† Duminica a 13-a de peste an [B]: O viață deplină în Domnul [30 iunie 2024]

 

Fiica lui Iair. „Fetiţă, îţi spun scoală-te!”

O viață deplină în Domnul

pr. Isidor Chinez (30 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Înţelepciunii 1,13-15; 2,23-24; 2Corinteni 8,7.9.13-15; Evanghelia Marcu 5,21-43; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia din această duminică propune să reflectăm asupra sensului vieții umane și îl prezintă pe Dumnezeu ca izvor al vieții. Viața, în sensul cel mai deplin al cuvântului, există numai în el. Toate ființele au viață, în diferite grade, dar numai în măsura în care o primesc de la el. Numai în Dumnezeu este viață. Isus aduce viață în lume prin Biserică și prin sacramentele. Euharistia duminicală este locul în care îl poți atinge pe Domnul, poți să-l întâlnești și să te încredințezi și să fii întâmpinat de el, în trup și sânge, și să te lași „rănit” de cuvântul său, pentru a fi vindecat de tot ce duce la moarte, în trup și în suflet. Prima lectură ne amintește că Dumnezeu nu a creat moartea și că aceasta a intrat în sfera celor vii printr-o altă cale: „prin invidia diavolului a intrat moartea în lume” (Înț 2,24). Evanghelia arată stăpânirea fără margini a lui Isus asupra bolii și a morții și intenția sa de a elibera omenirea de ele: femeia „a fost vindecată de boală” și „atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: Talitha qum!, ceea ce tradus înseamnă: «Fetiţă, îţi spun scoală-te!»” (Mc 5,29.41). În a doua lectură apostolul Paul instituie „colecta” în favoarea săracilor din Ierusalim: „voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2Cor 8,9). Paul s-a angajat să implice toate comunitățile pe care el le-a întemeiat într-o „colectă” specială în favoarea acelora care sunt în condiții mai puțin prospere. Dar în primul rând Domnul dă viață, căci el este autorul vieții.

† Sfinții Petru și Paul, apostoli: Credință și iubire față de Domnul în sfinții Petru și Paul [29 iunie 2024]

Sfinții Petru și Paul de El Greco.

Credință și iubire față de Domnul în sfinții Petru și Paul

 pr. Isidor Chinez (29 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18;  Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice

Omilie

Astăzi îi unește într-o singură sărbătoare pe Petru – primul discipol numit de Isus „stânca” Bisericii – și pe Paul, „apostolul neamurilor”, care este misionarul prin excelență. Sunt cele două coloane ale Bisericii, pe care liturgia și iconografia nu i-au despărțit niciodată din cele mai vechi timpuri. În solemnitatea de azi, liturgia ne face să reluăm câteva etape ale slujirii lui Petru și Paul: experiența închisorii, din care Petru este eliberat în mod miraculos (cf. Fap 12,1-11), recitirea suferințelor slujirii lui Paul (cf. 2Tim 4,6-8,17-18) și investirea lui Petru ca „piatră” pentru Biserica lui Isus (cf. Mt 16,13-19). Domnul a ales un trădător și un persecutor pentru a-i face apostoli: sunt figurile importante ale Bisericii. Ne face să înțelegem că cel mai important este harul său. Este credință și iubire față de Domnul în sfinții apostoli Petru și Paul.

† Duminica a 12-a de peste an [B]: De la frică la încredere în Domnul [23 iunie 2024]

 

Cristos adormit în barcă de Jules Joseph Meynier.

De la frică la încredere în Domnul

pr. Isidor Chinez (23 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Iob 38,1.8-11; 2Corinteni 5,14-17; Evanghelia Marcu 4,35-41; lecturi biblice

Omilie

Textele biblice din această duminică ne invită să trecem de la frică la încredere. Stăpânirea lui Dumnezeu asupra forțelor întunecate ale haosului este nelimitat, iar credința îi permite credinciosului să participe la victoria Domnului asupra răului și asupra morții. Prima lectură poartă creația sub aspectul reordonării elementelor naturii, asupra cărora Dumnezeu a impus legi extrem de rigide pe care nu le poți trece. În textul evanghelic este episodul furtunii potolite, semn al puterii nemărginite a lui Isus asupra forțelor naturii ce amintește despre haosul întunecat. Știm cu toții că acest lucru nu este ușor, mai ales când ne confruntăm cu furtuni. Reflecția teologică a apostolului Paul indică biruința definitivă a lui Dumnezeu asupra amenințării haosului, care are loc prin noua creație săvârșită în Cristos: „cele vechi au trecut, iată, au devenit noi!” (2Cor 5,17).

† Duminica a 11-a de peste an [B]: Speranța „împărăției lui Dumnezeu” pe care o așteptăm [16 iunie 2024]

 

Semănătorul...

Speranța „împărăției lui Dumnezeu” pe care o așteptăm

pr. Isidor Chinez (16 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Ezechiel 17,22-24; 2Corinteni 5,6-10; Evanghelia Marcu 4,26-34; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din duminica de astăzi se învârte în jurul speranței. O plantă este semnul adecvat pentru a exprima misterul „împărăției lui Dumnezeu”. Realitatea „împărăției” nu poate fi total descrisă cu limbajul și cuvintele umane, totuși este posibil să spui cu ce se aseamănă. Vorbind despre „împărăție”, Isus preferă limbajul aluziv [aluzia este o figură de stil – cuvânt, expresie sau frază – prin care cineva face referire la o întâmplare sau la o persoană dintr-un context extern;  o aluzie este ușor de înțeles doar de cei care o cunosc deja; este un semn al instruirii culturale] decât limbajul direct. Prima lectură ne prezintă una dintre numeroasele imagini biblice ale lui Dumnezeu ca plantator de arbori. Este preferința lui Dumnezeu față de arbori cu scopul de a-i face un refugiu pentru păsări: „vor locui sub el toate păsările de tot felul, la umbra frunzişului său vor locui” (Ez 17,23). Evanghelia după Marcu prezintă două parabole despre „împărăția lui Dumnezeu” cu imagini ale naturii: „un om care aruncă sămânţa în pământ”, fie de grâu sau fie de legume; „sămânţa răsare şi creşte”. Planta face aluzie la „împărăție”, ce începe în modestie, însă este destinat să se extindă foarte mult. În a doua lectură, apostolul Paul se concentrează spre aspectul escatologic al „împărăţiei”, ce se împlineşte definitiv în ceruri. Insistă: mergem spre „împărăție” cu credință și nu în viziune. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu este cu noi în această viață. Este speranța „împărăției lui Dumnezeu” pe care o așteptăm!

† Duminia a 10-a de peste an [B]: Să-l avem pe Duhul Sfânt ca să vedem bine [9 iunie 2024]

Isus cu mulțimile.

Să-l avem pe Duhul Sfânt ca să vedem bine

pr. Isidor Chinez (7 iunie 2024) 

Lecturi biblice:  Geneză 3,9-15; 2Corinteni 4,13-18; 5,1; Evanghelia Marcu 3,20-35; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi se deschide cu cartea Genezei descriind consecințele păcatului originar în termenii unei dezordini care tulbură toate relaţiile faţă de om şi faţă de Dumnezeu: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gen 3,15). Promisiunea făcută omului din Geneză, primită de Maria, împlinită de Isus, străbate toată istoria și este prezentă în fiecare botezat, ca o mărturie vie a iubirii. „De aceea noi nu ne descurajăm” (2Cor 4,16), dar sperăm în Dumnezeu, „căci la Domnul este îndurare și belșug de mântuire! El ne va mântui [...] de toate fărădelegile” (Ps 129,7-8) [psalmul responsorial]. Evanghelia după Marcu pleacă de la aceeași dezordine relațională, care îl prinde pe Isus în hățișul neînțelegerilor, dar se termină cu o imagine în care umanitatea își găsește unitatea în Dumnezeu: „Iată mama mea şi fraţii mei! Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă” (Mc 3,34-35). Reflecția teologică a apostolului Paul vede în mărturia învierii acea forță care izvorăște din credință, ce unește pe toți oamenii într-un imn de laudă spre gloria lui Dumnezeu: „toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu” (2Cor 4,15).

† Inima lui Isus [B]: Învățăm iubirea privindu-l pe Isus răstignit [7 iunie 2024]

 Învățăm iubirea privindu-l pe Isus răstignit

pr. Isidor Chinez (7 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Osea 11,1.3-4.8c-9; Efeseni 3,8-12.14-19; Ioan 19,31-37; lecturi biblice

Omilie

Solemnitate Inimii lui Isus ne duce la inima credinței creștine, la identitatea profundă a Dumnezeului adorat și venerat de dicipolii lui Isus nu pentru o devoțiune populară, ci pentru o celebrare fermă a „stânii sigure” pe care se întemeiază „îndelunga speranță” a lui Dumnezeu. Sărbătoarea Inimii lui Isus nu are rădăcini în revelații private. „Devoțiunea” Inimii lui Isus își rădăcina sa puternică în Sfânta Scriptură și în conștiința Bisericii de astăzi.

† Duminică a 9-a de peste an [B]: Domnul și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate [2 iunie 2024]

 

Vindecarea mâinii paralizate - de James Tissot (1836–1902).

Isus și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate

pr. Isidor Chinez (2 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 5,12-15; 2Corinteni 4,6-11; Evanghelia Marcu 2,23-3,6; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi se concentrează pe problema respectării „odihnei” săptămânale. Este vorba despre o dispută cu fariseii, declanșată de atitudinea discipolilor: „Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice” (Mc 2,23). Răspunsul Domnului constituie o învățătură importantă despre relația corectă dintre „Lege” și om, valabilă atât pentru legile umane cât cele divine. Isus spune: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei” (Mc 2,27-28). Tema sfințeniei sâmbetei este afirmată încă de la începutul primei lecturi, pe care o relatează „Cele Zece Porunci” sau Decalogul din Pentateuh, conform Vechiului Testament: „ține ziua de sabat ca s-o sfinţeşti aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău!” (Dt 5,12). A doua lectură nu intră direct în tema raportului dintre om și „Lege”, dar consideră noua realitate de har a învățăturii și a vieții lui Isus este primit în existențele noastre slabe: „noi avem această comoară în vase de lut” (2Cor 4,7). Astfel încât să se manifeste clar că „lumina” evangheliei, reflectată în viața creștinilor, vine de la Dumnezeu și nu de la noi. Domnul și Duhul Sfânt să ne dea adevărata libertate!