Așteptarea este un mod de a trăi...

Mama Vieții [Mother of Life] — by Nellie Edwards

„Nașterea este o așteptare

dar, contrar
la tot ce s-ar crede
așteptarea nu e o paranteză:
este un mod de a trăi…”

(Jean Debruyne, Nascere).

Veghează, roagă-te și lucrează

 

„În viața creștina sunt trei devize

de care trebuie să ținem seama,

dacă vrem ca Satana să nu ne atace pe furis, și anume:
veghează, roagă-te și lucrează!”
(E. G. White).

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roaga-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Veghează, așa cum stejarul stă treaz
Când umbrele nopții învăluie zarea,
Veghează mereu fie-ți ochiul viteaz
Căci oastea dușmană pândește intrarea!

Veghează la porțile inimii tale
Și nu te lasa doborât de-orice gând,
Veghează la tot ce te-atrage pe cale,
La orice simțiri și la orice cuvânt!

Veghează la porțile ochilor tăi,
Urechile nu le lasa descuiate,
Nici gura, să intre dușmanii cei răi,
Păstrează-ți izvoarele vieții curate!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Tu roagă-te Tatălui tău, căci e bun
Și vrea să-ți arate cărarea cea dreaptă,
Căci singur nu poți birui, nicidecum,
Ispitele grele ce-n fața te-așteaptă.

Să ții capul sus, sau să pierzi, nu-i totuna
Și știi că poți fi biruit pe furiș…
Tu roagă-te, roagă-te, roagă-te-ntruna,
Din rugă fă-ți pavăză, coif și tăiș!

Când vii și când pleci, când te culci, când te scoli,
Genunchiul ți-l pleacă și roagă-te-n taină,
Iar când te-nconjoară ai răului soli,
Deschide Scriptura și vezi ce te-ndeamnă!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Lucrează, lucrează, nu sta nici o clipă,
Lucrează din zori și pân’ se-nserează,
Lucrarea e mare și holdele țipă,
Veghează, te roagă mereu și lucrează!

În brazdele lumii te-așază pe tine,
Lucrează, căci lucru-i spre binele tău!
De n-ai să lucrezi credincios pentru bine,
Curând ai să faci ce te-ndeamnă cel rău!

Lucrează, lucrează cu toata plăcerea,
Să nu te atragă Satana în cursă,
De simți uneori că-ți lipsește puterea,
Te-ntoarce mereu să te-ncarci de la Sursă!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

(sursa: www.cercetatiscripturile.org).

Omilie - Veghere și așteptare în speranță (I din Advent [anul A])

Veghere și așteptare în speranță

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (27.11.2016)  

Lecturi: textele liturgice : Is 2,1-5; Ps 121; Rom 13,11-14a; Mt 24,37-44

Azi intrăm în timpul Adventului. Advent: ştim că este un cuvânt de origine latină care înseamnă „venire”. Biserica aşteaptă venirea Domnului. Primele trei duminici sunt orientate spre așteptarea la a doua venire a lui Cristos care va încheia istoria lumii şi a omenirii. A patra duminică din Advent așteptăm cu Maria și Iosif Cuvântul făcut trup.

Cele trei lecturi biblice din această duminică ne invită să schimbăm privirea noastră la timpurile pe care noi le trăim; ne dă de gândit. Intri în biserică liniștit, ca alte dăți, pentru că în afara bisericii totul decurge ca întotdeauna, dar ascultând lecturile, nu poți să rămâi în pace.

În lectura întâia din cartea lui Isaia (Is 2,1-5) este zugrăvită cetatea Ierusalimului, de care este îndrăgostit profetul. „În zilele de pe urmă”. Este sfârșitul timpului. Cu atâtea cutremure, nu vă pare că se apropie sfârșitul? Dar mesajul este escatologic, adică despre soarta finală a lumii și a omului. [Escatologie este cuvânt grecesc – eschata ἔσχατα – care înseamnă „lucrurile cele din urmă”]. Oracolul vestește răspândirea credinței în Dumnezeu [Yahveh], care va avea drept centru Ierusalimul și drept caracteristică pacea universală. „În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor” ca un far de lumină pentru întreaga lume învăluită în întuneric. Dumnezeu este acolo, pe înălțimea Sionului, împrăștiind raze de lumină: „căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului” (v. 3). Profetul Isaia ne anunță că într-o zi vor veni toate națiunile la Ierusalim. Acest oraş va deveni semnul mântuirii universale. Războiul va fi înlocuit cu pace. Toate popoarele vor veni să celebreze pacea şi fericirea. „Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!” În fiecare zi ne pregătim să mergem „în lumina Domnului”.

† Duminica 1 din Advent (A): Întotdeauna pregătiți… pentru lupta dintre lumină și întuneric [27 noiembrie 2016]

Vegheați...

Evanghelia Matei 24,37-44: În acel timp, Isus le-a răspuns discipolilor săi: „Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!”

 

Omilie

 

Astăzi intrăm în timpul Adventului, adică „venire”. Este începutul unui nou an liturgic. Primele trei duminici sunt orientate spre așteptarea venirii a lui Cristos a doua oară care va încheia istoria lumii şi a omenirii. Venirea lui Cristos ne privește pe toți oamenii, aici fiind cuprinși cei care nu știu încă. Noi credem, avem misiunea să mărturisim aşteptarea de-a lungul acestor săptămâni ce ne pregătesc pentru Crăciun. Noi nu pregătim o sărbătoare căruia i se uită esențialul, dar să se mențină treaz.

 

Capacitatea de a distinge între bine şi rău...

„Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemina tuturor. În materie de etică, funcţionăm constant printr-o nedemolabilă autocomplezenţă. Trăim într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordine riscă să fie faptul că toţi membrii ei se simt moralmente în ordine sau că toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă. L’enfer c’est les autres — părem a concede cu toţii. Prin urmare, le paradis c’est nous mêmes”.

(ANDREI Pleșu A., Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Humanitas 1994).

Milostivire este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul

 

„Milostivire: este cuvântul care revelează

misterul Preasfintei Treimi.

Milostivire: este actul ultim și suprem

cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare.

Milostivire: este legea fundamentală

care locuiește în inima fiecărei persoane

atunci când îl privește cu ochi sinceri

pe fratele pe care-l întâlnește pe drumul vieții.

Milostivire: este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul,

pentru că deschide inima la speranța de a fi iubiți

pentru totdeauna în pofida limitei păcatului nostru”.

 

(FRANCISC, Misericordiae vultus, Bula de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii [11.04.2015], 2; sursă:http://www.magisteriu.ro/misericordiae-vultus-2015/).

Tatăl nostru de George Lesnea

 

Tatăl nostru carele
Mâni la pradă fiarele
Şi ogoi cu buciumul
Viforul şi zbuciumul.
Cârmuieşti corabia,
Zbori pe sus cu vrabia.
Râzi cu dimineţile
Plângi şi gemi cu vieţile.

Creşti în frunza socului,
Arzi în para focului,
Murmuri cu fântânile,
Stai la sfat cu stânile,
Eşti zemos cum rodia,
Te întinzi cât zodia,
Dormi în ochii boilor,
Cânţi în stropii ploilor.

Eşti miresma florilor,
Mişti aripa morilor,
Fugi în peştii apelor,
Scurmi cu dinţii grapelor,
Sui în seva luncilor,
Sugi cu gura pruncilor,
Curgi în mierea stupilor,
Urli-n foamea lupilor.

Te îngână clopotul,
Tăinuieşti cu şopotul,
Te îndoi cu mladele,
Durui cu cascadele,
Te sfâşii cu geamătul,
Te înalţi cu freamătul,
Alergându cu sunetul,
Detunând cu tunetul.

Tatăl nostru carele
De dârlogi duci soarele,
Luminând cu stelele
Bunele şi relele.
Eşti deasupra miilor
Dumnezeul viilor –
Şi deaupra sorţilor
Dumnezeul morţilor.

de George Lesnea

Vino, aleasa mea [21 noiembrie]

Prezentarea la Templu a sfintei Fecioare Maria, mozaic din
Benedictine Sisters’ Clyde Monastery Chapel, Missouri.  

„Iată-te, ești frumoasă, prietenă a mea!

Iată-te, ești frumoasă!”

„Toată frumoasă ești prietena mea

și prihană nu este în tine!”

(Cântarea Cântărilor 4,1; 7).

Vino, aleasa mea...

În Evanghelia după Ioan o găsim pe Maria denumită mereu ca „mama lui Isus”. Pronunţia trebuia să fie tocmai aceea de Maryam (aramaică) şi nu cea de Myriam (ebraică).

Dacă ea era cea „plină de har”, cu toată pregnanţa de sens pe care o dă acestui termen grecesc sfântului Luca [„kecharitomene”], dacă ea era foarte frumoasă înăuntru, nu putea să nu fie tot aşa în toată persoana. Nu este fără motiv că Biserica în „femeia îmbrăcată în soare” (Ap 12,1) a văzut chiar pe Maria în toată splendoarea sa, în afară de imaginea poporului lui Dumnezeu.

(cf. Gaspari A, „Investigaţie cu privire la Maria”; sursa:http://www.ercis.ro). 

Cristos, Regele Universului [cântece]

 

 

 

 

 

 

Music of Inner Harmony sung by the world's best choirs.

00:00:00 | Handel - Eternal source of light divine
00:03:16 | Giovanni Battista Pergolesi - Stabat marter
00:07:08 | Morten Lauridsen - O Magnum Mysterium
00:14:06 | Ēriks Ešenvalds - Only in Sleep
00:18:59 | Charles Villiers Stanford - The Blue Bird
00:22:57 | John Tavener - Mother of God Here I Stand
00:25:19 | John Rutter - The Lord Bless You and Keep You
00:28:40 | JS Bach - Herz und Mund und Tat und Leben (Jesu, Joy of Man's Desiring) BWV 147
00:31:47 | Maurice Duruflé - Ubi Caritas
00:34:04 | Johannes Brahms - Geistliches lied
00:39:13 | Anton Bruckner - Ave Maria
00:42:51 | JS Bach - Et incarnatus est (Mass in B Minor) BWV 232
00:45:43 | JS Bach - Crucifixus (Mass in B Minor) BWV 232
00:48:35 | Max Reger - Nachtlied Op.138
00:51:45 | Claudio Monteverdi - Beatus vir
01:00:17 | Anton Bruckner - Locus iste
01:03:26 | Gustav Holst - Nunc dimittis
01:06:53 | Dietrich Buxtehude - Magnificat
01:14:53 | John Bennet - Weep, O mine eyes
01:17:25 | Sergei Rachmaninoff - Nunc dimittis (All-Night Vigil, Op.37)
01:21:50 | Michael Praetorius - Es ist ein Ros entsprungen
01:24:16 | Eric Whitacre - Lux Aurumque
01:28:21 | Ola Gjeilo - Serenity (O Magnum Mysterium)
01:34:59 | Max Reger - Der Mensch lebt und bestehet Op.138
01:37:27 | Anton Bruckner - Christus factus est
01:43:03 | Claudio Monteverdi - Christe, adoramus te
01:46:04 | John IV, King of Portugal - Crux fidelis
01:48:34 | Ēriks Ešenvalds - Stars
01:52:39 | Tomás Luis de Victoria - O magnum mysterium
01:56:47 | JS Bach - O Jesu Christ, meins Lebens Licht BWV 118
02:01:35 | Anton Bruckner - Virga Jesse
02:05:14 | Giacomo Carissim - Plorate filii Israel (Historia di Jephte)
02:10:14 | Robert White - Christe qui lux es et dies
02:15:54 | Orlando Gibbons - Magnificat (Second Service)
02:21:46 | Arvo Pärt - Nunc dimittis
02:27:16 | Anton Bruckner - Os justi
02:31:27 | John Stainer - God So Loved the World (The Crucifixion)
02:35:19 | Hans Leo Hassler - Dixit Maria
02:37:37 | Felice Anerio - Christus factus est
02:39:42 | JS Bach - Agnus Dei (Mass in B Minor) BWV 232
02:44:47 | JS Bach - Dona nobis pacem (Mass in B Minor) BWV 232

--------------------
Visit our YouTube home page for lots more performances:
► https://www.youtube.com/collegiumregale

Visit our Facebook page to see our most recent posts:
► https://www.facebook.com/CollegiumRegale

Adorație pentru copii, tineri și adulți - Cristos Rege

pentru copii:



https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-e28093-adoratie-pentru-copii-izvoare-is-2007.pdf



http://chinez-isidor.blogspot.ro/2012/11/cristos-regele-univesului-adoratie-copii.html

pentru tineri:

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-e28093-adoratie-pentru-tineri-izvoare-is-2007.pdf

 

http://chinez-isidor.blogspot.ro/2012/11/cristos-regele-univesului-adoratie_22.html

pentru adulți:

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-adoratie-pentru-adulti-izvoare-is-2008.pdf



http://chinez-isidor.blogspot.ro/2012/11/cristos-regele-universului-adoratie.html

† Cristos, Regele universului (C): Amintește-ți de noi în Împărăția ta [duminică, 20 noiembrie 2016]



„Amintește-ți de mine!” „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”
[„Remember me!” „Today you will be with me in paradise!”] (Lc 23,43).



Evanghelia Luca 23,35-43: În acel timp, conducătorii îşi băteau joc de Isus, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!” Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet, spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!” Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta spunând: „Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!” Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care suferi aceeaşi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. Şi spunea: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” Iar el i-a spus: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”

 

Omilie

 

 

În aceasta ultima duminică a anului liturgic îl sărbătorim pe Cristos Regele universului. Și pentru Franţa este ziua Ajutorului Catolic [Secours Catholique]. Această asociere a fost creată în 1946 de abatele Jean Roddhain. În urma războiului din 1939-1945, a devenit urgent de a veni în ajutorul celor care au pierdut totul. Ajutorului Catolic este mereu atent la problemele sărăciei şi a excluderii. Este important pentru noi creştinii să răspundem la acest apel de solidaritate.

Aceasta misiunea a fost încredinţată lui David, din lectura întâia (2Sam 5,1-3). El a fost ales de Dumnezeu pentru a conduce poporul său, să-l protejeze, fiind păstor său. David şi succesorii săi sunt doar locțiitorii Domnului. Ei sunt responsabili pentru aplicarea legii şi a dreptăţii, în special pentru cei mai săraci. Toate aceste lucruri să fie realizate în respectul alianței cu poporul său.

Isus va fi numit: „fiul lui David”. Dar misiunea sa nu se va limita numai la poporul lui Israel. Evanghelia ni-l prezintă ca cel care vine să reconcilieze toate popoarele de pe pământ dăruindu-și trupul și sângele vărsat pe cruce. El se bazează pe fiecare dintre noi pentru a participe la această opera de strângere la un loc. Într-o societate unde săracii sunt din ce în ce mai numeroși, suntem trimiși pentru a fi purtători ai grijii atente a lui Cristos regele universului. Ei sunt pe primul loc în inima sa.

În scrisoarea sa către Coloseni, din a doua lectură (Col 1,12-20), acelaşi mesaj ne este adresat de sfântul Paul: Isus nu este un rege în felul celor din lumea aceasta. Puterea sa este infinit superioară tuturor forțelor regale din această lume. Este unic în felul său. El se referă la lumea de sus, lumea divină. Regele Isus ne aduce răscumpărarea, iertarea păcatelor. Aceasta este calea care ne permite să mergem spre Tatăl. Este imaginea Dumnezeului cel invizibil. El este Regele nostru, pentru că el este capul Bisericii. Dăruindu-și trupul şi vărsat sângele, el ne deschide calea ce duce la Împărăţia lui Dumnezeu.

În Evanghelie, sfântul Luca ne descrie această regalitate a lui Cristos: „deasupra lui era şi o inscripţie: «Acesta este regele iudeilor»”. Desigur, un titlu în derâdere faţă de Isus; era foarte dispreţuitor pentru evrei din partea Pilat; un popor al cărui rege este răstignit… nu trebuie să fii mândru de el. Şi totuşi, prin sacrificiul său, Isus se manifestă ca rege. Crucea este tronul unde el se urcă liber pentru a arăta iubirea sa nu numai evreilor, dar lumii întregi; căci „nu există o mai mare iubire decât să-și dea viaţa pentru cei pe care îi iubim”.

Evanghelia ne arată mai multe feluri de a răspunde la jertfa lui Cristos: poporul stătea acolo să observe, șefii religioși își băteau joc de el precum şi soldaţii; unul dintre răufăcători condamnaţi în acelaşi timp cu el începe să-l insulte. Isus nu răspunde la aceste provocări. Dar el primește rugăciunea celui care noi îl numim „tâlharul cel bun”: „Isus, amintește-ți de mine atunci când vei fi în Împărăţia ta!”

Această este rugăciune pe care o facem către Domnul: „Amintește-ți de noi!” Putem recunoaşte în el imaginea Dumnezeului celui nevăzut, primul înviat, capul Bisericii. El răspunde cu milostivire. Acest har al jubileu pe care le-am experimentat de-a lungul acestui an trebuie să se răspândească în lumea întreagă. Prin cuvintele, faptele şi viaţa noastră întreagă suntem mesagerii milostivirii. În ziua „Ajutorului Catolic” să ne orientăm privirea şi acțiunile noastre spre cele mai fragile ființe. Cristos ne așteaptă prin ele.

În aceasta ultima duminică a anului liturgic, rugăciunea noastră să fie tot mai înflăcărată: da, Doamne, amintește-ți de noi în Împărăţia ta! Amintește-ți de ofensele vieții, de victimele sărăciei, de războaie şi violenţe. Fă-ne martorii şi mesagerii iubirii tale. Să avem speranţa fermă că într-o zi ne vei răspunde: „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”

(pr. Jean Compazieu [2016];  trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org/6466-homelie-de-la-fete-du-christ-roi-de-lunivers-20-novembre/).

Împlinea toate operele de caritate cu cea mai mare bucurie a inimii

 

Sfânta Elisabeta a Ungariei

„împlinea toate operele de caritate

cu cea mai mare bucurie a inimii,

fără să-şi schimbe vreodată înfăţişarea”

(din mărturia servitoarei sale, Isentrude).

 

SFÂNTA ELISABETA A UNGARIEI

soţie şi călugăriţă

(1207-1231)

O căsătorie aranjată

 

E numită Elisabeta a Ungariei numai pentru că s-a născut în această ţară, în 1207, ca fiică a regelui Andrei al II-lea, în castelul din Saros Patak, aproape de actuala Budapesta, dar viaţa i s-a consumat în Turingia. Avea 4 ani când a fost logodită cu un tânăr de 11 ani, Ludovic, fiul landgrafului de Turingia - aşa se numea un mare conte în acele regiuni -, şi îndată dusă în castelul logodnicului, pentru a fi acolo educată în conformitate cu limba şi obiceiurile noii patrii.

 

Se pare că această mutare în castelul din Wartburg nu a avut o influenţă negativă asupra psihologiei copilei, chiar şi pentru că au pus în jurul ei patru slujitoare care o înlocuiau pe mama şi surorile ei, şi cu care ea a stabilit o profundă relaţie chiar şi sub aspect spiritual.

 

Pe de altă parte, în acele timpuri era normal să se aranjeze căsătorii între diferitele curţi, fără să existe o prea mare preocupare pentru consensul dintre cei direct interesaţi. Asemenea căsătorii nu numai că serveau pentru a-şi aranja fiii nobili în conformitate cu rangul lor, dar veneau şi în întâmpinarea binelui supuşilor, deoarece legăturile matrimoniale, înrudindu-i pe cei puternici, adesea evitau în rândul supuşilor neplăcerea războaielor.

 

Şi totuşi, fericită

 

Când principele Ludovic a ajuns la o vârstă matură şi Elisabeta avea 14 ani, s-a celebrat căsătoria. A fost o căsătorie fericită. Elisabeta, referindu-se la iubirea faţă de soţul ei, obişnuia să se confeseze slujitoarei sale, Isentrude: „Dacă eu iubesc aşa de mult o făptură muritoare, cu cât mai mult ar trebui să-l iubesc pe Domnul, cel nemuritor şi stăpân al tuturor!” Dar iubirea umană între cei doi soţi era aşa de autentică, încât nu numai că nu punea în umbră iubirea faţă de Dumnezeu, dar o întărea. Şi foarte fidela ei slujitoare, Isentrude, dădea această mărturie: “Se iubeau cu o iubire admirabilă şi se încurajau, cu multă tandreţe, unul pe celălalt, în a-l lăuda şi sluji pe Dumnezeu”. Aceasta explică şi pentru ce soţul i se alătura în operele de binefacere pe care ea le făcea în favoarea săracilor, folosind bunurile amândurora.

 

Prinţesa se îmbrăca cu o aşa simplitate, încât nu se distingea de servitoarele sale şi împreună se întreceau la treburile casnice. Nu pentru că ar fi avut prea mult timp de dedicat pentru lucrurile obişnuite, pentru că la 15 ani avea deja primul fiu, pe Herman, moştenitorul, şi la 16 ani pe Sofia. Pe de altă parte, confesorul Elisabetei, franciscanul Rüdiger, o conducea pe urmele lui Francisc din Assisi. Figura acestui sfânt, încă viu, s-a imprimat profund în inima ei, nu numai stimulându-i iubirea faţă de săraci, dar făcând-o să se îndrăgostească de „domniţa Sărăcia”.

 

Văduvă şi săracă la 20 de ani

 

Dacă în interiorul castelului din Wartburg domnea armonia, nu era la fel şi în afară. Deja părinţii lui Ludovic avuseseră neplăceri din partea arhiepiscopului de Mainz, care nu se mulţumea să-şi exercite jurisdicţia bisericească în Wartburg, dar îşi revendica dreptul de a aduna taxe şi pe teritoriul landgrafului. Din cauza acestor controverse tatăl lui Ludovic a murit excomunicat.Pentru a rezolva din rădăcină această veche problemă, Ludovic a acceptat invitaţia papei Honoriu al III-lea de a lua parte la cruciada condusă de împăratul Frederic al II-lea. Tânărul principe B îl asigurase papa B ar fi primit în schimb un ajutor de patru mii de mărci de argint din partea împăratului şi, din ordinul Sfântului Scaun, ieşirea din jurisdicţia arhiepiscopului de Mainz.Înainte de a pleca în cruciadă, el l-a invitat la castelul din Wartburg pe Conrad de Marburg, celebrul predicator al cruciadei şi trimis pontifical, şi i-a încredinţat grija spirituală a soţiei şi garanţia respectării acordurilor în timpul absenţei sale. Apoi a plecat cu cruciaţii, în timp ce Elisabeta aştepta naşterea Gertrudei, al treilea născut.Ajuns la Otranto, în timp ce se pregătea să plece spre Orient, Ludovic a fost surprins de moartea neprevăzută. Când un trimis a adus vestea la castel, Elisabeta a exclamat: “Mort! Şi cu el, a murit pentru mine tot binele din lume”.

 

Pe urmele Sărăcuţului

 

Începea pentru văduvă o perioadă foarte dureroasă. Părăsind castelul din Wartburg, s-a mutat la Eisenach, apoi la Pottenstein şi apoi la Marburg.

 

Elisabeta avea 20 de ani şi un aspect foarte plăcut. Fratele ei, episcopul de Bamberg, pentru a pune capăt suferinţelor, a sfătuit-o să se recăsătorească, dar ea avea cu totul alte planuri. Acum, când pierduse totul, chiar şi pe cei trei fii încă aşa de mici, îi rămânea posibilitatea, de atâtea ori visată, de a renunţa la toate pentru a se dărui lui Dumnezeu după spiritul sfântului Francisc. Dacă până în acel moment se dedicase săracilor, acum putea să trăiască sărăcia în propria piele şi să practice hostiatim mendicare, cerşitul din poartă în poartă al franciscanilor, expresie perfectă a domniţei Sărăcia.

 

Odată, în Vinerea Sfântă, punându-şi mâinile pe altarul gol, a renunţat la propria voinţă şi la tot ceea ce lumea putea încă să-i ofere. A trebuit să intervină Conrad, tutorele pontifical, pentru a o obliga să-şi revendice drepturile de văduvă. Cu moştenirea ce i-a fost atribuită, ea a construit un spital la Marburg, dedicându-l sfântului Francisc, şi apoi şi-a petrecut tot restul vieţii slujindu-i pe cei bolnavi.

 

A murit la 24 de ani, la 17 noiembrie 1231, la doar cinci ani după moartea sfântului Francisc. Despre dânsa, îndată după moarte, Conrad de Marburg îi scria papei: „În afară de aceste opere active (în favoarea săracilor), spun înaintea lui Dumnezeu că rar am văzut o femeie mai contemplativă; în locul retras în care mergea să se roage, de multe ori a fost văzută cu chipul strălucind într-un mod impresionant, iar din ochii ei parcă ieşeau două raze de soare”.

 

Chiar dacă Elisabeta nu a îmbrăcat haina franciscană, a asimilat foarte bine spiritul Sărăcuţului din Assisi şi împăratul Frederic al II-lea, după ce a luat parte la înmormântarea ei, i-a făcut cunoscut fratelui Elia următoarele: „Venerabila Elisabeta, aşa de plăcută lui Dumnezeu, de neam ilustru, a luminat ca o stea a dimineţii în întunericul acestei lumi”.

 

În ciuda faimei de sfinţenie, procesul de canonizare a întâlnit multe obstacole din partea arhiepiscopului de Mainz, care nu-i ierta faptul că sustrăsese castelul de Wartburg de sub jurisdicţia sa civilă. A fost nevoie de intervenţia sfântului Raymund de Penyafort, care şi-a exprimat părerea sa favorabilă, pentru ca papa Grigore al IX-lea să o proclame sfântă la 1 iunie 1235, la doar patru ani de la moartea sa.

 

Elisabeta a devenit atunci inspiratoare şi model - înainte de toate, în Germania - pentru toate acele femei care, deşi rămâneau în lume, voiau să se dedice contemplaţiei şi slujirii săracilor şi şi-au luat de la ea numele de elisabetine.

 

(sursa:http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/3451/Sf-Elisabeta-a-Ungariei-calug-.aspx).

La marginea cimitirului

Este la marginea cimitirului,
lângă bunic, un loc prea potrivit,
să-mi uit de toate și să-i țin și lui
când noaptea-i lungă, iarna, de urât.

Mi-ar fi-n pământul cald așa de bine
și trupu-n iarbă bună mi-aș preface,
să-l pască vite pripășite și sărace,
ce-or cere și-o-ndurare pentru mine,

la marea judecată. Voi uita
ce-am fost, și-mprăștiată-n forme noi
voi pierde până și-amintirea ta...
Legându-mi ochii prăbușiți și goi

cu veșnicia, mă voi odihni.
Și puf de păpădii m-a tămâia
nici nu m-oi bucura, nici m-oi mâhni
că-i neagră țărna de deasupra mea.

Dar ploile cu-ncetul m-or pătrunde -
păcatele să-mi spele de pe oase -
și-asemeni rădăcinii ce s-ascunde,
eu presimți-voi zilele frumoase

și-oi scoate-n chip de floare, din pământ,
obrazul tinereții de-altădată,
să-l ardă soare și să-l bată vânt,
voioasă să și-l prindă-n păr o fată!

de Magda Isanos [din volumul Poezii/Poésies (1996)]; sursă:http://www.isanos.ro/ro/magdaisanos/opera.html#22.

Passing through [Trecere prin] - de Leonard Cohen (1934-2016)

 

 

Leonard Cohen  (1934-2016).

Muzicianul canadian, Leonard Cohen, a murit la vârsta de 82 de ani, pe 7 noiembrie 2016.

 

„Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa” (Leonard Cohen).

 

 

Autorul american John Green a împărăşit pe Twitter un vers din celebra melodie Anthem:

 

 

„Există o fisură în tot. Aşa intră lumina!”

 

 

„Nu urăști omenirea pentru ceea ce ți-a făcut?”,

îl întreabă Leonard Cohen pe Isus,

iar Domnul îi răspunde:

„Vorbeste de iubire, nu de ură,

asta trebuie să faci,

e târziu,

am puțin timp

și sunt doar în trecere”.

Leonard Cohen, un evreu fascinat de Isus,

a plecat dintre noi în vârful picioarelor.

Era doar în trecere... RIP!

(de Wihelm Danca).

 

Odihnească-se în pace!

 

 

---

 

Passing Through (written by R. Blakeslee - ar. L. Cohen)

      C                       F

I saw Jesus on the cross on a hill called Calvary

         C                                 G

„Do you hate mankind for what they done to you?”

         C                                F

He said, „Talk of love not hate, things to do – it's getting late.

         C                   G             C

I've so little time and I'm only passing through”.

 

 

C

Passing through, passing through.

                           C7

Sometimes happy, sometimes blue,

         F

glad that I ran into you.

         C               G               C

Tell the people that you saw me passing through.

 

      C                             F

I saw Adam leave the Garden with an apple in his hand,

      C                                      G

I said „Now you're out, what are you going to do?”

            C                              F

„Plant some crops and pray for rain, maybe raise a little cane.

       C                  G             C

I'm an orphan now, and I'm only passing through – So are you”.

 

 

Passing through, passing through...

 

 

           C                          F

I was with Washington at Valley Ford, shivering in the snow.

          C                                      G

I said, „How come the men here suffer like they do?”

          C                            F

„Men will suffer, men will fight, even die for what is right

     C                       G             C

even though they know they're only passing through”

 

Passing through, passing through...

 

 

           C                                F

I was with Franklin Roosevelt's side on the night before he died.

         C                                    G

He said, „One world must come out of World War Two” (ah, the fool)

         C                                   F

„Yankee, Russian, white or tan”, he said, „A man is still a man.

         C                      G             C

We're all on one road, and we're only passing through”.

 

Passing through, passing through...

 

(let's do it one more time)

 

Passing through, passing through...

 

---

 

(The french songwriter Graeme Allwright sings also this songs. Here are the french lyrics).

 

De Passage

 

        C                      F

J'ai vu Jésus sur la croix sur le mont Golgotha

        C                                          G

J'ai dit „En veux-tu aux hommes pour ce qu'ils t'ont fait”

       C                                   F

Il dit: „Parle d'amour et pas de haine pour toute la race humaine

        C                     G               C

J'ai si peu de temps, je suis seulement de passage”.

 

C

De passage, de passage

                   C             F

Triste, heureux, voyage, dancs ce monde en rage

          C            G               C

Dites-leur bien je suis seulement de passage.

 

J'ai vu Adam quitter le jardin une pomme dans sa main

J'ai dit: „Et maintenant qu'est-ce tu vas faire?”

„Je travaillerai la terre, et je ferai des prières

Je suis orphelin, je suis seulement de passage”.

 

De passage, de passage ..

J'ai suivi Washington at Valley Forge, grelottant de froid

J'ai dit: „Pourquoi les hommes souffrent tant ici?”

„Pour une cause ils peuvent souffrir, sont même prêts à mourir

Meme s'ils savent qu'ils sont seulement de passage”.

 
 

De passage, de passage ..

 

 

Auprés de Roosevelt encore, la nuit avant sant mort.

Il dit un monde doit naîetre de cet carnage.

Qu'en soit Russe, noir ou blanc, on a tous le même sens

Tous ensemble on est seulement de passage.

 

De passage, de passage...

---

(the original thing)

 

Passing thru by Blakeslee

 

Passing thru, passing thru

Sometimes happy sometimes blue

Glad that I ran into you

Tell the people that you saw me passing thru

 

I saw Adam leave the garden

with an apple in his hand

I said now you're out

What are you gonna do

Plant some crops and pray for rain

maybe raise a little cain

I'm an orphan and I'm only passing thru

 

I saw Jesus on the cross

On that hill called Calvary

Do you hate mankind for what they've done to you

He said speak of love, not hate

Things to do, it's getting late

I've so little time and I'm just passing thru

 

I shivered with George Washington

One night at Valley Forge

I asked why do men freeze here like they do

He said men will suffer, fight,

Even die, for what is right

Even tho they know they're only passing thru

 

I rode with old Abe Lincoln

On that train to Gettysburg

And I asked him what he thought to be most true

He said every man must be

Unconditionally free

We're all brothers and we're only passing thru

 

I was at Franklin Roosevelt's side

Just a while before he died

He said one world must come out of World War II

Yankee, Russian, Black or tan

Still a man is just a man

We're all strangers and we're only passing thru

 

I was with those freedom riders

on that bus to Birmingham

They said all men are equal, that is true

And the answer when it came

Brought those freedom riders fame

Freedom's colors are red, white, black, and blue

 

(sursă:http://www.leonardcohenfiles.com/passing.html).