† Duminica a 22-a de peste an [B]: Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta [1 septembrie 2024]

Isus cu fariseii și poporul.

Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 septembrie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 4,1-2.6-8; Iacob 1,17-18.21b-22.27;  Evanghelia Marcu 7,1-8.14-15.21-23; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică evidențiază exigența unei relații cu Dumnezeu care să pornească din inimă și nu din nevoia de a îndeplini anumite rituri sau porunci. Toți știm cât de necesare sunt legea și tradițiile pentru conviețuirea umană; fără ele lipsește viața socială și personală. Cunoaștem abaterile pe care le poate provoca un legalism exagerat, lipit de viața și fără speranţă. O temă complexă, dar centrală atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Poporul lui Israel a fost constituit ca popor în jurul Torei, ce înseamnă învățătură sau lege, primită, acceptată și purtată la împlinire de către Domnul. Prima lectură conține explicit îndemnul de a nu adăuga sau elimina din legile și normele divine: „nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu!” (Dt 4,2). Evanghelia relatează o dispută între Isus și farisei, acuzați că au înlocuit legea lui Dumnezeu cu tradițiile lor: „lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor” (Mc 7,8). A doua lectură este un îndemn ce ne invită să acceptăm cu cumințenie cuvântul: „Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! Căutaţi să împliniţi cuvântul!” (Iac 1,21-22). Este a asculta Cuvântul și a-l păstra în inima ta!

† Duminica a 21-a de peste an [B]: Credință în Dumnezeul vieții [25 august 2024]

 

Credință în Dumnezeul vieții

pr. Isidor Chinez (25 august 2024) 

Lecturi biblice: Iosue 24,1-2a.15-17.18b; Efeseni 5,21-32; Evanghelia Ioan 6,60-69; lecturi biblice

Omilie

Este ultima duminică dedicată misterului Euharistiei. Liturgia Cuvântului ne propune dificilele alegeri pe care fiecarie din noi este chemat să le facă în viață. Prima lectură descrie adunarea de la Sihem unde Iosue strânge la un loc toate triburile spre a da mărturie de fidelitate față de Dumnezeul lui Israel: „alegeţi pentru voi astăzi pe cine să slujiţi” […]; „noi îl vom sluji pe Domnul, căci el este Dumnezeul nostru” (Ios 24,15.18). E fragmentul dintre cele mai cunoscute din Vechiul Testament. Isus este „pâinea vie” oferită tuturor, fără distincți. Textul relatează ultimul discurs al Domnului  în sinagoga din Cafernaum. Pasajul se referă la apostolii care, într-un moment de criză profundă se confruntă cu alternativa de a rămâne cu Cristos sau de a pleca. Încheierea este mărturisirea de credință a apostolului Petru, pronunțată în numele celorlalți: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!” (In 6,68-69). Scrisoarea către Efeseni dezvoltă tema fidelității conjugale, la care se modelează, pentru cei botezați, în alianța dintre Cristos și Biserică: „De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică” (Ef 5,31-32). Este tema învățăturii de astăzi – mărturie de credință în Dumnezeul vieții! E Domnul și Biserica în care trăim!

† Duminica a 20-a de peste an [B]: Comuniunea cu Domnul [18 august 2024]

Euharistia - Trupul și Sângele lui Isus Cristos.

 Comuniunea cu Domnul

pr. Isidor Chinez (18 august 2024) 

Lecturi biblice: Proverbe 9,1-6; Efeseni 5,15-20; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi biblice

Omilie

O altă duminică dedicată misterului Euharistiei văzut prin figurile din Vechiul Testament. În prima lectură intră înțelepciunea care pregătește masă: „veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu!” (Prov 9,5). Este masa așezată și invitația de a participa la unul dintre cele mai frecvente motive din literatură biblică și orientală: mâncare împătășită înseamnă comuniune, sărbătoare, adunare a celor îndepărtați și a celor împrăștiați. Nu este de mirare că simbolul ospățului a devenit una dintre cele mai evocatoare imagini ale timpul mesianic. Iar Domnul își motivează invitația adresată vameșilor și păcătoșilor făcând apel la timpul mesianic, timpul sărbătorii și al milostivirii divine. Evanghelia continuă discursul lui Isus în sinagoga din Cafarnaum despre trupul și sângele său ca hrană adevărată: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură” (In 6,54-55). A doua lectură preia simbolul vinului în sens material: „nu vă îmbătaţi cu vin […], ci fiţi plini de Duh!” (Ef 5,18). Paul pune în contrast beția produsă de vin cu cea care vine de la Duhul Sfânt: bucuria prezenței lui Dumnezeu ce se exprimă în mulțumire și satisfacție.

† Adormirea Maicii Domnului [A B C]: : „Paştele” Mariei – biruință asupra morții [15 august 2024]

„Paştele” Mariei – biruință asupra morții

pr. Isidor Chinez (15 august 2024) 

Lecturi biblice:  Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56;  lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi, Adormirea Maicii Domnului, este sărbătoarea bucuriei, pentru că este „împlinirea” Mariei: e biruință asupra morții; e participarea la învierea Fiului ei, Isus Cristos şi o anticipare a învierii noastre. Este semn de speranţă şi de mângâiere pentru poporul peregrin pe pământ. Maria ridicată la cer este metafora destinului creștinului: ceea ce se întâmplă cu ea ne afectează pe toți. Rugăciunea zilei – „colecta” – este ca o introducere în Liturgia Cuvântului care sintetizează sensul sărbătorii, invitându-ne să-i cerem lui „Dumnezeu atotputernic şi veşnic să ne dea harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de gloria ei”. Cuvinte care recapitulează atitudinea creștină menită să nu se lase întemnițată de lucrurile acestei lumii și să nu rămână sclavul acestuia. Iubind intens pe toți, dar fără a depinde de nimeni, creștinii sunt locuitori ai cerului. Credința că trupul Mariei nu a suferit corupția mormântului și a fost ridicat la cer datează din primele secole creștine. După un apocrif iudeo-creștin din secolele al II-lea sau al III-lea, Dormitio Mariae, exprimă credința bisericii, destul de densă teologic, în Adormirea Maicii Domnului. Sfântul Ioan Damaschin citea că înălțarea Mariei „lângă tronul regesc al Fiului său” este o binecuvântare a întregului univers: „pentru este bucuria care nu poate fi exprimată în cuvinte; pentru patriarhi e o desfătare nesfârșită; pentru cei drepți, bucurie de nespus; pentru profeți, tresăltare de bucurie care durează veșnic”. Pentru noi toți e o mare sărbătoare: „Paştele” Maicii Domnului!

† Duminica a 19-a de peste an [B]: „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! [11 august 2024]

 

„Pâinea Vieții” – Euharistia!

„Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul!

pr. Isidor Chinez (11 august 2024) 

Lecturi biblice: 1Regi 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi biblice

Omilie

În urmă cu o săptămână, discursul lui Isus s-a încheiat cu revelația: „Eu sunt pâinea vieții!” Domnul îi primește pe toți cei care cred în el, le dă viață veșnică și îi va învia „în ziua de apoi”. Tema misterului euharistic continuă și astăzi. Evanghelia după Ioan interpretează identitatea lui Isus prin relatarea manei, pâinea miraculoasă dată poporului din cer. Predica Domnului din sinagoga din Cafarnaum – pe care liturgia ne-o propune în duminica a 21-a – este darul lui însuși ca hrană adevărată. A mânca pâinea vieții este a trăi veșnic: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Este un act de credință, dar uneori ne lipsește convingerea de a aprofunda cuvântul lui Dumnezeu: ne sunt astupate urechile, inimă este absentă. Pentru a înțelege, trebuie să asculți și să vezi. „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! Prima lectură ne invită să discernem prezența lui Dumnezeu în lume, descrie pelerinajul lui Ilie pe muntele lui Dumnezeu [Horeb sau Sinai], care durează patruzeci de zile și patruzeci de nopți: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că e drum lung pentru tine!” (2Rg 19,7). Este susținut de mâncarea care a fost adusă de către înger. În doua lectură suntem invitați să nu întristăm Duhul de Dumnezeu și suntem cheamați să fim imitatori lui Dumnezeu în maniera lui Isus: „fiţi imitatorii lui Dumnezeu […] şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă” (Ef 5,1-2). În Domnul iubirea Tatălui a devenit vizibilă și constituie o invitație de a-i călca pe urme!

† Duminica a 18-a de peste an [B]: Dăruirea de sine – „pâine frântă” [4 august 2024]

 

Emaus [detaliu] - de Antonio Guzmán Capel.

Dăruirea de sine – „pâine frântă”

pr. Isidor Chinez (4 august 2024) 

Lecturi biblice: Exod 16,2-4.12-15; Efeseni 4,17.20-24; Evanghelia Ioan 6,24-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi tratează despre misterul Euharistiei: pâinea și vinul devin trupul și sângele Domnului – e comuniunea cu Isus. „Semnul” este să mănânci și să bei din ea. Din acest motiv evanghelistul Ioan unește strâns credința și Euharistia. Nu este suficient „să te împărtășești”, dar este necesar să fii în comuniune cu Domnul și aceasta se întâmplă cu credința și iubirea frățească. Prima lectură relatează darul „manei”, hrană necunoscută israeliților, primită pe drum în deșert: Man hu, în ebraică – „«Ce este aceasta?», căci nu ştiau ce era” (Ex 16,15). Textul evanghelic raportează discursul lui Isus ținut în sinagoga din Cafarnaum, oferind o nouă interpretare a „manei” căzute din cer în timpul lui Moise. Domnul spune: „Eu sunt pâinea vieţii” (In 6,35). Este dăruirea de sine pentru oameni – „pâine frântă!” A doua lectură prezintă viața creștină ca o renaștere care înlocuiește omul vechi cu omul nou: „să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor. […] Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Ef 4,19.23-24). Să-i cerem ajutorul de a înţelege că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4) – este aclamaţia de la evanghelia zilei.