† Duminica a 4-a de peste an [B]: Apropierea de Dumnezeu [28 ianuarie 2024]

 

Omul posedat în Sinagoga din Cafarnaum - de James Tissot.

Apropierea de Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (28 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 18,15-20; 1Corinteni 7,32-35; Evanghelia Marcu 1,21-28; lecturi biblice

Omilie

Tema acestei duminici prezintă lupta lui Isus împotriva Satanei ca expresie semnificativă a venirii „împărăției lui Dumnezeu”. Este apropierea de Domnul. Liturgia de astăzi se referă la criteriile pentru a distinge adevărații profeți de cei falși. Contemporanii lui Cristos deși, conștienți de indicațiile biblice, nu au fost în stare să-l recunoască drept Mesia, cel așteptat, în persoana lui Isus. Prima lectură este promisiunea divină de a trimite în Israel un profet ca Moise: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (Dt 18,15). Evanghelia prezintă semnele de credibilitate care însoțesc slujirea Domnului: „erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor” (Mc 1,22). A doua lectură conţine sfaturile practice, pentru cei chemaţi la slujirea evangheliei cu „normă întreagă”: Dumnezeu cere o dăruire deplină de la ei. Este „unirea cu Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (1Cor 7,32).

† Duminica a 3-a de peste an [B]: Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei [21 ianuarie 2024]

Chemarea lui Ioan și Iacob (1900) – de Vasily Polenov.

Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei

pr. Isidor Chinez (21 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Iona 3,1-5.10; 1Corinteni 7,29-31; Evanghelia Marcu 1,14-20; lecturi biblice

Omilie

Tema de astăzi este milostivirea lui Dumnezeu, trezită de convertirea omului. Isus își începe predicarea „în Galileea”, „după ce Ioan a fost închis” și reînnoiește ceea ce fusese deja anunțat de Ioan Botezătorul: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15). Este inima „evangheliei lui Dumnezeu”, vestită de toți profeții. „Timpul s-a scurtat” (1Cor 7,29). Timpul care ne este dat pe scena acestei lumi este kairòs [în greacă]. Este timpul favorabil mântuirii. E anunțul apropierii „împărăției Domnului” și chemării apostolilor. E expresia milostivirii lui Dumnezeu față de fiecare din noi. Nu trebuie irosit, căci este spațiul care salvează. E întâlnirea cu Dumnezeu și convertirea inimii. Aceasta este „vestea cea bună” adresată fiecărui om, indiferent de limbă, popor sau cultură! Prima lectură descrie experiența chemării profetului Iona care este trimis la Ninive, o cetate coruptă, să anunțe: „încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” (Iona 3,4). Dar nu a mai avut loc, pentru că ninivienii au crezut în predica lui Iona și s-au convertit. Dumnezeu se lasă mişcat de căința oamenilor. A doua lectură este un comentariu a apostolului Paul asupra atitudinii creștine de așteptare a sfârșitului, „căci figura acestei lumi trece” (1Cor 7,31). Fiecare trăiește „ca și cum” nu ar fi pe acest pământ, cu libertate interioară și detaşare de lume. Este aproape „împărăția lui Dumnezeu!” E transformarea vieții și a istoriei!

† Duminica a 2-a de peste an [B]: Să-l vestim pe Domnul [14 ianuarie 2024]

„Veniți și vedeți!” – de Marko I. Rupnik.

Să-l vestim pe Domnul

pr. Isidor Chinez (14 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: 1Samuel 3,3b-10.19;  1Corinteni 6,13c-15a.17-20; Evanghelia Ioan 1,35-42; lecturi biblice

Omilie

Astăzi textele biblice ne vorbesc despre evanghelizare. În Liturgia Cuvântului se afirmă că nimeni nu poate ajunge la o cunoaştere autentică a lui Dumnezeu dacă nu există nimeni care să-l vestească. Credința se dezvoltă proporțional cu hrana Cuvântului. Prima lectură arată cum Samuel nu ar fi ajuns să-l înțeleagă pe Acela care l-a chemat noaptea dacă ar fi fost singur, fără sfatul preotulul Eli. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul indicându-l pe Cristos ca „mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In 1,29). Apoi, cei doi ucenici ai săi îl urmează. A doua lectură este un îndemn ce interpretează viața creștină ca pe o jertfă spirituală realizată cu propria viață. Este împlinită de fiecare creștin: începe prin a deveni cu adevărat discipol al Domnului!

† Botezul Domnului [B]: Misterul Botezului [7 ianuarie 2024]

 

Botezul lui Isus de Carl Bloch.

Misterul Botezului

pr. Isidor Chinez (7 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice:  Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; 1Ioan 5,1-9; lecturi biblice

Omilie

Este sărbătoarea Botezului Domnului. Liturgia Cuvântului amintește a doua epifanie, adică momentul în care Isus Cristos s-a manifestat lumii ca salvator prin scufundarea lui în apa Iordanului. Pentru ortodocși acesta este adevăratul Crăciun, în sensul că astăzi se celebrează recunoașterea deplină [epifania] sau manifestare, arătarea Fiului lui Dumnezeu și la Betleem și în botezul său. Se deschid larg porțile vieții pentru omul rănit de păcat! Se încheie astăzi celebrările Nașterii Domnului și începe timpul obișnuit din an, în care este oferită Evanghelia după Marcu (anul B). În prima lectură este textul din profetului Isaia unde Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu mâncarea care hrănește fără cheltuieli spre deosebire de hrana scumpă care nu satisface deloc: „voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă […] fără argint şi fără plată!” (Is 55,1). Este reprezentată apa care coboară din cer și udă pământul, fertilizându-l și nu se întoarce fără să-și fi încheiat lucrarea benefică. Este indicat cum trebuie găsit Dumnezeu. E perioada favorabilă: timpul mesianic începe tocmai cu botezul Domnului. Tema ascultării Cuvântului este reluată în a doua lectură sub aspectul credinței teologice: Cuvântul acționează, își dezvăluie harul de mântuire numai celor care îl ascultă cu credință. Apostolul Ioan precizează că ascultarea plină de credință include atitudinea de încredere, adică implicarea personală în exigenţele Cuvântului: este încredere necondiționată, inseparabilă, în viața credinciosului; este puterea care cucerește lumea: „aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră” (1In 5,4). În fragmentul evanghelic accentul cade asupra naturii botezului în Duhul Sfânt, pe care Ioan Botezătorul era incapabil să-l administreze, dar care va fi administrat de Domnul spre iertarea păcatelor. E o ocazie prețioasă: suntem invitați să reflectăm asupra botezului nostru, așa cum este „modelat” după botezul lui Isus.

† Epifania Domnului [A B C]: Toate popoarele păgâne sunt chemate la mântuire [6 ianuarie 2024]

Adorația magilor.

 Toate popoarele păgâne sunt chemate la mântuire

pr. Isidor Chinez (6 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice 

Omilie

În solemnitatea de astăzi, cele trei texte biblice ne dezvăluie sensul nașterii Domnului în perspectiva popoarelor chemate de a se reuni într-o nouă unitate, în Isus Cristos, „principele păcii”, „Emanuel”, adică Dumnezeu-cu-noi, în planul lui Dumnezeu. Profetul Isaia prezintă Ierusalimul ca destinația unui pelerinaj al tuturor popoarelor: devine centrul lumii – lumina care nu este a ei, dar care totuși strălucește asupra sa: „luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (Is 60,1). Este lumina lui Dumnezeu! În spatele ei este imaginea Bisericii. Nu este ea lumina căci lumina este de la Dumnezeu care strălucește asupra ei, permițând popoarelor să meargă în lumina Domnului. Concluzia oracolului profetic: „vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului” (Is 60,6). Apar magii în Evanghelia după Matei. Sunt figura popoarelor străine chemate și ele, atrase de misterul grotei de la Betleem, dornice să-l adore pe „regele iudeilor”, simțind că el este și regele lor: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm” (Mt 2,2). „Căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt 2,11). Chiar și textul apostolului revine la aceeași temă – destinaţia universală a vestirii lui Cristos: „prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (Ef 3,3.6). Paul stabilește o graniță precisă: misterul voinței lui Dumnezeu de a aduna toate popoarele sub crucea Domnului. Nașterea lui Isus la Betleem reprezintă începutul unirii familiei umane, readusă la unitatea ei originară. Este Epifania Domnului [în limba greacă epiphàinō], adică arătarea, manifestarea sau revelarea Domnului către cei trei magi. E sărbătoare în care creștinii reflectă asupra caracterului universal al credinței lor căci toate popoarele, chiar și păgânii, sunt chemate la mântuire!