„Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul!
pr. Isidor Chinez (11 august 2024)
Lecturi biblice: 1Regi 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi biblice
Omilie
În urmă cu o săptămână, discursul lui Isus s-a încheiat cu revelația: „Eu sunt pâinea vieții!” Domnul îi primește pe toți cei care cred în el, le dă viață veșnică și îi va învia „în ziua de apoi”. Tema misterului euharistic continuă și astăzi. Evanghelia după Ioan interpretează identitatea lui Isus prin relatarea manei, pâinea miraculoasă dată poporului din cer. Predica Domnului din sinagoga din Cafarnaum – pe care liturgia ne-o propune în duminica a 21-a – este darul lui însuși ca hrană adevărată. A mânca pâinea vieții este a trăi veșnic: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Este un act de credință, dar uneori ne lipsește convingerea de a aprofunda cuvântul lui Dumnezeu: ne sunt astupate urechile, inimă este absentă. Pentru a înțelege, trebuie să asculți și să vezi. „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! Prima lectură ne invită să discernem prezența lui Dumnezeu în lume, descrie pelerinajul lui Ilie pe muntele lui Dumnezeu [Horeb sau Sinai], care durează patruzeci de zile și patruzeci de nopți: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că e drum lung pentru tine!” (2Rg 19,7). Este susținut de mâncarea care a fost adusă de către înger. În doua lectură suntem invitați să nu întristăm Duhul de Dumnezeu și suntem cheamați să fim imitatori lui Dumnezeu în maniera lui Isus: „fiţi imitatorii lui Dumnezeu […] şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă” (Ef 5,1-2). În Domnul iubirea Tatălui a devenit vizibilă și constituie o invitație de a-i călca pe urme!
În lectura întâi luată din cartea Regilor (1Rg 19,4-8), profetul Ilie luptă împotriva idolatriei introduse de regina Izabela cu aportul regelui Ahab. A muncit din greu, a luptat, dar nu a învins. Regina îl caută să-l omoare. În fuga sa pentru a-și salva viața, Ilie se confruntă cu descurajare și se roagă să moară: nu mai vede niciun sens la viața sa. Misiunea față de popor se prezintă ca un eşec. Din acest motiv, fuge în deșert unde este imposibil să supraviețuiască din cauza lipsei hranei. Refuzând mâncarea înseamnă să nu trăiești. Iar deșertul este locul prin excelență a lipsei hranei. Dar Dumnezeu nu vrea să moară Ilie. Îi trimite un înger care „l-a atins şi i-a spus: «Scoală-te şi mănâncă!»” (v. 5). Găsește o pâine și puțină apă lângă el. Dumnezeu s-a revelat în viața sa lăsându-l să găsească hrană exact atunci când părea imposibil. Îi spune în felul acesta: după cum ți-a dat pâine în timpul foametei, așa mă întorc să-ți hrănesc viața, ca să poți continua calea vieții. Este exact așa cum ne dorim când ne simțim descurajați și singuri: cineva se îngrijește de noi! Mâncarea reprezintă viața, pentru că fără ea nu se poate trăi. Domnul îi oferă hrană care îl susține în lunga sa călătoria pe care va trebui să o parcurgă. Horeb este un alt nume pentru a indica Sinaiul, căci Dumnezeu a făcut o alianță cu poporul lui Israel. Prin urmare, Ilie trebuie să se întoarcă la originile experienței religioase a poporului său. Dar o poate face numai sub îndrumarea Domnului care îl hrănește, așa cum a făcut cu israeliții în exod, cu pâinea care a venit din cer. Dumnezeu îi dă putere să-și continue drumul pentru a primi o revelație extraordinară și o nouă misiune pe muntele Horeb, unde se va manifesta lui. Marea ispită pentru om este să renunțe la viață. Dar Domnul nu vrea ca omul să cedeze la viață pentru că știe: existență umană are o valoare. Pentru aceasta Dumnezeu oferă hrană chiar și în pustiu. Ilie merge patruzeci de zile fără să se atingă de mâncare. Domnul cheamă oamenii la o viață reală; le oferă hrană care nu piere, „rămâne spre viaţa veşnică” (v. 27).
În a doua lectura (Ef 4,30-5,2), sunt îndemnurile morale ale lui Paul continuă. „Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu” (v. 30). Este una dintre puținele imagini care fac aluzie la Duhul Sfânt ca persoană. De asemenea, trebuie remarcat faptul că „a defăima” se traduce cu un termen mult mai puternic – blasfemie – pentru a spune că orice rău făcut unui frate, chiar în intenţii, este făcut lui Dumnezeu care este prezent în el şi în comunitatea: „să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate!” (v. 32). În acest text se pune în contrast atitudini și comportamente care se opun relațiilor dintre frați. Binevoința și milostivirea construiesc legăturile fraterne și ne fac să ne asemănăm cu Isus: „dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!” (v. 32). Cu acest semn sau „ștampilă” de la Duhul Sfânt, suntem capabili să-l imităm pe însuși Dumnezeu, „copiind” de la Isus „încredințarea” sau „predarea” morții din iubire pentru oameni: „fiţi imitatorii lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă!” (v. 1-2). Este imitarea lui Dumnezeu și mersul în iubire: sunt sinonime.
În Evanghelia după Ioan (In 6,41-51) iudeii intră în scenă. Discuția devine mai tensionată. Confruntarea Domnului cu evreii continuă nu numai cu pâinea vieții, ci și cu identitatea lui Isus. Legea veche, simbolizată de mană, ținea în viață poporul în deșert, dar nu dă viață veșnică. Ceea ce a făcut Moise este o anticipare a ceea ce face Isus. Mântuirea este pentru toți. Dumnezeu Tatăl, cu darul Duhului, îi instruiește pe toți și îi atrage spre Cristos, care le dă viață veșnică celor care cred în el. Domnul promite învierea: „nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (v. 44).
Domnul vrea să-i ajute să înțeleagă sensul profund al minunii pe care a săvârșit-o. Potolind în mod miraculos foamea fizică, îi pregătește să primească anunțul că el este „pâinea coborâtă din cer”, ce îi satisface în mod definitiv orice dorință. Isus vorbește despre sine ca fiind adevărata pâine capabilă să dea viață lumii nu pentru un moment, ci pentru totdeauna: el este hrana care dă viață veșnică și îl introduce pe om în însăși viața lui Dumnezeu.
Aici „scoală-te” – de la lectura întâia – este legat de „a se hrăni”, evocat în aceste duminici de „pâinea vieții”, care în ebraică și greacă [„scoală-te”] este propriu-zis „învierea” [qum, în ebraică sau în greacă anistemi]. Același verb este folosit în evanghelii pentru a defini Paștele lui Isus și învierile pe care le-a săvârșit în timpul vieții sale pământești. Domnul folosește acest verb pentru a promite Paște învierii oricui „vine la el”: „Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. Eu sunt pâinea vieţii. […] Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (v. 47-48.51]. Domnul este „pâinea vie”, „vinul” care dă bucurie, „apa” care potolește setea (cf. In 4,10-15), „viața” care nu moare, „învierea”, „viața veșnică”. Este victoria asupra tuturor!
„Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu