Prezentarea la Templu a sfintei Fecioare Maria, mozaic din Benedictine Sisters’ Clyde Monastery Chapel, Missouri. |
„Iată-te, ești frumoasă, prietenă a mea!
Iată-te, ești frumoasă!”
„Toată frumoasă ești prietena mea
și prihană nu este în tine!”
(Cântarea Cântărilor 4,1; 7).
În Evanghelia după
Ioan o găsim pe Maria denumită mereu ca „mama lui Isus”. Pronunţia trebuia să
fie tocmai aceea de Maryam (aramaică)
şi nu cea de Myriam (ebraică).
Dacă ea era cea „plină
de har”, cu toată pregnanţa de sens pe care o dă acestui termen grecesc
sfântului Luca [„kecharitomene”],
dacă ea era foarte frumoasă înăuntru, nu putea să nu fie tot aşa în
toată persoana. Nu este fără motiv că Biserica în „femeia îmbrăcată în soare” (Ap
12,1) a văzut chiar pe Maria în toată splendoarea sa, în afară de imaginea
poporului lui Dumnezeu.
(cf. Gaspari A, „Investigaţie cu privire la Maria”; sursa:http://www.ercis.ro).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu