† Trupul și Sângele Domnului (B): Apropiați-vă de Euharistie [joi, 31 mai 2018]

Apropiați-vă de Euharistie

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 10:00 (31 mai 2018)

Lecturi: Exod 24,3-8; Evrei 9,11-15; Evanghelia Marcu 14,12-16.22-26; lecturi

Astăzi celebrăm sărbătoarea Corpus Domini după terminologia latină, adică Trupul și Sângele lui Isus Cristos. Să amintim că cuvântul „trup” nu are semnificația de azi. În lumea Bibliei, nu înseamnă numai corpul fizic, dar toată întreaga persoană. Este o invitație de a reflecta despre Euharistie în viața noastră. Inima omului are nevoie să-l întâlnească pe Dumnezeu. Dumnezeu a venit înaintea lui prin întrupare Cuvântului și prin invitația personală la banchetul euharistic. În lecturile biblice am ascultat cum Domnul a legat strâns o alianță cu oamenii, mai întâi cu poporul ales prin Moise și apoi cu Fiul său Isus Cristos. Este Noua Alianță: jertfa Sfintei Liturghii, adică Euharistia.

Doamne, mă bucur să fiu copilul tău

Doamne, Dumnezeul meu,

așa cum peștele nu poate trăi fără apă,
tot la fel nu pot trăi eu fără tine.
Tu m-ai creat, tu îmi susții viața.

Astăzi vin înaintea ta pentru a-ți mulțumi
pentru viața pe care mi-o oferi continuu.
Vin înaintea ta pentru a-ți mulțumi,
pentru a-ți spune cât de mult iubesc viața.
Da, mă bucur să trăiesc,
chiar și atunci când stau adesea lângă mine,
când bat pasul pe loc
și nu știu încotro ar trebui să mă îndrept.

În special, mă bucur să fiu copilul tău,
să pot în mine respirația vieții divine,
a Duhului tău Sfânt.

Tu vrei să trăiești în mine,
să fii oaspetele meu.
Îți mulțumesc din toată inima
pentru această onoare,
pentru această bucurie. Amin.

(Rugăciune – din Burkina Faso).

Am învățat multe lucruri

 

don Lorenzo Milani (1923-1967).

„Am învățat multe lucruri. 

De exemplu, am învățat că problema 

altora este și a mea. 

A ieși toți  împreună este politică. 

A ieși de unul singur este zgârcenie [avariție]”. 

(don Lorenzo Milani ).

† Preasfânta Treime (B): Iubirea lui Dumnezeu a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt față de omenire [duminică, 27 mai 2018]

Iubirea lui Dumnezeu a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt față de omenire

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] (27 mai 2018)

Lecturi: Deuteronomului 4,32-34.39-40; Romani 8,14-17; Evanghelia Matei 28,16-20; lecturi

Omilie

Liturgia bisericii din această primă duminică după Rusalii celebrează sărbătoarea Sfintei Treimi. Primii paşi în ziua de Rusalii este misterul Sfintei Treimi. Discipolii, după ce l-au primit pe Duhul Sfânt, ies dintre zidurile strâmte şi închise ale casei în care se aflau de frica iudeilor şi încep să vestească evanghelia şi să boteze primii convertiţi la credinţă. Pentru majoritatea creștinilor, Sfânta Treime se prezintă ca o realitate greu de priceput, un mister ce suspendă orice raționament, nu se poate pătrunde și nici înțelege. Misterul nu este împotriva rațiunii umane. Dă posibilitatea creșterii și înțelegerii: în fața misterului rămânem mereu într-o situație de deschidere; nu-l vom poseda niciodată pe Dumnezeu închizându-l în rațiunea noastră umană, exprimându-l într-un concept al nostru. El rămâne mereu dincolo de orizontul experienței noastre.

Sfânta Marie, Ajutorul creștinilor

O, Maria, Fecioara puternică:
Tu vestită și renumită apărătoare a Bisericii,
Tu ajutorul minunat al creștinilor,
Tu, puternică ca o oaste pregătită pentru lupta,
Tu care singură ai distrus toate ereziile lumii,
Tu în greutăți, lupte și necesități,
apără-ne de dușmani,
iar în ceasul morții primește-ne lângă tine în Paradis. Amin.

Sfânta Marie, Ajutorul creștinilor,

roagă-te pentru noi.

Pentru a fi fericiți...

Om al stepei...

„Pentru a fi cu adevărat fericiți există

doar câteva lucruri:

să ai o casă,

ceva de mâncare,

haine

și pe cineva de iubit

şi cineva care ne iubește.

Acest om al stepei şi cu copii săi

ştiu acest lucru:

zâmbesc, cântă şi merg fericiți”.

(sursă: https://twitter.com/enzobianchi7; trad. I.C.)

Adevărata istorie a sfintei Rita da Cascia

În limba italiană.

Sfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii (luni după Rusalii)

Sfintei Fecioare Maria îi este atribuit titlul de „Maică a Bisericii”, deoarece ea l-a nãscut pe Cristos, Capul Bisericii, și a fost făcută Maica celor răscumpărați înainte ca Fiul ei să-ți dea sufletul pe cruce. Fericitul Paul al VI-lea, papă, a confirmat în mod solemn acest titlu în discursul pe care l-a þinut părinților Conciliului al II-lea din Vatican, la 21 noiembrie 1964, și a stabilit ca „prin acest titlu atât de suav Maica Domnului să fie de acum înainte și mai mult onorată și invocată de întregul popor creștin”.

Din discursul fericitului Paul al VI-lea, papă, la încheierea sesiunii a treia a Conciliului al II-lea din Vatican

Considerând raporturile strânse prin care sunt unite Maria și Biserica, spre slava Fericitei Fecioare și spre mângâierea noastră, declarăm că Preasfânta Maria este Maica Bisericii, adică a întregului popor creștin, atât a credincioșilor, cât și a păstorilor, care o numesc Maică preaiubită; și stabilim ca prin acest titlu atât de suav Maica Domnului să fie de acum înainte și mai mult onorată și invocată de întregul popor creștin.

Este vorba despre un titlu, venerabili frați, care nu e nou pentru pietatea creștinilor; dimpotrivă, credincioșii și întreaga Biserică preferă să o invoce pe Maria mai ales cu acest nume de Mamă. El aparține într-adevăr esenței autentice a devoțiunii către Maria, întemeindu-se cu putere pe însăși demnitatea sa de Maică a Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu.

Precum maternitatea divină este fundamentul relației unice dintre Maria și Cristos, dar și a prezenței sale în economia mântuirii realizate de către Isus Cristos, tot astfel, mai ales din maternitatea divină provin raporturile dintre Maria și Biserică. Într-adevăr, ea este Maica aceluia care, deja din primul moment al întrupării în sânul său feciorelnic, s-a unit în calitatea sa de cap cu trupul său mistic, care este Biserica.

Acesta este motivul pentru care noi, deși nevrednici și slabi, ne ridicăm ochii către Maria cu sufletul plin de încredere și iubire filială. Ea, care odinioară ni l-a dăruit pe Isus, izvorul harului ceresc, nu poate să nu-și îndrepte ajutorul său matern către Biserică, mai ales în acest moment în care Mireasa lui Cristos se angajează cu un zel și mai entuziast în misiunea sa mântuitoare.

Încrederea noastră este și mai mult alimentată și întărită atunci când considerăm legăturile foarte strânse dintre Maica noastră cerească și umanitate. Chiar dacă a fost înzestrată de Dumnezeu cu generoase și prețioase daruri pentru a fi vrednica Maică a Cuvântului întrupat, Maria nu încetează să fie aproape de noi. Fiică a lui Adam ca și noi, ea este sora noastră prin comuna natură umană; datorită meritelor viitoare ale lui Cristos, ea a fost scutită de păcatul originar, însă a adăugat la darurile primite în mod divin exemplul credinței sale perfecte, astfel că a meritat elogiul evanghelic: „Fericită ești tu, pentru că ai crezut”.

În timpul vieții sale pământești, Maria a realizat figura perfectă a discipolului lui Cristos, a fost oglinda tuturor virtuților și a întruchipat fericirile evanghelice proclamate de Isus Cristos. Iată de ce întreaga Biserică, cu varietatea incomparabilă a vieții și lucrărilor sale, a găsit în Maica Fecioară exemplul cel mai autentic al imitării perfecte a lui Cristos.

(Paul al VI-lea, Maria, Maica Bisericii 21 noiembrie 1964: AAS 56 [1964], 1015-1016).

Veni Sancte Spiritus [Secvența gregoriană de Rusalii]

[text latin]

Veni, Sancte Spiritus,
et emitte caelitus
lucis tuae radium.

Veni, pater pauperum,
veni, dator munerum,
veni, lumen cordium.

Consolator optime,
dulcis hospes animae,
dulce refrigerium.

In labore requies,
in aestu temperies,
in fletu solatium.

O lux beatissima,
reple cordis intima
tuorum fidelium.

Sine tuo numine,
nihil est in homine,
nihil est innoxium.

Lava quod est sordidum,
riga quod est aridum,
sana quod est saucium.

Flecte quod est rigidum,
fove quod est frigidum,
rege quod est devium.

Da tuis fidelibus,
in te confidentibus,
sacrum septenarium.

Da virtutis meritum,
da salutis exitum,
da perenne gaudium. Amen. Alleluia.

 

† Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile): Duhul coboară și peste noi [20 mai 2018]

Duhul coboară și peste noi

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 mai 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,1-11; Galateni 5,16-25; Evanghelia Ioan 15,26-27; 16,12-15; lecturi

Omilie

În această duminică a Rusaliilor celebrăm o sărbătoare foarte importantă: coborârea Duhului Sfânt asupra Bisericii. Încheiem ciclul pascal care constituie unul din cele două „momente forte” ale anului liturgic (unul dintre ele este Crăciunul, al doilea este Paștele). În timpul lui Isus era o „sărbătoare a săptămânilor” – vechea sărbătoare agricolă celebrată șapte săptămâni după Paști (cf. Lv 23,15-21) – avea sensul de comemorare a revelației lui Dumnezeu de pe Muntele Sinai unde a dat poporului evreu Torah, adică Legea lui Moise. Vechea Alianță devine una nouă: este prezența Duhul Sfânt. Isus adaugă sărbătorii ebraice darul Duhului. Numai sunt tunete și fulgere ca în Exod (Ex 19,16-22) la teofania de pe Sinai, dar… „s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi” (vv. 2-4). Este prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,1-11), în care Dumnezeu trimite peste apostoli pe Duhul Sfânt ca să anunțe pe Cristos cel înviat tuturor. După moartea lui Isus discipolii se temeau că vor fi arestați. Dar deodată viața lor s-a schimbat. Dintr-un mic grup de fricoși, încuiați în cenacol, Duhul Sfânt face un popor numeros care nu se teme să vorbească și să cânte minunățiile lui Dumnezeu. Se naște Biserica: o omenire nouă recreată de suflul divin. Acum nu mai e timp de teamă. Este timpul de a lăsa ca Duhul Sfânt să depășească toate frontierele și să conducă omenirea întreagă unde vrea Dumnezeu.

Învaţă-mă, o stejar, cum să îmbătrânesc!

Enzo Bianchi -

Învaţă-mă, o stejar, cum să îmbătrânesc!

O invocare anonimă a unui poet sufit:

„Învaţă-mă, o soare, cum să sărut;
învaţă-mă, o luna, tăcerea;
învaţă-mă, o pământ, cum să dau viaţă; 
învaţă-mă, o briză de seară, cum să mângâi; 
învaţă-mă, o stejar, cum să îmbătrânesc;
învaţă-mă, o zi, cum să mor!”

(sursă: https://twitter.com/enzobianchi7; trad. I.C.).

Imn în cinstea fericitului Vladimir Ghika (16 mai)

1. Printre domni și prinți ai țării,
chipul tău e luminat
de-o iubire fără margini
de Cristos cel înviat.

Refren:
Blând și smerit,
al neamului martir,
Fericite Vladimire,
ai fost ales de Dumnezeu
martor al credinței.

2. I-ai slujit, cu jertfe multe,
Unicului Tată Sfânt,
lepădându-te de lume,
slavă Crucii aducând.

Dorința mea după adevăr

Creatia vorbește...

Te laud, Tatăl meu, 
pentru dorința după adevăr
pe care ai sădit-o adânc în mine.
Ea nu se mulțumește cu promisiuni goale,
cusoluții simple sau cu expresii vagi.

Te rog, Tatăl meu,
să privești împreună cu mine
la adevărul vieții mele,
la ceea ce este adevărat și fals,
la ceea ce prisosește
și la ceea ce lipsește.

Am încredere în tine, Tatăl meu,
că vii în viața mea,
luminezi întunericul meu cu lumina ta
și ești pentru mine Adevărul,
de care întreaga mea dorință va fi liniștită. Amin.

Dörte Schröges

(Youcat, Carte de rucăgiuni pentru tineri, Sapientia, Iași 2016, 24).

Gaudeamus igitur [imnul studenților]

 [în latină]

Gaudeamus igitur
Juvenes dum sumus.
Gaudeamus igitur
Juvenes dum sumus.
Post jucundam juventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
Nos habebit humus.

Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.
Nemini parcetur.

Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae amabiles
Bonae laboriosae.
Bonae laboriosae.

Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet
Vivant membra quaelibet
Semper sint in flore.
Semper sint in flore.

[în română]

Să ne bucurăm, așadar,
Cât încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinerețe agitată,
Și-o bătrânețe-ngreunată,
Țărâna ne va avea pe toți.

Viața ne este scurtă
Va fi terminată prea curând,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agață-n ghearele-i.
Nimeni nu-i cruțat de-aceasta.

Trăiască școala!
Trăiască profesorii!
Trăiască fiecare membru!
Trăiască fiecare membră!
Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!  

† Duminica a 7-a a Paştelui (B): Rugăciunea celor ce au nevoie să fie iubiți de Domnul [13 mai 2018]

Rugăciunea celor ce au nevoie să fie iubiți de Domnul

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 mai 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,15-17.20a.20c-26; 1Ioan 4,11-16; Evanghelia Ioan 17,11b-19; lecturi 

Omilie

Această duminică poate fi numită duminica rugăciunii. Se situează în perioada când apostolii, după îndemnul lui Cristos, aşteptau venirea Duhului Sfânt, fiind stăruitori în rugăciune cu Maria, Mama lui Isus.

În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 1,15-17.20a.20c-26) ne arată pe apostoli rugându-se pentru ca Dumnezeu să-l arate pe cine voiește să-l înlocuiască pe Iuda Iscarioteanu. Propunerea lui Petru ca numărul apostolilor să fie completat cu doisprezece a fost bine primită toți apostolii, cu Maria şi alţi discipoli: „mulţimea celor adunaţi în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane” (v. 15). În puține cuvinte Petru a fixat calitățile cerute pentru a fi apostol: să fi fost aproape de Isus, „începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălţat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi” (v. 22), pentru că învierea din morți este mesajul cel nou adresat oamenilor. Comunitatea a prezentat doi candidaţi: pe Iosif, numit şi Iustus, şi pe Matia. Se roagă Domnului să-l arate pe cel ales. Au tras la sorţi, şi astfel, a fost ales Matia. În mentalitatea epocii tragerea la sorți este a pune alegerea în mâinile lui Dumnezeu, unicul arbitru al alegerii pentru că este singurul cunoscător al inimilor. Glasul lui Matia s-a adăugat la ceilalți unsprezece martori ai Domnului proclamând vestea lumii întregi că Isus a înviat cu adevărat.

Indiferența față de biserică

Desen: schita de biserică - acuarela.

„Băncile bisericii sunt din ce în ce mai goale…

Pe ansamblu, o întreagă generaţie

(aceea care constituie carne societăţii din ultimile decenii)

aluneca încet nu spre agresivitatea faţă de biserică,

ci (şi mai grav) spre indiferenţă”.

(J.M. Tillard).

10 Mai - Ziua Regelui

Primul rege al României - Carol I

10 mai 1881 România devine regat, iar Carol I este încoronat cu Coroana de Oțel făcută di oțelul unui tun otoman cucerit în Războiul de Independență din 1877.

A venit din munţi un vultur

Şi ne-a zis: – „Români Eroi,
Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toţii: – „Să ni-l dai”.
Şi ne-a dat pe Vodă Carol,
Într-o zi de 10 Mai.

Şi-a venit vulturul iară,
Şi ne-a zis: – „Popor Român,
Eşti viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobeşte-ţi
Mândra ţară care-o ai”.
Şi noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăşi
Şi ne-a spus: „Popor Român,
Aţi luptat cumplit la Plevna
Duşi în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceţi Rege,
Într-o ţară ca în rai”.
Şi noi rege îl făcurăm
Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic ţării noastre
Libertate şi Regat.
Ridicaţi cu toţii glasul
De prin şesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai!

de Vasile Alecsandri

† Înalțarea Domnului (B): Înălțarea la cer deschide drumul misiunii [joi, 10 mai 2018]

Înălțarea la cer deschide drumul misiunii

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] (10 mai 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 4,1-13; Evanghelia Marcu 16,15-20; lecturi

Omilie

Astăzi celebrăm Înălțarea la cer a Domnului Isus. E o imagine folosită pentru a spune că Cristos trăiește cu Dumnezeu Tatăl. Aceasta nu înseamnă că suntem triști, pentru că  credem că este vecin și cu noi prin atotputernicia Tatălui.

Sfântul Luca scrie Faptele Apostolilor din care citim prima lectură (Fap 1,1-11) în care prezintă înălțarea lui Cristos cel înviat. Apostolii îl întreabă: „Doamne, în acest timp vei restabili împărăţia lui Israel?” (v. 6), adică se așteaptă să fie încoronat ca rege peste Israel, dar Isus nu este asemenea altor regi. Se înalță la cer unde a dispărut. Este momentul de încheiere a lui Isus istoric și un alt început de drum, acela al Bisericii; este trecerea de la o prezență a lui Cristos în mijlocul discipolilor la un altfel de prezență în ei, mult mai profund și exigent. Glorificarea lui Isus este anunțată de Scripturi și misiunea Bisericii este prezentă cu un mandat explicit: „Însă când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului” (v. 8). Acceptarea trudei acestui drum de credință înseamnă pentru noi a ne lăsa conduși de Duhul Sfânt. Este experiența zilnică a discipolilor pe calea obositoare a credinței în misteriul lui Cristos și a așteptării venirii Duhului Sfânt care îi va face misionari ai Bisericii universale. Și când Isus îi va conduce la o experență de credință mult mai profundă își dă seama că privirile lor se înălțau către cer unde Domnul „s-a ascuns din ochii lor”. După înălțare începe timpul absenței lui Cristos din mijlocul lor. Isus nu mai este vizibil. Pentru apostoli începe timpul misiunii. Pentru a da mărturie lui Cristos vor avea nevoie de forța Duhului Sfânt.

Ziua cea Mare (9 mai)

9 mai (1950): Ziua Europei – Uniunea Europeană (UE).

9 mai 1877: Ziua Independenţei –  naţiunea română a luptat pentru „neatârnarea” faţă de Imperiul Otoman. În sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor din 9 mai, Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, a proclamat independenţa: „Camera ia act că războiul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială“.

Un cititor nu poate fura, un hoţ nu citeşte

Un cititor nu poate fura, un hoț nu citește.

În Irak piața cărților rămâne nesupravegheat 

chiar și pe timp de noapte de pe stradă 

deoarece irakienii spun: 

„un cititor nu poate fura, un hoţ nu citeşte!”

(sursă: https://twitter.com/PaolaCorb).