Balada lui Constantin Brâncoveanul

Sfântul Constantin Brâncoveanu şi fiii săi,
împreună cu sfetnicul Ianache

Balada lui Constantin Brâncoveanul

Melodia 1:
Într-o joi de dimineață
Zi scurtării lui din viață,
Brâncoveanul se scula
Fața blândă el spăla.
Barba alba-și pieptăna,
La icoane se închina
Pe fereastra el căta
Și amar se spăimânta:

Dragii mei coconi iubiți
Lăsați somnul, vă treziți;
Armele vi le gătiți
Că pe noi ne-a'nconjurat
Pașa cel neîmpăcat,
Ieniceri cu tunuri mari
Ce sparg ziduri cât de tari.

Melodia 2:
Bine vorba nu sfârșea
Turcii-n casă năvălea
Pe toți patru mi-I prindea
Și-i ducea de-I închidea;
La 'stambul în turnul mare
Ce se naltă lângă mare,
Unde zac fețe domnești
Și soli mari împărătești.

Mult acolo nu zăceau,
Că sultanu i-aducea
Lângă foișorul lui
Pe malul Bosforului.

Melodia 1:
Brâncovene Constantin
Boier vechi și domn creștin,
Adevăr e c-ai gândit
Pân-a nu fi mazilit,
Să desparți a ta domnine
De a noastră-mpărăție
Că de mult ce ești avut
Bani de aur ai bătut,
Făr' a-ți fi de mine teamă,
Făr' a vrea ca să dai seamă.

Melodia 2:
De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o știe,
De-am fost mare pe pământ
Cata-acum de vezi ce sunt.

Melodia 2:
Constantine Brâncovene
Nu-mi grăi vorbe viclene.
De ți-e milă de copii,
Și de vrei ca să mai fi,
Lasă legea creștinească
Și te dă-n legea turcească.

Melodia 1:
Facă Dumnezeu ce-o vrea
Chiar pe toți de ne-ați tăia,
Nu mă las de legea mea.

Monoton:
Sultanul din foișor
Dete semn lui imbrohor
Doi gealați veneau curând
Săbiile fluturând
Și spre loc dacă mergeau
Din coconi își alegeau
Pe cel mare și frumos
Și puneau pe scaun jos;
Și când spada repezea,
Capul iute-I reteza,
Brâncoveanul greu ofta:
Și din gură cuvânta:

Doamne, fie voia ta!

Cei gealați iarași mergeau
Și din doi își alegeau
Pe cel gingaș, mijlociu
Cu păr neted și gălbiu
Și pe scaun îl punea,
Și capul îi reteza.
Brancoveanul greu ofta
Și din suflet cuvânta:
Doamne, fie voia Ta!

Sultanul se minuna
Și cu mila îi grăia:

Melodia3:
Brâncovene Constantin
Boier vechi si domn crestin,
Patru fii tu ai avut
Din ei trei ți i-ai pierdut
Numai unul ți-a rămas
Cu zile de vrei să-l las
Lasă legea creștinească
Și te dă-n legea turcească.

Melodia 1:
Mare-i Domnul Dumnezeu
Creștin bun m-am născut eu
Creștin bun a muri vreu!
Taci drăguță, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge.
Taci și mori în legea ta
Că tu ceru-voi căpăta.

Mono:
Imbrohorul se-ncrunta,
Gealații 'nainta
Și pe blândul copilaș
Dragul tații fecioraș
La pământ îl arunca
Și zilele-i ridica,
Brâncoveanul greu ofta
Și cu lacrimi cuvânta:
Doamne, fie voia ta!

Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica,
Pe copii se arunca,
Îi bocea, îi saruta,
Și turbând apoi striga:

Melodia 1:
Alelei, tâlhari păgâni,
Alei, voi feciori de câini!
Patru fii eu am avut,
Pe toți patru i-ați pierdut.

Melodia 2:
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu:
Să vă ștergeți pe pământ,
Cum se șterg norii de vânt!
Să n-aveți loc de îngropat,
Nici copii de sărutat!

Mono:
Turcii crunt se oțărau,
Și pe dânsul tăbărau
Haine mândre le rupeau
Trupul de piele-l jupeau

 

Pielea cu paie îl umpleau
Prin noroi îl tăvăleau
Și di-un paltin o legau
Și râzând așa ștrigau:


Melodia 2:
Brâncovene Constantin
Boier vechi și domn creștin,
Cască ochi a te uita
De-s cunoști tu pielea ta.

 

Melodia 1:
Câini turbați, și liftă rea
De-ați mânca și carnea mea,
Să știți c-am murit creștin,
Brâncoveanu Constantin!