaac! S-a împlinit promisiunea. Se dezvoltă tema moștenirii… Mesajul religios este simplu: omul fără urmași nu are viitor. Abraham este omul de credință care l-a întâlnit pe Dumnezeu: acum are plinătatea viitorului! În istoria creștină, Euharistia este moștenirea noastră, dar și garanția unei existențe semnate de „prezența” lui Dumnezeu în Isus Cristos. Să-l lăudăm pe Domnul pentru marele dar al familiei.
În lectura a doua (Evr 11,8.11-12.17-19) este celebrată credința lui Abraham și a Sarei, care pune în lumină dimensiunea „simbolică” a fiului promisiunii – Isaac, unicul născut oferit lui Dumnezeu. Este imaginea lui Cristos-Mesia. Autorul Scrisorii către Evrei [probabil un preot evreu devenit creștin] se adresează la sfârşitul secolului întâi după Cristos, creștinilor iudei care, din cauza persecuțiilor, s-au îndepărtat de Ierusalim. Aceștia se tem că îndepărtarea „fizică” de cetatea sfântă îi poate îndepărta și de participarea la inaugurarea „împărăției lui Dumnezeu” ce are Ierusalimul ca piatră de temelie. Autorul îi invită să privească la exemplul strămoșilor trecându-i în revistă într-o privire de ansamblu: ei credeau deoarece existența lor se baza pe „stânca” Cuvântului lui Dumnezeu. Exemplul este Abraham, fidelul model din toate timpurile. Lectura de astăzi este justificată în memoria pe care o celebrăm – Sfânta Familie. Este pentru că are un singur fundament – credința ce trăiește într-o relație de iubire fără granițe: „prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge; prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu” (v. 10-11); „prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac atunci când a fost pus la încercare” (v. 17). Cu credința patriarhului Abraham, noi nu mergem în cautarea de dovezi matematice, dar participăm la sfânta Euharistie care este „locul” în care ne putem întâlni cu Dumnezeu, oricând vrem!
În „evanghelia copilăriei” sfântul Luca (Lc 2,22-40) (sau forma prescurtată Lc 2,22.39-40) relatează prezentarea pruncului Isus [Yoshuà, în ebraică] în templu și mărturia profetică a lui Simeon și a Anei despre Domnul. Expunerea se încheie cu un scurt rezumat despre „viața ascunsă” a lui Isus în Nazaret: „Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui” (v. 39-40). Din acest moment și până la apariția sa în public – aproximativ treizeci de ani – nu știm nimic despre viața și parcursul formativ sau educațional al rabinului itinerant. Evanghelia de astăzi este importantă pentru că ne descoperă ceea ce trebuie să ne fie suficient: Isus, Fiul lui Dumnezeu, crește ca om după legile naturii la nivel fizic, intelectual și de credință. Putem spune că „viața ascunsă” a lui Isus în Nazaret este anticiparea acelei kènosìs [în greacă]: este golire sau înjosire, pe care sfântul Paul o va dezvolta în Scrisoarea către Filipeni [2,1-11], în special: „s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om” (Fil 2,7)]. Aceasta înseamnă că Isus, supunându-se efortului de căutare, îl va descoperi încet, citind Cuvântul lui Dumnezeu și interogând evenimentele și întâlnindu-se cu oameni.
Printre drepții lui Israel, Simon și Ana, sunt cei doi care au harul și capacitatea de a recunoaște că în acel copil se ascunde o taină sau un mister: „era la Ierusalim un om cu numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios, […] A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus” (v. 25.27); dar mai era acolo „Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. […] Slujea zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. […] Vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului” (v. 36.38).
Euharistia este cu adevărat „sacramentul” întrupării, pentru că ne „dezvăluie” epifania [în greacă e manifestarea sau apariția] unui „Dumnezeu ascuns” care devine unul dintre noi pentru a putea fi asemenea lui Dumnezeu. Familia este „spațiul” în care Isus a învățat să fie el însuși fără rezerve, până la moarte, până la înviere. Domnul este misterul minunat al familiei din Nazaret!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu