„Iată-mă, trimite-mă pe mine”
(Is 6,8)
Iubiți frați și surori,
Doresc să exprim recunoștința mea lui Dumnezeu pentru angajarea cu care
a fost trăită în toată Biserica, în octombrie 2019, Luna Misionară
Extraordinară. Sunt convins că ea a contribuit la stimularea convertirii
misionare în atâtea comunități, pe calea indicată de tema „Botezați și trimiși:
Biserica lui Cristos în misiune în lume”.
În acest an,
marcat de suferințele și de provocările cauzate de pandemia de Covid-19, acest
drum misionar al întregii Biserici continuă în lumina cuvântului pe care-l
găsim în vocația profetului Isaia: „Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8).
Este răspunsul mereu nou la întrebarea Domnului: „Pe cine voi trimite?” (ibid.).
Această chemare provine din inima lui Dumnezeu, din milostivirea sa care
interpelează fie Biserica fie omenirea în criza mondială actuală. „Ca
discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună
neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți
fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, chemați cu
toții să vâslim împreună, având nevoie toți să ne încurajăm reciproc. În
această barcă… suntem toți. Ca acei discipoli, care vorbesc într-un singur glas
și în angoasă spun: «Pierim!» (v. 38), tot așa și noi ne-am dat seama că nu
putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună” (Meditație
în Piața „Sfântul Petru”, 27 martie 2020). Cu adevărat suntem
înspăimântați, dezorientați și înfricoșați. Durerea și moartea ne fac să
experimentăm fragilitatea noastră umană; însă în același timp ne recunoaștem cu
toții părtași de o puternică dorință de viață și de eliberare de rău. În acest
context, chemarea la misiune, invitația de a ieși din noi înșine din iubire
față de Dumnezeu și față de aproapele se prezintă ca oportunitate de
împărtășire, de slujire, de mijlocire. Misiunea pe care Dumnezeu o
încredințează fiecăruia face să treacă de la eu-l înfricoșat și închis la eu-l
regăsit și reînnoit de dăruirea de sine.
