† Sfinții Petru și Paul: Petru – stâncă trainică, Paul – înflăcărat de Domnul [29 iunie 2025]

Sfinții Petru și Paul de  El Greco (1590-1600).

Petru – stâncă trainică, Paul – înflăcărat de Domnul

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 iunie 2025)

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice

Omilie

În solemnitatea de astăzi, liturgia cuvântului ne poartă prin câteva etape ale slujirii lui Petru și Paul: experiența închisorii, din care Petru a fost eliberat în mod miraculos: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor” (Fap 12,11); lectura suferințelor slujirii lui Paul: „Eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa” (2Tim 4,6-7); mărturisirea de credință a lui Isus când spune: „eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Petru și Paul, două figuri atât de diferite dacă privim la proveniența și cultura lor chiar înțelegerea modelului bisericii..., dar totuși atât de apropiate în credință și în convingerea că mântuirea lui Dumnezeu pentru fiecare ființă vie este manifestată în Cristos Isus. Oameni diferiți care nu se temeau să se înfrunte și să se confrunte în fața deciziilor și a tensiunilor de rezolvat (cf. Gal 2), dar și în certitudinea că totul trebuie trăit în căutarea planului divin înscris în istorie și manifestat în Cuvânt. Petru și Paul sunt martorii adevărului și a libertății, ai umanității și a harului.

† Duminica a 12-a de peste an [C]: Misterului crucii și al învierii care unifică omenirea [22 iunie 2025]

„Dar voi cine spuneţi că sunt?” 

Misterului crucii și al învierii care unifică omenirea

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 iunie 2025)

Lecturi biblice: Zaharia 12,10-11; 13,1; Galateni 3,26-29; Evanghelia Luca 9,18-24; lecturi biblice 

Omilie

Învățătura liturgiei de astăzi este în jurul misterului crucii și al învierii care unifică omenirea, acționând ca un centru de greutate universală. Prima lectură conține oracolul profetului Zaharia, care vorbește despre „cel pe care l-au străpuns” (Zah 12,10). Se află în centrul privirilor tuturor. Evanghelia după Luca prezintă prima veste a patimilor și învierii: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Lc 9,22). A doua lectură afirmă unificarea omenirii în persoana cel răstignit: „Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal 3,27-28). Este misterul crucii și al învierii Domnului!

† Trupul și Sângele Domnului (Joia Verde) [C]: Prezența vie a Domnului în Euharistie [19 iunie 2025]

Prezența vie a Domnului în Euharistie

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 iunie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice  

Omilie

În celebrarea celebrarea euharistică este prezența Domnului care se perpetuează în jertfa Crucii. Isus este prezent real în adunarea credincioșilor strânși împreună în numele său, în persoana slujitorului, în Cuvântul său și în mod substanțial și permanent sub speciile euharistice – pâine și vin [cf. Principii și norme ale Misalului Roman, 27]. Timp de două mii de ani, această prezență în celebrarea euharistică rămâne neschimbată. În colemnitatea de astăzi pâinea este prezentată sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și cea înmulțită de Isus. În a doua lectură este un text clasic al tradiției primei generații de creștini în legătură cu celebrarea Euharistiei.

† Sfânta Treime [C]: Unitate în comuniune [15 iunie 2025]

 

Sfânta Treime.

Unitate în comunitate

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 iunie 2025)

Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

În această duminică celebrăm solemnitatea Sfintei Treimi. Sărbătoarea de astăzi izvorăște în mod natural din Rusalii: e cunoașterea unicului Dumnezeu adevărat! Isus le spusese discipolilor săi: „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13) [după evanghelia de azi]. Este cel mai important adevăr la care Duhul Sfânt i-a condus pe apostoli: Sfânta Treime – Dumnezeu în trei persoane! Este de neînțeles pentru rațiunea umană, mai ales pentru evrei cum sunt apostolii: e revelația pe care Duhul Sfânt o „aruncă” în lumină. Dumnezeu s-a făcut cunoscut ca o comuniune de iubire. Treimea și iubirea sunt un unic mister: nu pot exista separat – una nu poate exista fără cealaltă parte. Este misterul transcendent, adică trece dincolo de orizontul experienței, dincolo de lumea materială – este o „ipostază” a divinității care înseamnă aspect, chip, înfățișare: în teologia creștină entitate a trinității. Dar… este apropiat, ascuns, discret, acoperit de o lumină orbitoare care provoacă amețeală, dar… și vindecă. Este un Dumnezeu inaccesibil și personal, care poate fi cunoscut și iubit ca Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt. Sfânta Treime nu este o realitate obscură, lipsită de lumină, întunecoasă, ci un mister în fața căruia orice rațiune sau gândire logică te surprinde: e un mister de pătruns și înțeles; nu poate fi posedat, înțeles în sine în mod imediat și definitiv. De aceea se cere ca rațiunea umană să rămână deschisă unei pătrunderi tot mai mari. Astfel, cunoscându-l pe Dumnezeu, ne putem cunoaște pe noi înșine, căci suntem făcuți după imaginea sau chipul său.

† Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile) [C]: Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului [8 iunie 2025]

 Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 iunie 2025)

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi celebrăm „darul” Duhului Sfânt. În ziua de Rusalii – în ebraică, shavuōt, în românește săptămâni [cele șapte săptămâni după Paște] – Israelul comemora cel mai prețios dar pe care Dumnezeu l-a dat poporului: Torah, care dă viață oamenilor ce o pune în practică. Așa cum pentru Israel Torah sau Legea este calea comuniunii cu Dumnezeu și a libertății, tot așa pentru credincioșii lui Isus Duhul este viață, ce ne eliberează de păcat și moarte pentru a ne face să trăim din nou în Dumnezeu. Revărsarea Duhului Sfânt realizează promisiunile lui Isus înviat și are loc în sărbătoarea ebraică a Rusaliilor, una dintre cele trei mari sărbători care cereau să facă un pelerinaj la Ierusalim. Darul Duhului este considerat în dublul său aspect: Duhul instruiește în interior pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu – „vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14,26) –, și prezența Duhului în intimul credincioșilor este biruința definitivă asupra amenințării morții: întrucât Duhul l-a înviat pe Isus din morți, el poate elibera de moarte pe credinciosul care îl primește, constituind astfel certitudinea viitoarei învieri universale: „Dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom 8,10-11). Prima lectură este întotdeauna aceeași în ciclul trienal [anul A, B și C]. Solemnitatea de astăzi nu se poate deschide decât cu relatarea Rusaliilor: este Duhul Sfânt, al cărui prim semn, este darul limbilor. Dumnezeu și omul colaborează într-un proiect de mântuire: se extinde la toate popoarele și este fundamentul Bisericii. Darul Duhului coincide cu sărbătoarea evreiască a darul Torei de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască Legea antică a Alianței: creștinul, deși continuă să aibă înaintea sa o „lege” – sau o serie de învățături importante – scrise în Biblie, care în realitate este voința lui Dumnezeu scrisă în inimă. Pentru creștin, ascultarea de voința lui Dumnezeu nu este un gest servil, ci o necesitate de iubire: reprezintă plenitudinea bucuriei și a demnității sale. Acest lucru este posibil în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli.