A văzut și a crezut
pr. Isidor Chinez (27 decembrie 2023)
Lecturi biblice: 1Ioan 1,1-4; Evanghelia Ioan 20,1a.2-8; lecturi biblice
Omilie
Astăzi Biserica îl sărbătorește pe sfântului apostol Ioan, evanghelistul. Se citesc două fragmente din scrierile sale, care conduc la tema „uceniciei”: o cale pe care a urmat-o până la capăt. Ioan spune că discipolul este „pe care îl iubea Isus” (In 20,2). Aceasta înseamnă că nu s-a limitat să-l iubească pe Domnul, dar s-a lăsat iubit de către el. Pe scurt, este aceeași „ucenicie” ca a Mariei: înainte de propunerea îngerului Gabriel că Dumnezeu promite să facă lucruri pentru ea, ea acceptă să se lase iubită, adică lasă libertatea să acționeze asupra sa: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).
Să trecem asupra textelor de astăzi. În prima sa scrisoare (1In 1,1-4), apostolul folosește două verbe care se referă la două feluri de cunoaștere: una sensibilă, vizibilă și una derivată din credință. Prima se vede în expresiile sale: „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştrii, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit” (v. 1) sau atins. Aceste verbe indică cunoaștere sensibilă: un element care stă în fața noastră și noi putem să-l percepe cu simțurile noastre, cu văzul, auzul, atingerea. Dar mai există un alt verb care se referă la o altă cunoaștere: este cunoașterea prin credința, care însă are nevoie de semnul sensibil percepută de simțurile umane: „cu privire la Cuvântul vieţii – căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie” (v. 1-2). „Viața” a căpătat un aspect vizibil și noi – adică „noi” cei din comunitatea creștină – am auzit-o, am văzut-o, am atins-o, dar și am contemplat-o, adică vrea să spună: în timp ce ochii noștri au văzut aspectul exterior, perceptibil cu simțurile, contemplarea derivă din credință. Ne-a purtat dincolo de aparențe, pentru a înțelege prezența Cuvântului de viața [logos, în greacă], ceea ce a fost cu Tatăl înainte de veacuri: „ceea ce era de la început” (v. 1) şi „vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat” (v. 2). Ne confruntăm cu două feluri de cunoaștere: una sensibilă și cunoaștere care derivă din credință. A vedea este propriu ochilor, în timp ce contemplarea este proprie credinței. Este atitudine de meditație sau de observare a fenomenelor, opusă atitudinii active. „Ucenicia” are această caracteristică de a vedea lucrurile la un dublu nivel: este a depăși ceea ce se vede, pentru a înțelege semnul rămânerii la prezenţa invizibilă a lui Dumnezeu. Discipolul vede cu ochii săi şi cu credința sa contemplă.
În Evanghelia după Ioan (In 20,1a.2-8) de astăzi se relatează vizita la mormânt lui Isus. Scena este descrisă după cum urmează: este anunțul Mariei Magdalena – „l-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus” (v. 2) –, Ioan aleargă la mormânt; ajuns acolo, se opreşte şi îl așteaptă pe Simon Petru care sosește cu greu: „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt” (v. 4). La acest punct, autorul se concentrează doar pe reacția discipolului „pe care îl iubea Isus”: „dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 5). Odată sosit Petru, intră și el în mormânt. Despre Petru spune că: „a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7). Apoi a intrat discipolului „pe care îl iubea Isus”: „Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut” (v. 8). Petru doar a observat, dar ucenicul „pe care îl iubea Isus”, după ce „a văzut și a crezut”.
Astfel ne găsim din nou în fața a două feluri de cunoaștere: cunoașterea sensibilă și cunoașterea care derivate din credință. A vedea este proprie ochilor, în timp ce contemplarea este propriu credinţei. „Ucenicia”, după sfântul Ioan, are deci această caracteristică: a vedea lucrurile la nivel dublu, trecând dincolo de ceea ce apare, pentru a surprinde semnul rămânerii la prezența invizibilă a lui Dumnezeu. În cele din urmă, toate cele ce văd pentru Petru și Ioan rămân cuprinse în mormântul gol, giulgiurile și ştergarul. Discipolul – cel „pe care îl iubea Isus” – are însă o privire pătrunzătoare, capabilă să treacă dincolo de lumea vizibilă. Dincolo de aparențe este vederea prezenței Celui Înviat: „a văzut și a crezut”. Discipolul vede cu ochii săi și cu credință contemplă. În această privire de credinţă vede semnele liturgice care dobândesc o semnificație nouă. Vede Euharistia, care este semnul unei „prezențe”: trupul și sângele lui Isus. Vede „Cuvântul” scris pe paginile sacre, care dobândește o capacitate cu totul specială: de a ne vorbi nouă. Vede „adunarea” [qahal, în ebraică sau biserică] care se roagă și laudă pe Dumnezeu, ce devine o imaginea vie a Sfintei Treimii. Deci: este „locul” de contemplare a misterului lui Dumnezeu. Este intuirea vie!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu