† Cristos, Regele universului (C): Amintește-ți de noi în Împărăția ta [duminică, 20 noiembrie 2016]



„Amintește-ți de mine!” „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”
[„Remember me!” „Today you will be with me in paradise!”] (Lc 23,43).



Evanghelia Luca 23,35-43: În acel timp, conducătorii îşi băteau joc de Isus, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!” Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet, spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!” Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta spunând: „Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!” Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care suferi aceeaşi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. Şi spunea: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” Iar el i-a spus: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”

 

Omilie

 

 

În aceasta ultima duminică a anului liturgic îl sărbătorim pe Cristos Regele universului. Și pentru Franţa este ziua Ajutorului Catolic [Secours Catholique]. Această asociere a fost creată în 1946 de abatele Jean Roddhain. În urma războiului din 1939-1945, a devenit urgent de a veni în ajutorul celor care au pierdut totul. Ajutorului Catolic este mereu atent la problemele sărăciei şi a excluderii. Este important pentru noi creştinii să răspundem la acest apel de solidaritate.

Aceasta misiunea a fost încredinţată lui David, din lectura întâia (2Sam 5,1-3). El a fost ales de Dumnezeu pentru a conduce poporul său, să-l protejeze, fiind păstor său. David şi succesorii săi sunt doar locțiitorii Domnului. Ei sunt responsabili pentru aplicarea legii şi a dreptăţii, în special pentru cei mai săraci. Toate aceste lucruri să fie realizate în respectul alianței cu poporul său.

Isus va fi numit: „fiul lui David”. Dar misiunea sa nu se va limita numai la poporul lui Israel. Evanghelia ni-l prezintă ca cel care vine să reconcilieze toate popoarele de pe pământ dăruindu-și trupul și sângele vărsat pe cruce. El se bazează pe fiecare dintre noi pentru a participe la această opera de strângere la un loc. Într-o societate unde săracii sunt din ce în ce mai numeroși, suntem trimiși pentru a fi purtători ai grijii atente a lui Cristos regele universului. Ei sunt pe primul loc în inima sa.

În scrisoarea sa către Coloseni, din a doua lectură (Col 1,12-20), acelaşi mesaj ne este adresat de sfântul Paul: Isus nu este un rege în felul celor din lumea aceasta. Puterea sa este infinit superioară tuturor forțelor regale din această lume. Este unic în felul său. El se referă la lumea de sus, lumea divină. Regele Isus ne aduce răscumpărarea, iertarea păcatelor. Aceasta este calea care ne permite să mergem spre Tatăl. Este imaginea Dumnezeului cel invizibil. El este Regele nostru, pentru că el este capul Bisericii. Dăruindu-și trupul şi vărsat sângele, el ne deschide calea ce duce la Împărăţia lui Dumnezeu.

În Evanghelie, sfântul Luca ne descrie această regalitate a lui Cristos: „deasupra lui era şi o inscripţie: «Acesta este regele iudeilor»”. Desigur, un titlu în derâdere faţă de Isus; era foarte dispreţuitor pentru evrei din partea Pilat; un popor al cărui rege este răstignit… nu trebuie să fii mândru de el. Şi totuşi, prin sacrificiul său, Isus se manifestă ca rege. Crucea este tronul unde el se urcă liber pentru a arăta iubirea sa nu numai evreilor, dar lumii întregi; căci „nu există o mai mare iubire decât să-și dea viaţa pentru cei pe care îi iubim”.

Evanghelia ne arată mai multe feluri de a răspunde la jertfa lui Cristos: poporul stătea acolo să observe, șefii religioși își băteau joc de el precum şi soldaţii; unul dintre răufăcători condamnaţi în acelaşi timp cu el începe să-l insulte. Isus nu răspunde la aceste provocări. Dar el primește rugăciunea celui care noi îl numim „tâlharul cel bun”: „Isus, amintește-ți de mine atunci când vei fi în Împărăţia ta!”

Această este rugăciune pe care o facem către Domnul: „Amintește-ți de noi!” Putem recunoaşte în el imaginea Dumnezeului celui nevăzut, primul înviat, capul Bisericii. El răspunde cu milostivire. Acest har al jubileu pe care le-am experimentat de-a lungul acestui an trebuie să se răspândească în lumea întreagă. Prin cuvintele, faptele şi viaţa noastră întreagă suntem mesagerii milostivirii. În ziua „Ajutorului Catolic” să ne orientăm privirea şi acțiunile noastre spre cele mai fragile ființe. Cristos ne așteaptă prin ele.

În aceasta ultima duminică a anului liturgic, rugăciunea noastră să fie tot mai înflăcărată: da, Doamne, amintește-ți de noi în Împărăţia ta! Amintește-ți de ofensele vieții, de victimele sărăciei, de războaie şi violenţe. Fă-ne martorii şi mesagerii iubirii tale. Să avem speranţa fermă că într-o zi ne vei răspunde: „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”

(pr. Jean Compazieu [2016];  trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org/6466-homelie-de-la-fete-du-christ-roi-de-lunivers-20-novembre/).