† Duminica 1 din Advent [A]: Vegheați! [1 decembrie 2019]

 

Așteptare...

Vegheați!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 decembrie 2019)      

Lecturi: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei 24,37-44; lecturi

Omilie

Începe un alt an liturgic. Celebrăm timpul Adventului: de la cuvântul latinesc adventus care înseamnă „venire”, dar în termeni mai largi se referă la dublă venire a lui Cristos. Prima venire este „întruparea” care s-a realizat cu două mii de ani în urmă, iar ultima venire este parusia [„prezență”] – sunt evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Isus: învierea morților, judecata finală, raiul și iadul. Între aceste două venirii trăim misterul lui Cristos deja prezent în lume prin cuvânt și sacramente. Biserica îndeamnă comunitatea creștină să trăiască așteptarea. Suntem un popor care așteaptă venirea glorioasă a Domnului: va fi instaurată pacea și dreptatea. Prima duminică a Adventului are tema centrală: vegherea!  

† Cristos, regele universului [C]: Regele iubirii milostive [24 noiembrie 2019]

„Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” (Lc 24,42).

Regele iubirii milostive

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Samuel 5,1-3; Coloseni 1,12-20; Evanghelia Luca 23,35-43; lecturi

Omilie

Astăzi îl sărbătorim pe Cristos, regele universului. Este o sărbătoare recentă. A fost stabilită de papa Pius al XI-lea în anul 1925 [printr-o scrisoarea apostolică Quas primas (11 decembrie 1925)] pentru a afirma competența religioasă a Bisericii în domeniul profan de unde mentalitatea modernă voia s-o excludă. În faţa răspândirii ateismului şi a secularizării, papa a voit să susțină domnia spirituală a lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a instituţiilor sociale. Biserica are dreptul și obligația să le reamintească puterilor lumii că sunt în serviciul omului. În reforma liturgică a Conciliu Vatican al II-lea Isus este rege pentru că domnit pe cruce: un rege care-i salvează pe alții și nu se salvează pe sine; un rege de neînțeles. Astăzi este înălțarea lui Isus din partea Tatălui în ziua învierii: este Kýrios, Domnul viu pentru totdeauna. Cristos, regele universului, este chemat să conducă poporul lui Dumnezeu.

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Ultimele realități [17 noiembrie 2019]

Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina.

  Ultimele realități

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)      

Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi

Omilie

Anul liturgic se sfârșește! Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2019]

Împinge viața spre plinătatea Domnului (by pxhere.com).

Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Macabeilor 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi

Omilie

Lecturile liturgice din această duminică ne pun în față adevărul despre învierea morților, ultima speranță în viața viitoare: trecând frontiera morții, ne deschide spre orizontul comuniunii cu Dumnezeu. Moartea martirică a celor șapte frați din perioada macabeică dă mărturie despre credința în Domnul capabil să învie morții [lectura întâia]. Cazul, construit cu multă abilitate de saducei, a celor șapte frați care au murit fără să lase vreun copil, după ce s-au căsătorit, unul după altul, cu aceleași femeie, lasă un gust amar și ridicularizează credința în învierea morților [evanghelia]. În centru lecturilor stă învierea morților. Această învățătură face parte din credinţa noastră, chiar cea mai importantă, pentru că ne arată scopul vieții noastre. Învierea morților este în inima Torei, a Scripturii: este viața cea nouă în plinătatea lui Dumnezeu.

† Duminica a 31-a de peste an [C]: Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii [3 noiembrie 2019]

Zacheu în sicomor așteptând să treacă Isus – de James Tissot; Brooklyn Museum.

Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 noiembrie 2019)     

Lecturi: Înţelepciunii 11,22-12,2; 2Tesaloniceni 1,11-2,2; Evanghelia Luca 19,1-10; lecturi

Omilie

Lecturile biblice din această duminică ne invită să privim la milostivirea infinită a lui Dumnezeu care iată păcătoșii pentru că îi iubește.

În lectura întâia luată din cartea Înțelepciunii (Înţ 11,22-12,2), autorul vorbește milostivirea lui Dumnezeu față de om: „Tu te înduri de toate, pentru că toate le poţi, treci cu vederea peste păcatele oamenilor” (v. 23). El manifestă răbdare față de păcătoși. Cartea prezintă o istorie a mântuirii: Dumnezeu salvează pe cei care sunt ai săi. „Tu iubeşti toate cele care sunt şi nu dispreţuieşti nimic din ceea ce ai făcut” (v. 24). De fapt, el este creatorul a toate, căci iubește viața care a ieșit din mâinile lui: „Tu cruţi toate, căci ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule al vieţii!” (v. 26). Nu vrea condamnarea niciunuia, dar așteaptă răbdător să se întoarcă. Domnul este într-adevăr îngăduitor. Cartea răspunde grecilor – suntem în orașul Alexandria din Egipt, de lângă Marea Mediterană – care reproșau iudeilor „dispreț față de oameni”. Ideea despre universalitatea milostivirii lui Dumnezeu pentru păcătoși, nu a fost niciodată exprimată cu atâta forță în Vechiul Testament, nici rolul iubirii în crearea și păstrarea în viață a ființelor. Textul este o rugăciune, un imn adresat lui Dumnezeu creatorul. Domnul nu a încetat niciodată să iubească poporul. Iubirea sa este de neînvins. L-a eliberat fără plată și fără nici un merit din partea poporului. Dumnezeu iartă, pentru că ne iubeşte.