O viață deplină în Domnul
pr. Isidor Chinez (30 iunie 2024)
Lecturi biblice: Înţelepciunii 1,13-15; 2,23-24; 2Corinteni 8,7.9.13-15; Evanghelia Marcu 5,21-43; lecturi biblice
Omilie
Liturgia din această duminică propune să reflectăm asupra sensului vieții umane și îl prezintă pe Dumnezeu ca izvor al vieții. Viața, în sensul cel mai deplin al cuvântului, există numai în el. Toate ființele au viață, în diferite grade, dar numai în măsura în care o primesc de la el. Numai în Dumnezeu este viață. Isus aduce viață în lume prin Biserică și prin sacramentele. Euharistia duminicală este locul în care îl poți atinge pe Domnul, poți să-l întâlnești și să te încredințezi și să fii întâmpinat de el, în trup și sânge, și să te lași „rănit” de cuvântul său, pentru a fi vindecat de tot ce duce la moarte, în trup și în suflet. Prima lectură ne amintește că Dumnezeu nu a creat moartea și că aceasta a intrat în sfera celor vii printr-o altă cale: „prin invidia diavolului a intrat moartea în lume” (Înț 2,24). Evanghelia arată stăpânirea fără margini a lui Isus asupra bolii și a morții și intenția sa de a elibera omenirea de ele: femeia „a fost vindecată de boală” și „atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: Talitha qum!, ceea ce tradus înseamnă: «Fetiţă, îţi spun scoală-te!»” (Mc 5,29.41). În a doua lectură apostolul Paul instituie „colecta” în favoarea săracilor din Ierusalim: „voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2Cor 8,9). Paul s-a angajat să implice toate comunitățile pe care el le-a întemeiat într-o „colectă” specială în favoarea acelora care sunt în condiții mai puțin prospere. Dar în primul rând Domnul dă viață, căci el este autorul vieții.
În prima lectură (Înț 1,13-15; 2,23-24), autorul cărții Înțelepciunii este un evreu care trăiește pe la jumătatea secolului întâi înainte de Cristos, la Alexandria din Egipt unde trăiesc aproximativ 200.000 de evrei care vorbesc numai limba greacă și nu știu ebraică. Inspirat din filosofia platonică și stoică definește „Înțelepciunea” cu aceeași titluri cu care grecii vorbeau despre Lògos, „cuvânt” [în limba greacă]. Cartea este alcătuită din trei părți în care „femeia” personalizată – „doamna înțelepciunii” – care este prezentă și activă în trei contexte: în viața omului (cf. Înț 1,1-6,21), în viața lui Dumnezeu [termenul „înţelepciune” indică aici nu numai o doctrină (cf. Înţ 6,9), ci adevărul divin care străluceşte în învățătură: „el a creat toate ca să existe” (v. 14) (cf. Înț 6,22-9.18) și în istoria mântuirii (cf. Înț 10-19)]. Autorul cărții Înțelepciunii adună maturizarea reflecției lui Israel asupra vieții și a morții. Descrie sensul morții pe care autorul o consideră străină destinului umanităţii. Nu Dumnezeu a voit-o, ci își are originea în ranchiuna adversarului lui Dumnezeu și al omului: „prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui” (v. 24). Este deschisă poarta învierii: „Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii” (Înț 2,23).
A doua lectură (2Cor 8,7.9.13-15) vorbește despre „colecta” promovată de Paul în favoarea Bisericii din Ierusalim și îi îndeamnă pe corinteni să fie generoși și oferă două motive: în primul rând să-l imite pe Isus și apoi să răspundă la darurile spirituale care au ajuns și la Corint din Ierusalim, cu încrederea că Domnul nu-i va lăsa în sărăcie pe cei generoși față de frații lor în dificultate. Tema este „colecta” pe care Paul o organizează în bisericile greceşti pentru a face faţă sărăciei în biserica-mamă de la Ierusalim. Apostolul acordă o mare importanță acestei colecte și o plasează pe aceeași plan de împărtășire a credinței, a cuvântului, a științei, a angajamentului și a iubirii [agàpe, în greacă]: „căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi” (v. 9). Isus a acceptat sărăcia și limitele naturii umane – deci moartea pe cruce – arătând astfel în ce constă adevărata glorie și ne-a făcut să descoperim adevăratele valori ale vieţii.
În Evanghelia după Marcu (Mc 5,21-43), femeia și copila sunt simboluri ale Israelului, care nu poate învinge boala și moartea. Legea veche nu dă viață, pentru aceasta Dumnezeu a intervenit trimițând pe Fiul său. Isus este Mesia care aduce viață și învinge moartea. Cele două minuni sunt semnul sosirii lui Cristos care a venit să aducă salvarea. Domnul elimină răul luându-l asupra sa. Contactul cu cele două femei aflate într-o stare de impuritate gravă înseamnă că Isus ia asupra noastră păcatul pentru a-l elimina. Îi spune femeii: „credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace (shalom, în ebraică) şi fii vindecată de suferinţa ta!” (v. 34). A fost vindecată de pierderea sângelui. Isus afirmă că fetița nu este moartă, ci doarme și, prin urmare, moartea fizică nu este sfârșitul tuturor, deoarece Dumnezeu are puterea de a reda viața morților. Domnul le-a dat înapoi celor două femei nu numai viața, ci și capacitatea de a da viață (așa cum pare să sugereze referirea la cei doisprezece ani pentru ambele femei, căci la doisprezece ani fata era pregătită pentru nuntă). Femeia a suferit nu numai din cauza bolii, ci și din cauza izolării la care a constrâns-o din cauză impurității: deși era în viață, practic era moartă. Vindecând-o, Isus o aduce înapoi la o viață... Ceea ce provoacă această schimbare profundă este credința femeii: „de voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca” (v. 28). Și fata este readusă la viață în virtutea credinței tatălui: „nu te teme, crede numai!” (v. 36). Dar ce fel de credință este în ambele cazuri?... Isus nu se gândește la încrederea în capacitatea sa de a face minuni, ci la o atitudine a inimii prin care cineva se deschide spre Dumnezeu, spre viață, spre iubire și, prin urmare, spre toate ființele umane. Este credința pe care Domnul o așteaptă ca răspuns la anunțul venirii „împărăției lui Dumnezeu”. Ea ne salvează pentru că ne vindecă de egoism și ne pune în armonie profundă cu acele realități care dau sens vieții. Este o viață plină de credință în Domnul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu